duminică, 4 noiembrie 2012

Oamenii dreptei

Toti oamenii dreptei. Forumul Crestin NOUA DREAPTA: primii cinci ani

autor: Second 04.11.2012
In episoadele anterioare ale acestui serial dedicat naţionalismului românesc post-decembrist am construit doar contextul pentru prezentarea celei mai notorii organizaţii de acest tip din România: Noua Dreaptă.
A nu se confunda cu Partidul Dreapta Naţională, fondat de Radu Sorescu în anii 90, Noua Dreaptă a fost fondată în anul 2000 sub forma unei organizaţii non-guvernamentale de către Tudor Ionescu, la Bucureşti. Forumul Creştin Noua Dreaptă, aşa cum s-a numit organizaţia naţionalistă la începuturi, a luat naştere după ce tănărul bucureştean Tudor Ionescu, student la Drept, a părăsit Partidul Pentru Patrie şi a decis înfiinţarea unei organizaţii naţionaliste pentru tineret, după model european.
Noua Dreaptă, o organizaţie după modelul european – A Treia Poziţie Internaţională
Partidul pentru Patrie, înfiinţat în anul 1993 ca şi continuator al Partidului Totul Pentru Ţară de către Corneliu Zelea Codreanu şi generalul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul în 10 decembrie 1934, era în anul 2000 un partid care nu se sfia să se afişeze ca fiind legionar, ca şi acum, de altfel. Fondat la 30 ianuarie 1993, Partidul pentru Patrie este creaţia vechilor legionari Nistor Chioreanu, Virgil Mateiaş, Puiu Atanasiu, Nicu Păun, Nelu Rusu, Neculae Purcărea. Partidul l-a coptat mai târziu în conducere chiar şi pe Ion Gavrilă Ogoranu, actorul Ernest Maftei, Mircea Nicolau şi pe actualul secretar general, imaginea publică a partidului, profesorul de geografie Florin Dobrescu. Una din iniţiativele mai aparte ale Partidului pentru Patrie a fost construirea unui sediu propriu în Bucureşti, pe strada Veseliei nr. 21 din Ferentari (Bucureşti), proiect finalizat în anul 2000. Într-una din pozele de la ceremonia de inaugurare este suprins şi tânărul Tudor Ionescu, membru al partidului, dar şi al unui cuib legionar care funcţiona în cadrul partidului.
Motivul pentru care Tudor Ionescu a decis să înfiinţeze propria organizaţie naţionalistă ţin mai degrabă de opţiuni personale şi a specula pe această temă, după 12 ani, nu mai are rost. Putem însă să ţine cont de contextul mişcărilor naţionaliste din anul 2000. Partidul pentru Patrie, un partid care se declara făţiş legionar nu avea niciun impact politic real şi nu reuşea să obţină, la alegerile la care participa, vreun mandat. În acest timp Europa era cuprinsă de revirimentul organizaţiilor naţionaliste de tineret, care adoptau un nou model de acţiune şi o ideologie care lăsat în urmă nazismul şi de multe ori chiar şovinismul. Forza Nuova din Italia, Falanga din Spania, NOP din Polonia, NPD din Germania, dar şi Zorii Aurii din Grecia, gruparea care a ajuns în parlamentul elen în anul 2012, erau mişcările naţionaliste din Europa care reprezentau noul val, al cele de-a Treia Poziţii internaţionale, anticomuniste şi anticapitaliste, patriotice, identitare şi revoluţionare.
Cel mai probabil aceste mişcări au reprezentat modelul pe care Tudor Ionescu a dorit să îl urmeze. Într-o Românie în care puţinele organizaţii şi partide naţionaliste se preocupa în primul rând a se certa pe tema continuităţii legionare, Forumul Creştin Noua Dreaptă a reprezentat un pas înainte. Noua Dreaptă avea să formeze mai târziu European Naţional Front (ENF), o organizaţie umbrelă care cuprindea toate aceste partide şi mişcări.
Primul an: alegerea ideologiei şi primele acţiuni
Potrivit unor persoane care acum nu mai fac parte din Noua Dreaptă, decizia de a urma un model naţionalist sau altul nu a fost făcută din momentul zero al fondării. Venind dintr-un mediu legionar, Tudor Ionescu a cochetat, potrivit acestor surse, cu adoptarea unui model naţionalist mai radical, de tip skinhead. Acest model era acceptat în Europa în rândul partidelor şi mişcărilor menţionate mai sus, iar în România încă nu se adoptase OUG din 2002, care interzicerea organizatiilor si a simbolurilor cu caracter fascist, rasist si xenofob si prevenirea cultului pentru persoanele vinovate de savirsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii. Această dilemă avea să se sfârşească definitiv în 2002, o dată cu reţinerea lui Grigore Opriţă, unul dintre liderii Noii Drepte, pentru propagandă naţionalistă. Modelele de urmat radicale din Europa, care se menţineau în viaţă în principal datorită fenomenului imigraţionist, nu aveau priză în România, nu aveau nici rădăcini şi tradiţie şi erau, în fond, netolerate de către statul român. Noua Dreaptă avea să termine cochetăria cu fenomenul skinhead şi să se îndrepte tot în direcţia legionară, susţinută cu putere de către unii dintre membri fondatori.
Prima acţiune publică a Noii Drepte, un marş memorial devenit o tradiţiei între timp, la Tâncăbeşti, locul unde a fost asasinat în noaptea de Sf. Andrei 1938 Corneliu Zelea Codreanu, adună sub 20 de persoane. Fotografia document este încă disponibilă pe site-ul oficial al organizaţiei, www.nouadreapta.org, o adevărată resursă de istorie recentă. Tot în anul 2000 se legalizează în România homosexualitatea, iar Noua Dreaptă este printre primele organizaţii care iau poziţie, printr-o pichetare în faţa Senatului, la 30 iunie 2000. Aşa a arătat anul 2000 pentru Noua Dreaptă, primul an de existenţă.
2001 – 2005. Cazul Grigore Opriţă şi Frontul Naţional European
Dacă primele acţiuni şi primele proiecte ale Noii Drepte nu mai sunt cunoscute decât de puţine persoane, în mare parte datorită lipsei de presă online în România anilor 2000, membri fondatori şi-au făcut marcate personalităţile, mai ales prin proiectele lor conexe sau prin activităţile în care s-au implicat după părăsirea organizaţiei.
Nicu Calotă, un tânăr Bucureştean, care a fost pentru multă vreme vicepreşedinte al organizaţiei, a fondat trupa pe rock naţionalist Brigada de Asalt, după care a părăsit organizaţia şi a fondat gruparea Alianţa Naţională, cu o agendă agresivă îndreptată spre Noua Dreaptă şi Partidul pentru Patrie. Despre această organizaţie şi despre membri ei voi scrie în episoadele următoare.
Un al lider al organitzaţiei, Bogdan Stanciu, avea să devină fondatorul primei agenţii de presă alternative online din România – Altermedia –(alături de Dan Ghiţă) şi avea să se implice, după părăsirea organizaţiei, în Fundaţia Pro Vita, filiala Bucureşti, cea ma importantă organizaţie creştină pro-natalitate şi anti-avort din România.
Între anii 2001 şi 2005, manifestările Noii Drepte încep să capete o direcţie, cu toate că majoritatea sunt reacţii la evenimente interne şi externe. Primul protest împotriva înstrăinării zăcămintelor de la Roşia Montană, în 2001, înainte de apariţia ecologiştilor de serviciu, cu obiective ascunse şi sponsori la fel de dubioşi ca şi RMGC. Luări de poziţie împotriva prozelitismului sectar şi homosexual, tabere naţionaliste, devenite evenimente anuale, dar şi apropierea de organizaţiile naţionaliste europene. În anul 2002, de exemplu, ND participă la tabara naţionalistă europeană SwordnCross din Polonia, alături de organizaţia NOP, eveniment marcat în numărul 5 al revistei Noua Dreaptă.

La această tabără a participat şi secretarul general al organizaţiei, Grigore Opriţă, care avea să devină în acelaşi an primul român acuzat (şi apoi condamnat) pentru propagandă şi instigare la ură şi şovinism, în baza ingratei ordonanţe 31 din 2002, emise de guvernul Adrian Năstase după o vizită în SUA. Opriţă, achitat după mulţi ani de procese, apare şi în raportul SRI din anul 1995, ca incitator la acţiuni extremiste. Secretarul general al Noii Drepte editase o carte intitulată Garda de Fier şi era acţionar al o firmă de traduceri tehnice intitualată Arbeit MF.
În anul 2003 Noua Dreaptă participă la fondarea Frontului Naţional European în Polonia, în urma unei reuniuni din 21 iunie. Organizaţiile fondatoare au fost: Renasterea Nationala a Poloniei (NOP / Polonia), Miscarea pentru Unitate Nationala (HNS / Republica Ceha), Comunitatea Slovaca (SP / Slovacia) si Noua Dreapta (ND / Romania). Mai târziu aveau să adere la ENF şi NPD din Germania, un partid încă activ şi cu reprezentanţi locali şi în guvernele landurilor, Forza Nuova, o mişcare de tineret italiană formată după model legionar, Falanga din Spania şi Zorii Aurii din Grecia. Organizaţii ca Alianţa Naţională din Bulgaria şi Partidul Reformator din Portugalia aveau să devină grupări afiliate.

Frontul Naţional European a avut chiar si un membru în Parlamentul European. Roberto Fiore, liderul Forza Nuova, a devenit membru al PE după ce Alessandra Mussolini, nepoata lui Benitto Mussolini, a renunţat la postul de europarlamentar în 2004 obţinut cu Alternativa Socială (Forza Nuova, Liberta di Azione, Fronte Nazionale). Ca o ironie, grupul naţionalist format în cadrul Parlamentului European numit ITS Identitate, Tradiţie, Suveranitate, s-a desfiinţat după ce Mussolini a făcut remarci xenofobe la adresa românilor. Vadim Tudor şi el membru al ITS cu România Mare, alături de UKIP din Marea Britanie, Frontul Naţional al lui Le Pen, Ataka din Bulgaria, Fiama Tricolore din Italia, Vlaams Belang din Belgia şi Partidul Libertăţi la lui Jorg Haider din Austria, a decis scoaterea PRM din grup. Retragerea lui Vadim Tudor a desfiinţat oficial ITS cu cei 23 de membri ai săi în 14 noiembrie 2007.

Noua Dreaptă avea să participe activ la structurarea şi acţiunile ENF până în anii 2007-2008. Apropierea a fost în mod special faţă de NPD din Germania, Falanga din Spania, Forza Nuova, dar şi faţă de Zorii Aurii din Grecia. Relaţiile cu NPD – Nationaldemokratische Partei Deutschlands,  au fost create şi menţinute de către Claudiu Mihuţiu, reprezentantul Noii Drepte cu relaţiile externe, care locuia în Germania (Mannheim) şi avusese legături cu Mircea Dimitriu, secretarul general al Mişcării Legionare. Mihuţiu, care se alătură ND în 2003, deveni în scurt timp unul dintre liderii influenţi ai organizaţiei. Din păcate, suferă un accident groaznic în anul 2006, care îl paralizează de la brâu în jos. Lupta sa activa în cadrul ND mai suferise şi după ce familia sa fusese agresată, iar el însuşi fusese atacat în stradă de către anarhiştii nemţi, ca urmare a participării sale la unele acţiuni al NPD în Germania. Claudiu Mihuţiu a tradus şi publicat în limba germană Cărticica Şefului de Cuib, scrisă de Codreanu, în anul 2006 la editura germană Regin Verlag.
Frontul Naţional European începe să îşi piardă din unitate începând cu anul 2007 şi astăzi putem spune că această organizaţie-umbrelă nu mai există. Falia dintre partidele şi organizaţiile nepolitice din ENF a crescut tot mai mult, mai ales în momentul accederii Forza Nouva în Parlamentul European. Dar cel mai important motiv a fost accederea Jobbik în Parlamentul de la Budapesta şi în Parlamentul European. Apropierea unor partide şi organizaţii membre la FNE de Jobbik şi chiar de HVIM, mai ales a italienilor şi francezilor, a dus la o denigrarea a relaţiilor cu fondatorul FNE, organizaţia Noua Dreaptă, care şi-a canalizat energiile în anii 2007 – 2012 în principal pentru combaterea revizionismului maghiar şi apropierii de Basarabia.
Noua Dreaptă şi experienţa politică
Chiar dacă ND s-a înfiinţat ca un ONG, cu scopul declarat de a deveni o mişcare naţionalistă şi antipoliticianistă, anul 2004 o surprinde candidând alături de PNDC. Apoi urmează cunoscuta propunere a lui Gigi Becali de fuziune cu PNG, dar şi unele tatonări cu PP-DD, pe vremea când Dan Diaconescu era încă arestat. Cine a convins Noua Dreaptă să candideze alături de PNDC, ci a sabotat planurile lui Gigi Becali şi cine este personajul cheie care a dus la fondarea PP-DD, dar şi la distrugerea Partidului Naţionalist, veţi afla în episodul următor. De George Bara – NapocaNews
Citeste si Toti oamenii dreptei episodul I, episodul II si episodul III
H

Niciun comentariu: