sâmbătă, 31 martie 2012

A murit maestrul Ion Lucian (1924-2012)

Cuvinele sunt de prisos deocamdata. Dumnezeu sa-l ierte !

Dolarul amenintat ?

Dolarul amenintat? India si China platesc petrolul iranian in rupii, yuani si grane

autor: FrontPress 31.03.2012
China și India ocolesc sancțiunile impuse Iranului de către SUA și UE plătind ţiţeiul iraniant cu valutele proprii, grâu, soia sau alte bunuri. Mai important decât încălcarea embargoului, este însă faptul că plata ţiţeiului iranian în alte monede decât dolarul poate fi considerată un pas înainte în demersurile economiilor emergente de a diminua rolul valutei SUA în tranzacţiile internaţionale. Mai ales că Iranul vrea semnarea de acorduri de schimb țiței contra grâu cu şi Pakistanul și Rusia.
India, a doua țară importatoare de petrol iranian, a înființat un cont în rupii la o bancă de stat pentru a plăti 45% din factura importului de țiței, conform unor oficiali indieni.
China, principalul importator de țiței iranian deja plătește parte din costurile de import prin troc, a anunțat Mahmoud Bahmani, guvernatorul Băncii Centrale a Iranului.
Iranul intenționează semnarea de acorduri de schimb țiței contra grâu cu Pakistan și Rusia, conform unor rapoarte apărute recent în mass-media țărilor respective, rapoarte citate de agenția de știri Bloomberg.
Nevoie de valută forte
Cu toate că acest fenomen pare să se extindă, oficialii americani consideră că atâta timp cât accesul Iranului la valută forte va fi limitat, acesta nu va putea să-și sprijine moneda națională, rialul, a cărei valoare este în cădere liberă și nu va putea să-și finanțeze programele nucleare și de rachete balistice. Iranul are deja nevoie acută de dolari și euro pentru a-și susține rialul iar acordurile de troc vor forța această țară să irosească țiței în valoare de miliarde de dolari pe bunuri, conform unor specialiști precum Kenneth Katzman, care face parte din Serviciul de Cercetare al Congresiului SUA, un institut guvernamental apolitic din Washington D.C.
„Iranul nu-și va putea stabiliza valoarea monedei prin astfel de metode neortodoxe de plată și acesta este motivul principal pentru care economia i se prăbușește”, a declarat Katzman, specializat în sancțiunile impuse Iranului, în cadrul unui interviu acordat Bloomberg. „Iranul a intrat de fapt într-un program ‘Junk for Oil’ (gunoi pentru țiței)”, adăugat acesta, făcând aluzie la programul ONU „Oil for food” (petrol contra mâncare) prin care Irakul lui Saddam Hussein a putut să-și comercializeze parte din producția de țiței pe piața mondială în schimbul produselor alimentare și de medicamente.
Monede locale și aur
Al doilea cel mai mare producător din cadrul OPEC a declarat, luna trecută, că va accepta plăți în monede locale și aur, noile sancțiuni făcând mult mai dificilă plata în euro sau dolari.
Juriștii și analiștii consideră că această tendință către troc dezvăluie o consecință neintenționată a sancțiunilor: excluderea Iranului de pe piețele financiare globale forțează desfășurarea comerțului cu țiței iranian pe canale informale, oferind oportunități mult mai mari pentru corupție și pentru devierea fondurilor în scopuri ilicite.
„Plățile efectuate în cadrul sistemului financiar global sunt mai ușor de reglementat și există oportunități mai puține pentru corupție”, a declarat Nigel Kushner, jurist britanic specializat pe sancțiunile iraniene și pe reglementările exporturilor.
Cu toate că „beneficiile interzicerii accesului Iranului la valută forte pentru dezvoltarea programului nuclear depășesc factorii negativi reprezentați de scăderea nivelului de transparență și împingerea comerțului cu țiței iranian pe piața neagră, riscul este ca să pierdem din vedere care sunt clienții Iranului”, a declarat Kushner în cadrul unui interviu acordat Bloomberg News. De Laurențiu Luca  - Adevarul 

Interviu cu RAKU

Interviu inedit cu RAKU despre istoria romanilor, Rosia Montana si muzica rap

autor: FrontPress 31.03.2012
Articolul de mai jos a fost refuzat de un cotidian de mare tiraj, dupa ce un reporter il solicitase. A fost respins de “sefi” pe motiv ca, publicatia ar putea primi amenda pentru ca interviul ar cuprinde afirmatii ce pot ataca o anumita etnie. Ceea ce este fals si poate constata oricine parcurgand interviul. Istoria românilor, muzica rap, Roşia Montana sunt doar câteva subiecte despre care raku a decis să vorbească într-un interviu controversat. De ce controversat? Pentru că a fost refuzat de un cotidian de mare tiraj din România.
BVP: Ai lansat, de curând, un album cu titluri noi, dar numit şi „remix collabos”. Poate fi văzut ca un best of? Dacă da, ce reprezintă etapa aceasta în cariera ta?
raku: „Fuzionare (remix collabos)” este un amestec de versuri din anumite colaborări şi proiecte mai vechi şi câteva texte neapărute pe materiale audio, înregistrate pe instrumentale noi. Ceea ce este cel mai bun din totul făcut, decid ascultătorii. Etapa aceasta reprezintă continuitate în muzică, reamintind unele versuri „valabile ş-azi”, dar coincide cu acea cotitură, sugerată mai demult în cateva interviuri şi în piesa „la macaz”, pe care am tot amânat-o datorită tensiunilor din exterior care m-au afectat astfel încât să fac muzica de pe ultimele trei materiale în strânsă legatură cu celelalte solo-uri din trecut.
BVP: Într-o piesă mai veche spui: „Scriu piese fără să înjur de vreo 10 ani, da-s cenzurat diplomat şi difuzat cam rar.” La ce fel de cenzură te referi?
raku: Îi spuneam bătrânului domn Tatulici, invitat fiind în emisiune, puţin după 15 ianuarie 2012, că problemele României actuale încep nu din perioada ’89, ci chiar de pe vremea lui Codreanu, pe vremea mişcărilor sioniste, poate chiar mai din spate… Când a auzit cuvintele acestea a dat subit legătura în piaţă şi mi-a spus că sunt „tânăr”. Ca să înţelegem la ce fel de cenzură ma refer continui un pic: problema românilor, în afară de lenea de pe alocuri, a fost mereu mână în mână cu trădarea, laşitatea, necinstea, vânzarea ţării, adica vânzarea muncitorilor, infrastructurii, clădirilor, a bogăţiilor naturale şi a „prostimii” către straini, dezbinarea, exploatarea aproapelui etc.
O oligarhie de boieri autohtoni, ciocoi vechi, pentru a trăi neconform cu voia Tatălui Nostru, într-un paradis propriu, s-au pus bine cu nişte „organizaţii internaţionale” furând împreună poporul român. Încât să le fie lor bine şi celorlalţi rău. Urmaşii lor, ciocoii noi, actualii demnitari (1989-2012) continuă azi dezmăţul acesta la umbra legilor lor, tot pe cârca celor mulţi. Piesele mele, deloc vulgare comparativ cu reclamele româneşti de tot soiul, deranjează pentru că ating şi astfel de personaje, probleme, adevăruri.
Cenzura e tacită, subtilă, pasivă; se invocă scuze prin alte motive decat cele reale. Altfel de ce nu ar difuza televiziunile piesa „căutând” – raku feat. Ombladon? Sau retoric: credeţi că mă va mai invita vreodată televiziunea aceea la vreun interviu? Nu i-am jignit cu nimic dar probabil că se tem să audă masele adevărul despre unele lucruri.
BVP: Ai avut patru albume care au format un întreg, „În mediu vitreg” „Rezistenţa” „Emite semnale” „În altă frecvenţă”. Vei continua în acelaşi stil?
raku: Cu „În altă frecvenţă” a fost o potrivire interesantă. Denumirea era vizată de mai demult să poarte numele unui proiect audio. „Fuzionare” de asemenea nu are mare legătură cu celelalte titluri. Cât despre stil – variază după cum îmi place şi după cât pot eu să-l variez.
BVP: Ce proiecte ai în lucru?
raku: Vreau să onorez toate colaborările restante colegilor către care mai am această datorie. O parte dintre ele sunt deja scrise şi se vor auzi curând. Apoi voi accepta colaborari mai rar şi în condiţii speciale. Obişnuiesc să nu vorbesc despre planuri / proiecte viitoare. Dar ţin să le mulţumesc oamenilor care mă susţin financiar pentru că ma ajută să continui!
BVP: Unul dintre colegii tăi de breaslă, Cedry2k, a declarat că se retrage din muzică, după 12 ani de activitate. Cum vezi tu decizia?
raku: Cedry2k mi-e un om foarte drag pe care cred că-l înţeleg foarte bine. IÎ respect gândirea şi deciziile. Nu sunt în măsură să i le comentez.
BVP: În ce etapă se află acum muzica rap?
raku: Mă depăşeşte întrebarea. Muzica rap e vastă, diferită de la cântăreţ la cântăreţ.
BVP: Există două tabere în hip-hop: muzica de la tv şi cea „fără timbru”. Ce ar trebui să ştie oamenii care ascultă muzica difuzată la tv?
raku: Nu cred că există împărţiri exacte. Totuşi pe unele posturi am mai auzit şi piese provenite de la independenţi. Tendinţa asta de a vinde doar prostituţie la tv, ori elimină definitiv rap-ul autentic din grile, ori îl mixează cu genul de mizerie pe care o cântă diferite starlete americane, pretinzând ca aşa a „evoluat” hip-hop-ul. În aceste condiţii underground-ul va continua să existe numai dacă publicul lui va fi numeros şi mobilizat să-l susţină.
BVP: Ce părere ai despre genurile muzicale promovate pe posturile tv şi la radiouri?
raku: Cred că e o mare diversitate oferită, menită să menţină ignorantul în ignoranţa-i veşnică. Dar după cum am zis mai sus, există şi excepţii: posturi care difuzează muzică clasică, populară, psaltică, emisiuni cu tematică muzicală specifică etc.
BVP: Dacă ai fi la conducerea ţării, care ar fi prima schimbare pe care ai face-o?
raku: Pai cu gândirea mea, să rezist preşedinte o zi, fără să mă împuşte serviciile secrete unioniste sau imperialiste mi-ar trebui o armată de daci superantrenaţi, ordonaţi, educaţi până la nivelul comunicării telepatice, mare cât armata Chinei dar cu dotare, mentalitate şi apucături de Jedi, bazate pe Forţă, din aceea nu pe sistem turbo. Ceea ce e o utopie bineînţeles, la fel ca simpatica şi nevinovata sintagmă „raku preşedinte!”, dacă tot glumim. Telepatic zic, cât să fim toţi într-un gând, şi gândul acela dacă nu e pe placul lui Dumnezeu, de la El, ori cu El, nu mi-aş dori să fiu nici măcar la conducerea unui palier al unei scări de bloc.
BVP: Transmiţi mesaje sociale, religioase, politice, conspirative. Cum îi schimbă muzica ta pe oameni?
raku: Mesaje conspirative transmit conchistadorii aceia cu firmă canadiană care vor să otravească pânza freatică a României, începând cu dezastrul de la Roşia Montana, nu eu. Conspirative pentru că au şpăguit diverse vedete şi oameni influenţi dar ignoranţi, să le susţină cauza, care e în fond criminală.
Eu transmit mesaje sociale: locuitori ai Roşiei, o să muriţi otrăviţi voi, copiii şi nepoţii voştri odată cu apele României, pentru câteva salarii pe care vi le aruncă în bătaie de joc nişte oameni care se închină la profit!
Mesaje politice: dacă vreţi să faceţi minerit cereţi împreună autorităţilor române să deschidă o mină clasică (fără exploatare prin cianuraţie) gestionată de statul român şi mineriţi până vi se face rău! Dar o să aveţi ce bea, fără să vă crească pene, coadă sau fără să vă cadă dinţii de tot, de la vârsta liceului.
Doamne dă-ne minte şi ajută-ne să fim un popor de oameni buni, care să nu ne mai vindem ţara şi semenii străinilor, să nu ne otrăvim unii pe alţii şi nici alţii să nu ne otravească pe noi! Amin! Acestea fiind mesajele religioase. Cum îi schimbă muzica mea pe oameni, trebuie să aflăm de la ei.
Am fost odată la Roşia şi un gospodar de acolo peste curtea căruia prăvăleau ăştia bolovani cu excavatorul, ca să-l strămute, mi-a vorbit cu lacrimi în ochi. Am văzut în el toată suferinţa Daciei de la Burebista până la fratele Carbon. Oamenii aceia mi-au dat să beau lapte de la vaca lor şi să mănânc legume crescute în curţile lor. Şi azi toţi lucizii vin să-mi spună că nu e solul fertil pentru agricultură şi ei dacă nu mineresc, mirene vin reni… simpatici precum domnul preşedinte Constantin Contac la interviu; căutaţi-l pe YouTube!
BVP: Trăiesc rapperii în concordanţă cu mesajele pe care le transmit, mai ales în cazul tău?
raku: Eu nu ştiu cum trăiesc rapperii pentru că nu merg nici cu sorcova nici cu patrafiru’ prin casele lor. De jignit nu v-am jignit şi nici ipocrit nu sunt. Atunci când faci un enunţ îndemnând la bine sau amintind bunele percepte şi deodată faci şi tu o greşeală, toţi limitaţi te arată cu degetul. Că şi când tu eşti sursa acelor percepte; şi după bibilica unora ele nu mai sunt valabile pentru că tu, un om obişnuit, faci şi tu unele greşeli la rândul tău, deşi teoretic le condamni. Săracii! Şi mai există şi nişte nesimţiţi frustraţi rău, care o caută cu lumânarea intenţionat şi cum le dai un capac să-şi revină, încep să strige din fustă: „au, au, m-a bătut pacifistul!!!”
BVP: Ce ai învăţat tu din muzica pe care o faci?
raku: Metrică, armonii, versuri etc.
BVP: Dintre toate mesajele tale, care e cel mai important care ar trebui să ajungă la publicul larg?
raku: „Vezi că-n Noul Testament, ai tratamentul de studiu!” e unul dintre mesajele importante. Cel mai, cea mai, cei mai, sunt copilării.
BVP: Care e cea mai mare problemă a românilor în momentul de faţă?
raku: Păi unele dintre cele mai mari le-am subliniat răspunzând la a doua şi a zecea întrebare, mai sus. Sunt pe cât de vechi pe atât de actuale. Mulţumesc!

Un banc....,


 Viorico, stii ca Bula e la spital?
- Nu se poate! L-am vazut ieri la brat pe bulevard cu o femeie foarte frumoasa!
- Exact. L-a vazut si nevasta-sa!


Lider KKK

Un lider KKK candideaza pentru functia de serif in Idaho din partea Partidului Republican (VIDEO)

autor: FrontPress 31.03.2012
Americanul Shaun Winkler, fost membru al organizaţiei Naţiunile Ariene şi lider al Ku Klux Klanului, a anunţat că doreşte să ajungă şerif în districtul rural Bonner din Idaho, situat în apropiere de graniţa canadiană. Acesta a stârnit un val de reacţii în presa locală când a anunţat că va candida pentru această funcţie din partea Partidului Republican la alegerile din luna mai.
“Dacă voi fi ales şerif, nu voi acţiona pe baza stereotipurilor rasiale. Fiind implicat în mişcarea albă, ştiu ce înseamnă să fi etichetat abuziv de autorităţi”, a spus bărbatul de 33 de ani. În plus acesta a mai declarat că nu urăşte alte rase ci doar consideră că ar fi în beneficiul tuturor dacă oamenii ar trăi segregaţi.
Campania lui Winkler se axează în principal pe politici de combatere a infracţiunilor sexuale şi de limitare a influenţei federale asupra autorităţilor locale. Sursa: FrontPress.ro
«

Opozitia baligoasa

Nici acum cand se apropie alegerile locale, opozozia de mamaliga, vad ca nu si-a schimbat cu nimic comportamentul . Comportament somnoros care, nu clinteste nici un pic de demnitate in nimeni.
Cand vad  concursurile de gatit, chiar si acolo este pus suflet, parca ar fi vorba de premiile NOBEL pentru matematica, fizica, sau chimie !!! Toti cei implicati, dau tot ce pot din ei atat juriul cat si concurentii.
Pana nu vor intelege ca  pentru a tine flacara aprinsa a increderii romanilor opozitia are nevoie de un orator bun, chiar foarte bun, cu voce  tunatoare, cu dictie perfecta, fara atitudine de blegeala prelungita si fara rost, ei nu vor castiga decat datorita faptului, ca suntem satui de  diabolicii de acum de la putere. Si chiar daca  sunt baligosi,  noi alergatorii ne gandin ca nu vor avea tuperul criminal al celor de acum. Dar mai stii? Puterea corupe !
Am spus mereu si sustin ca trebuie schimbata strategia. Aceasta tacere chiar de acum cand, s-au dat  pe nimic printre ultimele bogatii ale tarii si tacerea lor vinovata sau, poate sunt  in aranjament cu puterea sau au gura cusuta cu sarma, opozitia nu a zis nimic. Era momentul ,sa iasa la tv., sa tipe ca ni se fura bogatiile ! NIMIC, din  toate astea. Baligoasa opozitie prin comportamentul lor inexplicabil, picotind, dau impresia ca  sunt moftusosi si nu vor sa preia puterea, dar fac asta ca sa ne faca noua romanilor un hatar.  Am vazut ca este mai dulce luna de miere prelungita si experinta dormirii in gara la Paris, trezeste aduceri aminte amare si in concluzie tot fotoliul de parlamentar, este  cea mai buna alegere chiar in opozitie.
Opozitia  nu vrea sa-si creeze de munca, acesta este raspunsul si poate la un colt nu crede ca va putea redresa tara, mai repede pana nu se vor plictisii alegatorii. Dar ei au vina ca au lasat-o in aceasta groapa cu c... fiind vinovati prin tacerea lor vinovata. Doi (nu zic 3)  baligi, nu ne pot ajuta daca castiga alegerile, decat ca  poate vor stopa jaful. Dar mai e ceva de jefuit?
Parca era un prim ministru in Conventia Democratica care ne anunta din a doua anii 1997-8, ca s-a furat tot si nu mai este nimic de furat! Nu a avut dreptate, s-a furat in continuare si se mai fura si acum cand noi citim.  Jos cu toti imbecilii care se joaca cu soarta noastra. Sa vina  oameni capabili, cu talent oratoric(oratoria este esentiala), sa inceapa  sa rezolve problemele grele ale tarii cu o echipa de  tehnicieni in ale economiei, patrioti si cu ganduri bune, nu cu gandul la jaf. Curaj !!! Totul depinde numai de noi !!!

Infrangerea de la Turtucaia

TURTUCAIA: Infrangerea despre care nu se vorbeste

autor: FrontPress 31.03.2012
Victoriile emblematice de la Marasti, Marasesti si Oituz au impletit pe veci in constiinta romaneasca aceea infatisare a ostasilor bravi si darzi care se ridica si se opun cu abnegatie unui dusman necrutator. Impinsi in prapastie, au gasit in ei taria de a se agata cu ferocitate de ultima palma de pamant romanesc, faptele lor eroice statornicindu-se in mintea si inima oricarui roman. Nu putine au fost elogiile primite de armata romana pentru victoriile de-a dreptul uimitoare din Triunghiul Mortii, iar memoria lor inca trezeste sentimente vii la aproape un secol de la infaptuirea lor. 
Insa, nu putem uita nicicand ca in spatele acestei trepidatii, a acestei imagini romantice a acelor lupte s-a aflat sacrificiul de sine al nenumarati barbati, dar si femei, oameni care au imbratisat moartea pentru mai binele poporului. Suntem obligati astfel sa ne asumam datoria comemorarii, dar si pastrarii in memorie a celor cazuti, in semn de multumire si gratitudine pentru jertfa facuta. Dovedim ignoranta cand valorificam mai mult un sacrificiu in dauna altuia, din simpul motiv ca intinam in acest fel amintirea altor mii care si-au nenorocit vietile in lupte pierdute, pastrate in tacere.
De aceasta din urma suntem vinovati, deoarece preferam sa ne retragem in momentele cu adevarat glorioase, cele care ne fac sa ne simtim bine ca suntem romani si sa intoarcem spatele, sa renegam atatia ostasi care si-au gasit sfarsitul invinsi.
Un punct de cotitura
Turtucaia a fost cumpana, a intors sortii impotriva Vechiului Regat in Primul Razboi Mondial, distrugand moralul populatiei si aruncand armata intr-o debandada pana in lunile de vara ale anului urmator. Peste 28.000 de soldati au fost luati prizonieri si inca aproape 8.000 au fost ucisi sau raniti, intr-una dintre cele mai mari infrangeri suferite de tara noastra.
Europa de Est, intre diplomatie si razboi
In urma interventiei romanesti impotriva Bulgariei in timpul celui De-al Doilea Razboi Balcanic din 1913, importantele orase Turtucaia si Silistra, impreuna cu intreaga regiune de sud a Dobrogei, au trecut in interiorul granitei noastre. La scurt timp, incep si lucrarile de intarire, pozitia lor fiind foarte favorabila armatei romane in cazul reizbucnirii conflictului cu tara vecina.
Inca doi ani de la inceperea Primului Razboi Mondial, Romania a ramas neutra, acceptand abia in 1916 sa intre de partea Antantei, care promitea, printre altele, cedarea Transilvaniei pana la Tisa si a intregului Banat in caz de victorie aliata.
In acest rastimp, la sud de noi, bulgarii se aliasera cu Puterile Centrale inca din vara lui 1915 si deja participasera impreuna cu armatele germane si austro-ungare in luptele ce au sfaramat Serbia.
Intr-o incercare esuata a Antantei de a inlatura din presiunea Puterilor Centrale si sperand astfel in salvarea Serbiei, are loc deschiderea Frontului de la Salonic, campanie care a angajat o mare parte a trupelor bulgare pentru restul razboiului.
O alta componenta importanta, sub forma Armatei a 3-a sub comanda lui Stefan Toshev, era dislocata pe linia Dunarii, pentru a proteja frontiera de nord cu Vechiul Regat, ale carui negocieri cu Puterile Centrale nu aveau rezultatele scontate.
In conditiile apropierii tarii noastre, in schimb, din ce in ce mai accentuate cu Antanta, se creeaza de urgenta un grup de armate comandat de August von Mackensen, cu elemente ale Armatei a 3-a care cuprindea Divizia 4 Infanterie Preslav, Brigada 1 Infanterie si un detasament mixt germano-bulgar, care asteptau deschiderea ostilitatilor in orice moment.
La 17 august 1916, guvernul roman semneaza oficial conventia de alianta, iar la mai putin de doua saptamani este declarat razboi Austro-Ungariei, armata incepandu-si ofensiva printr-o serie de atacuri de-a lungul muntilor Carpati in Ardeal.
Drept raspuns, alaturi de Austro-Ungaria si Germania declara razboi Romaniei si abia cateva zile mai tarziu si Bulgaria, fapt ce a surescitat spiritele in cadrul Puterilor Centrale.
Planurile de campanie
Initial, Mackensen planuia sa atace simultan si Turtucaia si Silistra, dar la indemnurile generalului Toshev a optat pentru combinarea acestor forte si folosirea lor intr-un singur asalt naucitor.
De cealalta parte, apararea sudului Romaniei a revenit Armatei a 3-a (n.r. a nu se confunda cu cea bulgara) care se afla sub comanda generalului Mihail Aslan si avea trei mari obiective.
Respingerea oricaror atacuri date inspre Dobrogea, impiedicarea traversarii Dunarii de catre inamic si mentinerea oraselor Turtucaia si Silistra. Turtucaia, punctul nevralgic al defensivei romanesti de pe Dunare, era aparata de generalul Constantin Teodorescu cu Divizia 17 Infanterie.
Un poet pe campul de batalie
Conditia Diviziei 17 Infanterie era sub standarde, cuprinzand unitatile cele mai prost instruite si echipate. Participant la acele lupte, George Toparceanu rememora in “Amintiri din luptele de la Turtucaia” ca “Infanteristii erau toti rezervisti sau militieni, unii concentrati inca de pe iarna, in cea mai mare parte oameni trecuti de patruzeci de ani… In ochii lor nu citeai dorul tineresc de acasa, ci numai grija mohorata si senina de nevasta si copilasi, parasiti fara sprijin, cine stie unde, in mijlocul unei gospodarii darapanate.”
Tot acesta spune mai incolo “Erau mai ales tarani de prin judetele de camp ale Munteniei, cei mai oropsiti dintre toti. Ma uitam la ei cu strangere de inima. Nu se potriveau deloc cu imaginea ostasului roman, de acum si de pe vremuri, asa cum mi-o zugravise in suflet stralucitoarele defilari ale regimentelor gatite de parada”.
Fortareata de pe Dunare
In timp ce generalul Aslan se mandrea ca “Turtucaia c’est notre Verdun” lucrarile continuau intr-un ritm atroce. Iarasi Toparceanu ofera detalii “In ziua din urma, odata cu apropierea primejdiei, numarul lor fusese sporit cu vreo doua sute de turci de prin imprejurimi, care, sub paza soldatilor nostri, carau betonul framantat de o masina galagioasa si il turnau in doua imense gropi cilindrice, unde trebuia sa fie asezate tunurile. Dupa cate auzisem, lucrarea incepuse inca din martie, dar se taraganase pana acum, in zilele mobilizarii.”
Existau trei sectoare principale, Staro Selo, Daidir si Antimovo, care se bazau pe un numar de redute intinse de-a lungul liniei principale de aparare. Linia intretaia sectoarele, iar capetele acesteia se ancorau pe o parte si de cealalta a Dunarii, formand un semicerc.
In fata liniei principale era una avansata, iar in spatele ei exista o linie de aparare secundara care cunoscuse doar lucrari superficiale. Redutele erau legate intre ele cu transee, dar o mare parte nu ofereau un adapost indestulator.
In cazul unei incercuiri, Turtucaia era izolata, neexistand un pod care sa o lege de malul stang al Dunarii, insa, pe fluviu, contraamiralul Nicolae Negrescu avea la dispozitie peste o duzina de monitoare, vedete si canoniere pentru foc de sprijin.
Piesele de artilerie concentrate in Turtucaia, spune Constantin Kiritescu, aminteau mai degraba de un muzeu in aer liber, fiind invechite, unele datand de pe vremea Razboiului de Independenta. Nici numarul lor nu era prea mare, cele peste o suta de piese fiind de neajuns pentru acoperirea unui front de 30 de km.
Apropiindu-se ziua atacului au loc concentrari de trupe la frontiera. Era numai o problema de timp pana cand Batalia pentru Turtucaia incepea. Bulgarii, dar si germanii, au adus pe campul de lupta 39 de batalioane, insumand 55.000 de oameni, cu 22 de baterii de artilerie si 56 de mitraliere, iar armata romana avea 19 batalioane, insumand 39.000 de oameni, cu 25 de baterii de artilerie si 66 de mitraliere.
In contextul trecerii Romaniei de partea Antantei si al inceperii operatiunilor militare impotriva Austro-Ungariei pentru recuperarea Ardealului, trupele Puterilor Centrale de la sud de Dunare, majoritar bulgare, sub comanda lui Mackensen, planuiesc o contraofensiva devastatoare.
Primele confruntari au loc pe 31 august cand pichetele de graniceri sunt lovite de gloantele mitralierelor inamice.
Granicerii se retrag catre satele Turcsmil si Senova, iar atacul dat de Regimentul 36 Infanterie dinspre Staro Selo au impins elementele inaintate ale armatei inamice, refacand astfel integritatea frontierei.
Abia in ziua urmatoare Guvernului Romaniei ii este prezentata declaratia de razboi, ca in noaptea de 1 spre 2 septembrie sa aiba loc ofensiva, Turtucaia fiind incercuita si toate cele trei sectoare ale fortaretei atacate.
Intre timp, generalul Aslan, cel care trebuia sa coordoneze operatiunile militare romanesti in sudul tarii, se afla in Bucuresti jucand carti la Jockey Club, locul de adunare al elitei tarii.
Tunurile infernale
Atacul dat in miez de noapte a surprins aparatorii, acestia parasindu-si pozitiile, fiind stapaniti de o frica infioratoare. Cand s-a crapat de ziua, bulgarii au reinceput asaltul, fiind sprijiniti si de artilerie. Superioritatea tunurilor bulgare era evidenta, batandu-le in raza si precizie pe cele romanesti. Nu de putine ori aceastea au fost incadrate de obuzele inamice si au trebuit mutate pentru a nu fi distruse.
Impactul psihologic al artileriei bulgare s-a dovedit de nesuportat, pentru unii dintre ostasi fiind prima oara cand auzeau detunatura acestor arme. Panica s-a raspandit repede in randul trupelor din sectorul Daidir si s-au retras pe linia principala. In cazul sectorului Antimovo aceasta s-a facut fara lupta. Numai sectorul Staro Selo rezista pe vechul alianament, pe linia avansata.
Atacul a incetat spre seara, fiind respins in cele din urma cu mari dificultati, dar nervii i-au lasat pe multi dintre ostasii romani. In cursul acelei nopti cantitati impresionante de munitie au fost epuizate, aparatorii deschizand focul la cele mai mici zgomote, temandu-se ca inamicii vor lansa un alt atac la adapostul intunericului. Spaima noptii precedente era inca proaspata.
Flota dunareana se impune
Pe 3 septembrie bulgarii inainteaza dinspre Turcsmil si Senovo spre sectorul Staro Selo, dar artileria nu reuseste in a distruge gardurile de sarma ghimpata, fiind intampinati in schimb de mitralierele si pustile romanesti de pe baricade. Monitoarele de pe Dunare supun unui dezlantuit foc armata inamica si pe seara orice atac este oprit, bulgarii avand pierderi insemnate.
Un ordin de neinteles
Intr-o miscare controversata, colonelul Nicolescu, comandantul sectorului Staro Selo, isi retrage oamenii crezand ca acestia nu vor mai rezista unui atac pe linia avansata, ordin la care isi da acordul si generalul Teodorescu.
Dupa o zi de lupta in care ostasii se descurcasera admirabil au privit cu mahnire cum sunt nevoiti sa se replieze si ei pe linia principala, demoralizandu-i si mai mult.
Bulgarii ofera un ragaz aparatorilor, oprind orice atac in ziua de 4 septembrie. In schimb se folosesc de acalmia luptei pentru a-si intari pozitiile cucerite de-a lungul frontului, pregatindu-se pentru un nou atac. Baloanele si avioanele de recunoastere survolau teatrul de operatiuni pentru a depista punctele slabe in armura Turtucaiei.
Intaririle generalului Aslan
Chiar daca luptele din 2 si 3 septembrie au rezultat in pierderi neglijabile de partea romana, slabiciunea corpului ofiteresc a dat nastere unei nervozitati, a unei neincrederi in randul trupelor fata de nu doar aptitudinea comandantilor si capacitatii lor de a ii conduce, dar si fata de propria lor putere combativa. Dusmanul li se parea implacabil.
Aceasta stare tensionata era adancita si de cererile constante ale lui Teodorescu de a primi intariri. Intr-un tarziu, de la Bucuresti, generalul Aslan, dupa ce incurajeaza si linisteste spiritele la Marele Cartier General asigurand ca situatia este sub control, trimite Divizia 15 Infanterie catre Turtucaia.
Insa urgenta efectuarii ei trada incordarea care pusese stapanire in final pe comandantul Armatei a 3-a. Din capitala sunt rechizitionate vehicule, trupele fiind transportate in unele cazuri si in ambulante pana aproape de Turtucaia.
Orice avantaj oferit de acest ajutor a fost nulificat de traversarea inceata pe Dunare a ostasilor, care s-a facut de-a lungul a doua nopti, intre 3 spre 4 si intre 4 spre 5 septembrie.
Reluarea atacurilor inamice
De-a lungul zilei de 4 septembrie au loc miscari de trupe inamice in pregatirea unui nou atac. Un detasament german ocupa stanga frontului, Divizia 4 Preslav centrul si Divizia 1 Sofia dreapta.
In dimineata de 5 septembrie artileria bulgara a inceput iarasi sa rasune concentrandu-se pe centrul apararii, anume sectorul Daidir. Dupa doua ore de baraj neintrerupt trupele inamice ataca in aceasta zona, dar generalul Teodorescu in loc sa intaresca zona cu trupele Diviziei 15 Infanterie, le trimite in sectorul Staro Selo.
Totusi, ordona reamplasarea unei baterii de artilerie performante de 105 mm in sectorul luat cu asalt. Tirul ei face ravagii in valurile de oameni care atacau redutele, dar atunci cand ramane fara munitie, tunurile sunt retrase.
Aproape imediat una dintre redute este coplesita, in ciuda efortului ofiterului rezervist Nedelcu Lixeanu, care isi conduce oamenii intr-o ultima lupta disperata. Dupa ce aceasta pica si redutele inconjuratoare o urmeaza.
Locotenent-colonelul Popescu incearca un contraatac cu rezervele pe care le avea la dispozitie din cadrul regimentului sau pentru recuperarea redutelor, dar esueaza, el insusi fiind ucis.
Si in sectorul Antimovo sunt atacate redutele. Locotenentul Titus Axente coordoneaza apararea uneia si o protejeaza cu succes timp de cateva ore. Cand este ucis trupele sale isi pierd coeziunea si reduta este luata.
Apararea este sfaramata
Spre mijlocul zilei, integritatea sectorului Staro Selo se mentinea, dar toate redutele din sectorul Daidir sunt capturate. In sectorul Antimovo doar doua erau in mainile inamicului, dar locotenent-colonelul Marinescu decide, intr-un moment de deznadejde, sa paraseasca cu totul linia principala de aparare fara a mai arata niciun pic de rezistenta pe acest alianament, considerand totul pierdut. Isi retrage oamenii pe alte pozitii, dar multora le cedeaza vointa si spiritul, devin dezorganizati si panicati.
Ostasii lipsiti de speranta si speriati de spectrul prizonieratului isi arunca armele si abandoneaza cu totul parti intregi ale liniei de front. In fata lor se asterne un mare fluviu, un obstacol gigantic in calea salvarii lor.
George Toparceanu descrie oripilat aceste scene: “Tot valmasagul acela de oameni gramaditi acolo fu cuprins deodata, fara pricina aparenta, de o panica nebuna. Ca niste fiare speriate se repezira pe punte, pe ponton, inundara bacul, impingandu-se salbatic, facandu-si loc cu pumnii si calcand in picioare ranitii, apucati fara veste si striviti din toate partile. In cele din urma vaporul porni si bacul se dezlipi usor de ponton. Toti cei de la margine se pravalira in apa. Iar in locul lor, dintre ranitii de adineaori nici unul nu mai gemea, nici unul nu mai misca. Era o amestecatura de sange, de membre zdrumicate in picioare, de carne zdrobita, de cadavre incremenite in spasme cumplite”.
Un alt martor, scriitorul si ziaristul, Victor Lazar rememoreaza nu numai acest eveniment, dar si cruzimea de care dadeau dovada bulgarii: “Multi romani s-au prapadit in Dunare, unde sperau sa afle corabii, barci de scapare. Multi soldati de-ai nostri au fost omorati noaptea de bulgari civili. Soldatilor bulgari si ofiterilor lor le facea o deosebita placere sa omoare si jefueasca apoi pe romanii cazuti prisonieri si nearmati”.
In acest moment, generalul Teodorescu mai avea comanda numai asupra sectorului Staro Selo, Daidir si Antimovo fiind in mainile inamicului. Decide sa atace in flancul Diviziei 4 Preslav, care cucerise sectorul Diadir, dar cu o forta modesta. Numai doua batalioane si doua companii de mitraliere sunt trimise, dar sunt nevoite sa se intoarca datorita rezistentei darze bulgare.
Uciderea in fasa a sperantei 
Generalul Aslan, care este terifiat de pierderea iminenta a fortaretei Turtucaia, cauta solutii pentru a rezolva aceasta criza. Silistra, care se afla la 60 de kilometri de batalie gazduia Divizia 9 Infanterie.
Ioan Basarabescu, generalul acesteia, nu preluase in niciun fel initiativa de cand incepusera luptele. A fost necesara interventia lui Aslan ca acesta sa iasa in intampinarea inamicului.
Apeleaza si la trupele rusesti aliate cantonate in Dobrogea, conduse de Andrei Zaioncikovski, care numarau circa 30.000 de oameni. Aslan le dorea sa protejeze flancul lui Basarabescu pe masura ce inaintau spre Turtucaia. Planul lui urmarea astfel depresurarea fortaretei si impingerea trupelor bulgare.
Nu numai ca Basarabescu s-a impotmolit in Sarsinlar, la doar cativa kilometri de fortareata, dar s-a retras cu toate efectivele sale in urma unor lupte de mica anvergura, inapoi spre Silistra. Cat despre Zaioncikovski, acesta a impresionat prin decizia sa de a lua-o in directia opusa ceruta de generalul Aslan si nu a fost de niciun ajutor.
Greseala unui comandant
Inapoi la Turtucaia, generalul Teodorescu fusese anuntat ca forte romano-ruse sunt trimise sa ajute la eliberarea fortaretei. Ziua fatidica de 6 septembrie s-a remarcat prin rezistenta singurei redute ramase in mana ostasilor romani, in sectorul Staro Selo, dar si prin contraatacurile viguroase impotriva liniilor bulgare. Scopul era de a bloca trupele inamice pe acele pozitii, in pregatirea ofensivei.
Cateva avioane de recunoastere, puse de curand la dispozitie, survoleaza fortareata si pilotii il anunta imediat pe Teodorescu ca in departare se vad coloane de trupe care se indreptau spre Turtucaia. Generalul se convinge singur ca acestea trebuiau sa fie ori trupele romanesti ori cele rusesti.
Da ordin ostasilor sa mearga in intampinare, luand cu asalt pozitiile bulgare de pe traseu. Dupa lupte grele, care totusi au avut ca rezultat strapungerea liniilor inamice, au avut surpriza in niciun caz placuta de a da nas in nas cu intariri bulgare. Eroarea de judecata a lui Teodorescu a fost ultima picatura.
Se instaureaza panica
In acel moment, ostasii, complet demoralizati si lipsiti de orice vointa de a mai lupta, s-au pierdut cu firea, au lasat armele si au fugit catre ultimele pozitii romanesti. Spaima lor a antrenat multi altii care si-au parasit posturile, lasand descoperite ultimele sectiuni intregi ale apararii. Nenumarate suflete iar se ingramadeau pe malul Dunarii incercand sa scape.
In ciuda invalmaselii, luptele continuau, ofiterii energici reusind in a tine in frau instinctele subordonatilor. Rezistenta acestora era incurajata si de acoperirea flotei dunarene care jena operatiunile inamice aproape de fluviu. S-a reusit in acest fel ca in acea intreaga debandada sa se mai injghebe totusi centre de rezistenta.
Frontul romanesc tremura din toate incheieturile si caderea fortaretei era numai o problema de timp. Chiar si in aceste conditii s-au remarcat ostasi prin fapte de arme extrordinare. Insa, jertfa lor nu a fost indeajuns a schimba cursul bataliei.
Locotenentul Toma Constantinescu lupta cu ferocitate pentru a pastra ultima reduta a fortaretei. Impreuna cu putinii ramasi respinge un numar de atacuri, folosindu-se de cateva mitraliere si doua tunuri pentru a face pagube insemnate in randurile inamice.
Asta nu ii impiedica totusi pe bulgari sa ajunga la doar cativa metri de pozitia romaneasca. Feriti de gloante, se striga la ostasii nostri sa se predea. Refuzul acestora i-a silit la o sarja cu baioneta.
Covarsind prin numarul lor ultimii aparatori, sunt intampinati de locotenent cu o ultima salva de tun care loveste in plin atacatorii, inainte de a sfarsi injunghiat.
Lupte de sacrificiu
Locotenent-colonelul Popovici Gheorghe ia steagul Regimentului 84 Infanterie si isi raliaza oamenii. Merge in fruntea ostasilor si reuseste a sparge frontul spre Silistra pentru a-si salva o parte din ostasi. Vedeta “Nicolae Ioan” participa si ea la aceasta actiune apropiindu-se foarte aproape de mal tinand sub foc inamicul.
Multi marinari isi pierd astfel viata, dar eforturile lor conjugate deschid un coridor pe unde 3.500 de oameni scapa. Locotenent-colonelul nu se mai poate bucura de isprava sa fiind ciuruit de mitralierele inamice la inceputul atacului.
Colonelul Atanasie Grigorescu strange cateva piese de artilerie si cu un numar de infanteristi ocupa la vest de Turtucaia o intaritura, provocand pierderi grele inamicilor. Dupa ce raman fara munitie sunt iarasi atacati, iar colonelul este ranit si moare la scurt timp.
O soarta asemanatoare o sufera si capitanul Feraru care ramane cu bateria sa de artilerie pana cand este coplesita. In fata soldatilor bulgari isi pune pistolul la tampla si trage.
O alta personalitate se face remarcata in aceste lupte. Nicolae Tonitza preia comanda unei companii de graniceri si rezista eroic in fata trupelor bulgare, desi fusese ranit foarte grav. In cele din urma pierde prea mult sange si isi pierde cunostinta, iar fratii de arme il scot de pe campul de lupta.
O armata fara comandant
Odata cu prabusirea liniei frontului, Teodorescu isi aranjeaza plecarea din Turtucaia, in ciuda ordinului primit de a rezista pana la ultimul om. Este ambarcat de ofiterii unei vedete, fiind la un pas de a fi linsat de oamenii sai. Acesta paraseste Turtucaia in cuvintele de ocara si batjocura ostasilor.
Victor Lazar in memoriile sale specifica faptul ca “Nici cand in rasboiul nostru nu s-a vazut atat de clar, ca la Turtucaia, ca lipsa de pricepere si de sange rece a comandantilor prapadeste o armata cat mai buna. Romanii au dat semne de o vitejie rara si la Turtucaia, ofiteri si soldati mai bucuros s-au sinucis, decat sa cada prisonieri in manile bulgarilor, cari meritau tot dispretul, totul a fost in zadar, caci toate actiunile erau lipsite de legatura trebuincioasa din vina comandantului Turtucaiei si a comandantului sef, care nici nu se miscase din Bucuresti.”
O soarta tragica
Mii de oameni sunt tintuiti acum pe malul Dunarii, in timp ce altii mai cu indrazneala totusi incercau sa treaca, ingramadindu-se cand sosea vreun vas sau inotand pana pe partea cealalta. Asta nu insemna mereu scaparea lor. Apa se inroseste de la sangele oamenilor sfartecati de srapnelul obuzelor trase de artileria inamica. Flota romaneasca se chinuie sa ii salveze, dar nu intotdeauna cu succes.
Toparceanu iarasi este martor la aceste scene mult prea familiare “Dunarea era presarata pana dincolo de inotatori. Un monitor mic, venit nu stiu de unde, alerga pe fata apei, in zig-zag, trecand peste zeci de oameni care se luptau cu moartea si ale caror strigate pierdute ajungeau pana la noi. In urma lui ramanea apa lucie: toti se duceau la fund.”
Predarea fortaretei Turtucaia
Pentru a-si salva oamenii de la macel, colonelul Marasescu, comandantul garnizoanei de la plecarea lui Teodorescu, capituleaza in fata generalului Pantelei Kiselov al Diviziei 4 Infanterie Preslav.
La incetarea focului, bilantul era unul cutremurator pentru ambele parti, 1600 de ofiteri si 6000 de ostasi ucisi sau raniti in timpul luptelor, 480 de ofiteri si 28000 de ostasi facuti prizonieri si pierderea a unei insemnate parti a materialului de razboi disponibil. La fel de multe pierderi au suferit si atacatorii cu 199 de ofiteri si 7773 de raniti si morti.
O infrangere amara
Se poate specula asupra cauzelor acestui dezastru militar, de la subestimarea constanta a amenintarii bulgare, concentrarea unitatilor de elita in campania din Ardeal, slabiciunea comandantilor si pana la ofensiva aliata amanata pe Frontul din Salonic sau lipsa de cooperare a rusilor.
Cert este ca luarea fortaretei a lovit ca un fulger si intreaga campanie romaneasca a fost data peste cap, datorita dezorganizarii si panicii care se intaureaza de la aceasta data la nivelul intregului comandament al armatei. In doar cateva saptamani aproape intreaga tara este cotropita.
Amintire in treacat
Insa, revansa este luata in timpul bataliilor de la Marasti, Marasesti si Oituz, avandu-l iarasi in prim plan pe ostasul roman vitregit.
George Toparceanu incheia cartea sa “Amintiri din luptele de la Turtucaia” cu urmatoarea istorisire “Dintr-o baterie distrusa mai ramasese un singur tun, c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el tragea necontenit. Infanteria noastra fusese risipita. Dusmanii, ocolind o movila, se ivira dintr-o parte, la cativa pasi si navalira asupra lui. Cuprins din toate partile, el descarca un foc de revolver in gramada si cu o mana libera, tot mai avu vreme sa sloboada ultimul srapnel din teava tunului. Bulgarii, printre care era si un ofiter, i-au crutat viata. Iar soldatul bulgar care mi-a povestit faptul, intr-o gara departata si care fusese ranit la picior cu revolverul, adauga, vorbind de necunoscutul erou: Era un om smead si slabut pe care n-ai fi dat o ceapa degerata.” De Laurentiu Dologa – Ziare.com

CIA a recrutat legionari

Cum a recrutat CIA legionari pentru comandouri secrete

autor: FrontPress 31.03.2012
Cu ajutorul unor luptători bine antrenaţi şi înarmaţi, statele occidentale încercau să destabilizeze regimurile comuniste din estul Europei. Primul comando format din foşti legionari, care au fost pregătiţi militar în Italia şi Germania de serviciile secrete occidentale, nu a primit aprobarea americanilor de a ataca reprezentanţa diplomatică a României, aşa cum rezultă şi din cercetările istoricului Stejărel Olaru. Însă membrii „grupului Beldeanu” au decis să acţioneze totuşi, pentru că Legaţia Republicii Populare Române din Elveţia era, de fapt, unul dintre cele mai importante centre de spionaj ale Securităţii.
Acolo erau colectate informaţii care proveneau din statele NATO şi care apoi erau transmise către Bucureşti şi către Moscova. Spionii comunişti profitau de statutul de neutralitate al Elveţiei. Cei cinci tineri voiau să atragă atenţia asupra abuzurilor regimului comunist din ţară. Atacul asupra Legaţiei a început în seara de 14 februarie 1955. Tinerii au intrat într-una dintre clădirile Legaţiei, mai exact în locuinţa „şoferului” Aurel Şeţu, un agent al Securităţii. Acesta împreună cu ataşatul Miron al Legaţiei şi cu secretarul Şandru tocmai aduseseră de la Zürich curierul diplomatic, sosit din România.
„Şoferul” Şeţu, originar din Oradea, a ajuns în clădirea Legaţiei pe la ora 2.00. Unul dintre cei cinci atentatori l-a somat să se oprească, însă Şeţu a refuzat. Aşa că a tras, iar Şeţu a murit după ce ajunsese rănit la spital. A fost adus apoi la Oradea – eram de faţă, fiind atunci, detaşat de RL acolo -, iar „eroul” a fost avansat post-mortem la grad de sublocotenent de Securitate (fusese plutonier). Cei mai mulţi dintre funcţionarii Legaţiei au reuşit să părăsească incinta în dimineaţa de 15 februarie. Clădirea a fost încercuită de poliţia elveţiană, care a refuzat să intervină în forţă, pentru că existau ostatici. Cei cinci au formulat o serie de revendicări politice, inclusiv eliberarea din închisoare a unor personalităţi precum Dinu Brătianu. Apoi, la 16 februarie s-au predat. Ei au primit pedepse uşoare în închisorile elveţiene. Şeful grupului, Oliviu Beldeanu, după eliberare, a fost răpit în Berlinul occidental de agenţi ai serviciilor de spionaj est-germane STASI şi ai Securităţii. A fost adus în România, legat, într-un coş de nuiele. Apoi, după un proces sumar, a fost executat la data 18 februarie 1960, în Bucureşti. Toate aceste amănunte au fost reconstituite după căderea regimului comunist. „România liberă” a fost singurul ziar ce a trimis jurnalişti care au vizitat închisorile în care au fost deţinuţi membrii comandoului Beldeanu.
Cum arăta închisoarea din Berna unde a fost deţinut Beldeanu
La Berna, închisoarea de maximă securitate, cu doar câteva etaje, avea sus, drept acoperiş, o terasă pe care circula un soldat înarmat. Dar erau acolo şi vălătuci de sârmă ghimpată, comandatul explicându-ne prezenţa ei: o încercare mafiotă de a coborî cu elicopterul să ajute evadarea, pe calea aerului, a unui acolit. Numai că, ne explică tot el, din celulă nu se putea ieşi decât prin geam, iar acesta era protejat cu gratii metalice destul de groase prin care circula apă şi, în momentul în care aceasta începea să curgă, dacă se tăiau barele, de pildă, suna alarma atât la postul de gardă propriu, cât şi la poliţia din oraş. Aşa încât deţinuţii puşi pe evadare nu aveau nici o şansă…
Legionari recrutaţi de CIA
Cercetările istoriografice recente aduc şi informaţii noi pe această temă. Unii universitari, cum ar fi profesorul Adrian Gorun, au publicat în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj un text surprinzător prin conţinutul absolut inedit: conform studiului lor, cercetătorii români au aflat că Tribunalul Internaţional de la Nürnberg, constituit pentru a-i judeca pe criminalii de război nazişti, la finalul celui de-al doilea război mondial, dezbătând activitatea legionarilor români, i-au scos de sub imperiul acuzaţiei de organizaţie de tip fascist sau hitlerist. În consecinţă, preşedintele Franţei de atunci, în înţelegere cu cel al SUA , au acceptat sugestia propusă de CIA, potrivit căreia legionarii voluntari pot lua parte la luptele din munţii României, pentru a sprijini grupurile anticomuniste ce acţionau în diferite zone. În consecinţă au făcut sondaje în lagărele din ţările occidentale şi au constatat că sunt circa 70.000 de oameni, foşti legionari, dar şi foşti prizonieri de război rămaşi în Vest, gata să participe la o asemenea acţiune.
S-au făcut apoi înscrieri, după care au început antrenamentele de rigoare – salturi cu paraşuta, trageri etc. Apoi au trecut la un experiment care s-a soldat cum nu se poate mai trist: lansarea în România a unui prim lot de 13 legionari. Au fost paraşutaţi noaptea, în zonele aproape de locurile lor de baştină, unde se credea că rudele îi pot ajuta la nevoie, prin zona Gorjului, alţii la Agnita etc. Dar ghinionul lor a fost că tocmai atunci a defectat grupul de ofiţeri de informaţii englezi care, din motive ideologice, au trecut la sovietici – unul a ajuns general KGB – ei cunoscând şi acţiunea cu legionarii. Plus că unul dintre cei paraşutaţi, recrutat în Grecia, cum a ajuns la sol, s-a predat Securităţii şi a spus totul. Astfel că cei 13 au fost judecaţi şi 12 au fost executaţi, iar cel din Grecia, singurul care a scăpat neîmpuşcat, a făcut doar trei ani de închisoare, în regim lejer, ca să mă exprim astfel. Iar rudele celor condamnaţi şi executaţi au avut de suferit şi ele ani grei de închisoare, unele decedând acolo din cauza regimului de exterminare la care au fost supuse.
Ziarul „România liberă” a documentat, după căderea comunismului, o temă extrem de puţin cunoscută. Este vorba de faptul că o serie de legionari au fost recrutaţi de serviciile occidentale de spionaj pentru a forma diferite comandouri, a căror misiune era lupta armată împotriva regimului comunist. Veteranul redacţiei, Virgil Lazăr, a avut un rol important în documentarea şi publicarea acestor episoade uimitoare. Pentru primul, a mers în închisorile din Elveţia, pentru a se documenta la faţa locului despre atacul armat asupra Legaţiei României, condus de un tânăr originar din Dej, Beldeanu. În legătură cu cel de-al doilea caz, meritul cercetării arhivelor revine colaboratorilor Institutului de Istorie Orală din Cluj, iar Virgil Lazăr a publicat, cu acordul conducerii Institutului, amănunte surprinzătoare din această cercetare, referitoare la organizarea unui grup format din 13 legionari, paraşutaţi de CIA în România pentru a susţine rezistenţa armată din munţi.
Cronologie subiectivă:
1955 – Grupul Beldeanu a atacat Legaţia României din Elveţia.
1960 – Oliviu Beldeanu a fost executat în România.
Cine a fost Beldeanu
Oliviu Beldeanu era originar din Dej. Tatăl său, Oliver Beldeanu, avea un cinematograf în oraş. Oliviu Beldeanu se pare că a fost implicat şi în asasinarea unui agent comunist de poliţie din Dej. El a fugit în Iugoslavia la data de 1 ianuarie 1949. Se pare că a devenit agent secret titoist şi a îndeplinit o serie de misiuni în România.Apoi, Oliviu Beldeanu a fugit la Trieste, în Italia, şi a ajuns în contact cu serviciile secrete americane prin intermediul comandorului Mircea Petru.
Tribunalul de la Nürnberg
Tribunalul de la Nürnberg a fost înfiinţat de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial pentru a-i judeca pe liderii nazişti vinovaţi de crime de război. Unii dintre ei au fost condamnaţi la moarte. Legionarii nu au fost găsiţi vinovaţi de crime de război, deoarece în momentul intrării României în conflagraţie ei nu mai erau la putere. Însă acest lucru nu îi exonerează de vina pentru asasinatele cu caracter politic ori de vina pentru pogromurile îndreptate împotriva populaţiei evreieşti.
Martirii Rezistenţei
Circa 10.000 de oameni au fost ucişi în stil mafiot de către fosta Securitate, pentru că s-au opus comunizării României. Unii dintre luptătorii din munţi au rezistat mai mult de un deceniu, vânaţi de Securitate. Din acest punct de vedere, rezistenţa armată anticomunistă din România a fost cea mai îndelungată şi cea mai sângeroasă din toată Europa de Est. De Virgil Lazar – Romania Libera 

Trecerea anilor


Foto eu 1969 si 2012.
Am vazut cu cata cruzime cel putin 2 televiziuni  au numit-o pe Andreea Marin  BABA(n.1974).
 Nu sunt un  fan al A.M. caci chiar miortaiala ei mi-a FACUT-O ANTIPATICA, DAR S-A MERS PREA DEPARTE.
Am vazut la ultima aparitie a ei la tv. ca ridurile din jurul ochilor si a gurii erau adanci neputandu-se acoperi nici cu stratul gros de fond de ten. Dar femeile care se machiaza zilnic,  din cauza produselor chimice isi imbatranesc pielea mai repede ca cele care sunt naturale.
Dar vreau sa spun ca aceste rautati cauzeaza felului cum sunt privite persoanele` trecute de 30 de ani, de 40 de ani despre care se spune ca sunt date la o parte la angajare, CACI SUNT BATRANE.
Fiecare varsta are frumusetea ei si nu trebuie sa aruncam cu pietre in nimeni. Toate si toti am fost tineri si frumosi, caci tineretea este frumoasa, chiar daca nu este perfecta. Este frumoasa  si prin imperfectiunile ei, are farmecul ei.
Uitati eu am vasta de 62 de ani si mi se pare ca este cea mai frumoasa varsta, caci stiu ca mi-am facut datoria in viata(cat am putut)  si acum am linistea pe care mi-am dorit-o toata viata. Eu va doresc  sa fiti mai putin rautaciosi si sa  apreciati lucrurile, la justa lor valoare. Cand vor mai trece anii imi veti da dreptate.
Eu va doresc tot binele din lume, daca asa va este voia sa nu imbatraniti niciodata. Daca se intampla la chip, sufletul sa va ramana tanar cat veti trai si dupa aceea.

vineri, 30 martie 2012

REAL MADRID renunta la CRUCE

REAL MADRID renunta la CRUCE pentru 1 MILIARD de euro

autor: FrontPress 30.03.2012
Florentino Perez a pus joi prima piatră simbolică la temelia “Real Madrid Resort Island”, un complex sportiv-turistic ce va fi inaugurat în 2015 pe insula Ras Al Khaimah, una dintre cele 7 care formează Emiratele Arabe Unite. Colaborarea cu arabii, care vor investi peste 1 miliard de euro în stabiliment, îi va apropia pe Ronaldo, Benzema şi Kaka de cei aproximativ 150 de milioane de fani de pe întreg continentul asiatic. În semn de recunoştinţă faţă de acest proiect şi pentru a nu crea tensiuni în sânul lumii arabe, Florentino Perez a făcut un gest fără precedent: a promis că va scoate de pe sigla clubului crucea care ornează coroana regală.
“Sacrificiul” nu este deloc unul minor pentru istoria clubului madrilen, crucea de pe stemă fiind la rându-i o concesie făcută de regele Alfonso al XIII-lea în anul 1920. Sumele fabuloase care le vor intra “galacticilor” în conturi au fost însă suficiente pentru a-l convinge pe şeful madrilen să renunţe la simbol.
Complexul care va fi ridicat în Emirate va cuprinde, pe lângă hoteluri de lux şi centre comerciale unde se vor regăsi mărci de renume, şi un muzeu dedicat istoriei clubului “blanco”, unde fanii vor putea regăsi evoluţia echipei, mari jucători care au evoluat pentru Real, dar şi mai multe obiecte ce le-au aparţinut acestora, totul într-o formulă modernă şi avangardistă.
În România, singurul conducător care a insistat ca pe tricourile şi autocarul clubului să fie imprimată o cruce este patronul Stelei, Gigi Becali, recunoscut pentru pioşenia sa. De pe ProSport via  Mihai Andrei

O revolutie financiara

Tarile BRICS pregatesc o revolutie financiara

autor: FrontPress 30.03.2012
Rusia şi partenerii ei din cadrul BRICS – Brazilia, India, China şi Africa de Sud – doresc să modifice regulile jocului în FMI, Banca Mondială şi în comerţul mondial în general. Această poziţie este oglindită în Declaraţia de la Delhi adoptată joi la summit-ul din capitala Indiei.
Liderii a cinci state sunt nemulţumiţi de ritmul lent al reformării cotelor în FMI. Ei cer ca deja anul acesta să se ofere BRICS mai multe voturi în acest fond. În Declaraţia de la Delhi se menţionează că solvabilitatea FMI depinde de faptul dacă tuturor membrilor li se vor oferi drepturi egale. Potrivit expertului Maxim Braterski, ţările BRICS nu intenţionează să se resemneze cu faptul că Occidentul ignoră înţelegerile referitoare la reîmpărţirea voturilor în folosul ţărilor cu pieţe care se dezvoltă rapid. Totodată, cota lor în economia mondială creşte rapid şi constant.
„Problema nu a apărut azi sau ieri. Cu 2-3 ani în urmă, ţările BRICS au ridicat în cadrul G20, problema referitoare la aceea că în sistemul de conducere al FMI economiile lor nu sunt reprezentate proporţional cu ponderea lor. Poziţia în folosul reîmpărţirii cotelor a fost destul de coordonată şi puternică, a început mişcarea care a adăugat câteva voturi şi acţiuni în plus Chinei şi Indiei. Rusia nu a avut de câştigat absolut nimic. Acest proces într-adevăr decurge lent. Probabil că este just faptul că ţările BRICS doresc să obţină o reîmpărţire mai fermă a cotelor”.
Liderii BRICS sunt neliniştiţi şi de ritmul lent al reformării Băcii mondiale. Ei au îndemnat la evoluţia ei – de la un institut de mediere între Nordul bogat şi Sudul sărac – la un mecanism care stimulează parteneriatul echitabil. Acest lucru va permite să se rezolve mai eficient problemele dezvoltării globale, de asemenea să se depăşească împărţirea membrilor Băncii mondiale în donatori şi beneficiari.
Summit-ul de la Delhi a acuzat ţările bogate că tocmai politica lor a destabilizat economia mondială şi a provocat criza financiară globală. Între altele, liderii BRICS au relevat că politica monetară a SUA oferă avantaje unilaterale Occidentului bogat şi pune obstacole în calea dezvoltării restului lumii. Pe acest fundal, BRICS a făcut un pas serios către sistemul valutar multipolar. Bneşeconombanc din Rusia şi instituţiile analoge din alte ţări ale BRICS au semnat un acord de creditare reciprocă în valutele naţionale. Acest lucru va reduce cota dolarului în decontările reciproce, va reduce riscurile în cazul unor fluctuaţii bruşte ale cursului valutar şi aruncării de dolari în numerar pe pieţele financiare mondiale.
Cooperarea financiară a BRICS pe această bază va oferi posibilitatea creării unei Bănci a Dezvoltării. Declaraţia de la Delhi oglindeşte această poziţie a BRICS. Totodată, accesul la bancă va fi deschis şi ţărilor sărace, ceea ce le va ajuta să amelioreze infrastructura, să rezolve problema alimentelor şi a înapoierii tehnologice. De pe Radio Vocea Rusiei

TURCIA SPRIJINA IRANUL

Trei motive pentru care Turcia SPRIJINA programul nuclear iranian

autor: FrontPress 30.03.2012
Chiar dacă Turcia este un aliat important al Statelor Unite şi un candidat la statutul de membru al Uniunii Europene, oficialii turci nu se dau înapoi să susţină pe faţă programul nuclear iranian. Nevoia de petrol, menţinerea relaţiilor comerciale şi păstrarea păcii la frontiere sunt motivele pentru care Ankara condamnă sancţiunile impuse de SUA şi UE Iranului, şi susţine dreptul acestei ţări de a-şi dezvolta propriul program nuclear.
Premierul Turciei Recep Erdogan a reiterat susţinerea ţări sale pentru pentru programul nuclear al Iranului, într-o întâlnire avută recent cu preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad. Potrivit agenţiei de oficiale de ştiri iraniene IRNA, preluată de Businessinsider, Erdogan a criticat chiar poziţia exprimată de aliaţii săi occidentali, declarând: “Ameninţările miliatare la adresa unei ţări care încearcă să stăpânească energia nucleară în scopuri paşnice, nu sunt acceptabile”.
Care sunt însă motivele pentru care Turcia, un aliat tradiţional şi strategic al SUA şi un potenţial viitor membru al Uniunii Europene face astfel de declaraţii?
1. Petrolul
Turcia cumpără peste 18% din necesarul său de gaze naturale şi peste 22% din necesarul de petrol, din Iran. Şi asta într-un context în care orice încercare de reducere a dependenţei de Iran, nu ar putea avea un rezultat foarte curând, iar guvernul se luptă deja cu un val de creştere a preţurilor la combustibili care alimentează nemulţumirile în creştere ale populaţiei.
“Noi nu suntem ca Italia sau Grecia care primesc doar 2% din necesarul de petrol din Iran. Este uşor pentru ei să renunţe la petrolul Iranian. Dar este diferit pentru noi” a declarat ministrul turc al energiei Taner Yildiz, preluat de publicaţia online Businessinsider.
2. Comerţul
Schimburile comerciale între cele două state a ajuns la 16 miliarde de dolari în ultimii 10 ani, potrivit Reuters, iar autorităţile turce şi-au propus majorarea acestei sume până la nivelul de 35 de miliarde de dolari, până în 2015.
Mai mult, cea mai mare parte dintre firmele străine înfiinţate în Turcia în 2011, au avut capital iranian. Numărul acestora a fost de 590, în creştere cu 41% faţă de 2010.
3. Pacea la frontiere
Turcia a avut întotdeauna o politică externă echilibrată, urmărind, între altele, poziţia de jucător important în politica din Orientul Mijlociu ca intermediar pentru partenerii săi occidentali. Interesant este însă că în cazul Siriei, Turcia şi-a exprimat destul de vocal, adresând public preşedintelui Assad, solicitarea de a părăsi funcţia. De Laurenţiu Roşoiu - Adevarul

BANCURI CU BLONDE...

Doua blonde:
- Ai citit vreodata Shakespeare?
 - Nu,cine l-a scris?
Doua blonde stateau de vorba; una dintre ele o intreaba pe cealalta:
 - Draga, tu cand faci dragoste, vorbesti cu sotul tau?
- Da, daca ma suna!
Doua blonde sporovaiesc intre ele:
 -Auzi, tu?... Ce e mai aproape, Luna sau Londra?
- Draga, tu esti tembela?!?... Vezi Londra, de aici?!?...

joi, 29 martie 2012

Papusarul

“Papusarul” lui Frunzaverde, inculpat in dosarul spagii din falimentul Moldomin

autor: FrontPress 29.03.2012
Omul de încredere al preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş Severin, Sorin Frunzăverde, a fost pus, la sfârşitul săptămânii trecute, sub acuzare de DNA în dosarul în care vicepreşedintele Curţii de Apel Timişoara, Cătălin Şerban, a fost arestat pentru trafic de influenţă după ce a primit 50.000 euro de la consilierul judeţean PD-L şi director Moldomin,Iosif Chişărău pentru două sentinţe legate de falimentul societăţii care are importante resurse de cupru în exploatare. Frunzăverde a negat că plecarea sa din PD-L şi înscrierea sa în PNL ar avea vreo legătură cu ancheta din dosarul Moldomin.
Vă reamintim că PRESSALERT.ro a dezvăluit în premieră faptul că ”păpuşarul” care l-a coordonat pe Chişărău este Marian Mihăilă, fost ofiţer de Securitate şi SIE, acum preşedintelui Senatului Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa, unul dintre oamenii de încredere ai “Ayatollah-ul” Frunzăverde. Mihăilă este un personaj extrem de discret, fiind printre altele coleg de lojă masonică şi cu Frunzăverde. Acesta s-a întâlnit cu Chişărău la universitate înainte ca să plece aceesta după banii de şpagă din Serbia, Mihăilă fiind la curent cu toată operaţiune, după cum avea să recunoască, ulterior, în faţa procurorilor anticorupţie, consilierul judeţean PD-L. Marian Mihăilă a fost audiat de DNA şi împotriva sa a fost începută urmărirea penală pentru complicitate la trafic de influenţă. Dosarul în care “păpuşarul” lui Frunzăverde a fost acuzat alături de ceilalţi inculpaţi va fi judecat la Curtea de Apel Alba Iulia a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după ce DNA a solicitat nominalizarea altei instanţe decât CA Timişoara. De Dragoş Boţa – Pressalert

Viata palestinienilor

A fost odata o tara. Viata palestinienilor din teritoriile ocupate

autor: FrontPress 29.03.2012
Palestinienii din Fâşia Gaza şi Ierusalimul de Est trăiesc sub ocupaţie israeliană din 1967. Mâine, autorităţile israeliene se pregătesc să înfrunte furia strânsă de palestinieni în toţi aceşti ani, când 2.000.000 de persoane vor protesta faţă de ocupaţia israeliană în „Marşul global spre Ierusalim”.
Comunităţi din întrega lume vor scanda mâine pentru „eliberarea Palestinei şi a capitalei sale, Ierusalimul”, într-un eveniment orchestrat de Comitetul Central Internaţional, format din 42 de delegaţi, de pe cinci continente.
Egipt, Libia, Iordan şi Siria s-au angajat să deplaseze 1 milion de oameni spre graniţe, în punctul cel mai apropiat faţă de Ierusalim, iar grupuri din ţări depărtate, precum Germania, Elveţia sau Canada vor organiza marşuri în pieţe publice şi în faţa ambasadelor Israelului.
Protestele, care se vor a fi paşnice, comemorează mâine „Ziua Pământului”, când pe 30 martie 1976, şase arabi israelieni au fost ucişi în protestele împotriva exproprierii pământurilor. Marşul de anul trecut s-a soldat cu 13 morţi, scenariu pe care autorităţile israeliene îl iau în considerare şi anul acesta.
Care e problema palestinienilor?
„Avem un singur ţel. Să existăm. Şi vom exista”, spunea Mahmoud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene înaintea Adunării Generale pentru recunoaştrea statului palestinian de către ONU, pe 23 septembrie 2011.
Atât istoria Palestinei cât şi a Israelului sunt marcate de războaiele pentru teritoriu. În 1947, ONU a decretat partajarea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab, din momentul retragerii mandatului britanic, în mai 1938, decizie respinsă până în ziua de azi de către lumea arabă.
Proclamarea independeţei statului israelian, în mai 1948, a dus la un conflict armat în urma căruia 700.000 de mii de palestinieni s-au refugiat în Cisiordania, în Gaza și în țările arabe vecine. Un zid a traversat Ierusalimul, separând Ierusalimul de Est de cel vestic.
De atunci înainte conflictele s-au ţinut lanţ, într-un efort al palestinienilor de a se organiza într-un stat şi un efort diametral, din partea Israelului, de a împiedica acest lucru. Cert este că Israelul îşi continuă nestingherit ocupaţia, singura ocupaţie din lume, deşi este considerată ilegală, sub legea internaţională.
La cererea preşedintelui Abbas ca ONU să recunoască statul palestinian, Israelul a reacţionat anunţând continuarea procesului de colonizare a Ierusalimului de Est, prin construirea a încă 2.000 de locuinţe, pe lângă cele 500.000 deja existente.
În luna februarie, după ce ultimele negocieri de pace între Palestina şi Israel s-au terminat fără a se lua nicio decizie, Abbas a semnat o înţelegere pentru formarea unui guvern comun cu liderul grupării Hamas, Khaled Meshaal, grupare teroristă dedicată distrugerii Israelului.
Israelul a contestat înţelegerea, şi nu acceptă prezenţa Hamas în cadrul eforturilor de obţinere a păcii. La 13 februarie, ministrul de externe israelian Avigdor Lieberman a respins solicitările preşedintelui palestinian privind reluarea negocierilor de pace directe, în special pe cele legate de îngheţarea colonizării, informează AFP.
„Nu acceptăm nicio somaţie, vreo condiţie prealabilă sau îngheţarea construcţiilor în Ierusalim de Est sau Gaza”, menţionează un comunicat al biroului de presă al Ministerului de Externe israelian.
Viaţa palestinienilor în teritoriile ocupate
Viaţa palestinienilor în teritoriile ocupate se poate reduce la două cuvinte: violenţă şi sărăcie. Baheja Sharabati şi familia ei locuiesc în zona H2 din oraşul Hebron, teritoriu ocupat de 30.000 de palestinieni şi 500 de evrei, sub controlul aramatei israeliene. Libertatea de mişcare a locuitorilor palestinieni a fost redusă la minim, israelienii acuzând pericolul de atacuri teroriste. Ca un rezultat al acestor restricţii, jumătate dintre afacerile locale au dat faliment în ciuda ajutoarelor financiare din parte Naţiunilor Unite.
Familia Sharabat trebuie să se descurce cu o sumă de doar 51 de dolari pe lună. Femeile palestiniene îşi vând toate bijuteriile pentru a face rost de bani. Doar că şi acestea se termină. Soţul lui Baheja este îngropat în datorii către şeful său, şi situaţia aceasta nu este o excepţie, le-a povestit femeia, celor de la Crucea Roşie, care o ajută cu alimente în fiecare lună.
Numai banii pentru o fântână care să le ofere apă curată a costat 223 de dolari. Ei nu pot decât să spere că atunci când fiica cea mare va termina studiile, îi va ajuta să plătească datoriile. Deocamdată trebuie să trăiască de pe o zi pe alta. Baheja Sharabati speră că măcar vor fi în siguranţă cât timp soţul ei nu este oprit de soldaţii israelieni să meargă la muncă. De pe Semnele Timpului