marți, 31 ianuarie 2012

Misterul disparitiei lui Jimmy Hoffa(1913-1975)dezvaluit

Misterul dispariţiei liderului de sindicat Jimmy Hoffa, dezvăluit după 36 de ani

Noi dezvăluiri în cazul misterioasei dispariţii, acum 36 de ani, a celebrului lider sindical Jimmy Hoffa. El a fost ucis de un membru al mafiei americane, iar trupul său a fost îngropat în ciment, la baza unei clădiri din Detroit. Mărturisirile sunt făcute de fostul său şofer, într-o carte publicată recent.
Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în 1975, iar soarta sa rămâne în continuare unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei americane contemporane, scrie rtv.net.
Înainte să dispară, Hoffa se afla în oraşul Detroit din statul Michigan. Urma să se întâlnească cu doi şefi ai mafiei. De atunci, liderul sindical nu a mai fost văzut niciodată. Autorităţile l-au declarat mort în 1982, însă nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el.
După 36 de ani de speculaţii, noi dezvăluiri ar putea desluşi misterul. Hoffa ar fi fost ucis de un apropiat al lui Anthony Giacalone, unul din şefii mafiei cu care se întâlnise înainte de dispariţie. Apoi ar fi fost îngropat în ciment, sub clădirea care găzduieşte acum sediul central General Motors din Detroit.
Cartea a fost scrisă de un jurnalist canadian şi urmăreşte viaţa fostului şofer al lui Hoffa, Marvin Elkind. Acesta a declarat că ştie din sursă sigură ce s-a întâmplat cu celebrul lider sindical, deoarece ar fi asistat la o discuţie relevantă în acest sens, în 1985. Atunci, Marvin Elkind se afla la Detroit împreună cu Giacalone şi cu alte câteva persoane. Şoferul lui Hoffa povesteşte că, la un moment dat, grupul s-a oprit în faţa clădirii General Motors, iar mafiotul s-a uitat sugestiv spre baza imobilului şi le-a spus celorlalţi să-l salute pe Jimmy Hoffa.

FBI a redeschis dosarul Jimmy Hoffa(1913-1975)


Marile mistere ale lumii - unde este corpul lui Jimmy Hoffa?

Probabil cel mai important sindicalist din istoria lumii, Jimmy Hoffa e la baza mai multor legende. Nici pana astazi, corpul sau nu a fost gasit.

Liderul sindical Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în după-amiaza zilei de 30 iulie 1975, când a fost văzut, pentru ultima oară, în compania unor căpetenii mafiote. Se presupune că a fost asasinat din cauza unor neînţelegeri cu mafia, dar rămăşiţele sale pământeşti nu au fost descoperite nici astăzi, în această privinţă fiind vehiculate cele mai extravagante scenarii.

Îngropat sub stadion sau în coşciugul lui Elvis Presley
Potrivit uneia din teorii, cadavrul său, încastrat într-un bloc de beton, s-ar afla pe fundul oceanului, în timp ce o alta spune că, dimpotrivă, cadavrul ar fi îngropat sub stadionul unei celebre echipe de fotbal american, din statul New Jersey. În fine, una dintre versiuni susţine că în coşciugul lui Elvis Presley s-ar afla, de fapt, leşul dispărutului!
Acum, puşcăriaşul amintit, astăzi în vârstă de 75 de ani, afirmă că bossul sindical ar fi fost ucis pe terenul unei crescătorii de cai din districtul Oakland, fiind îngropat undeva în acest perimetru. FBI-ul, care, de fapt, nu a închis niciodată dosarul, ţinându-l doar la "păstrare", a redeschis imediat cazul, trimiţând la faţa locului o echipă de agenţi, prevăzuţi cu mijloace moderne de detectare, care să răscolească terenul.

"Ferma visurilor ascunse"
Crescătoria, care are un nume predestinat - "Ferma visurilor ascunse" (mai degrabă se poate vorbi de coşmaruri) -, a aparţinut unuia dintre asociaţii cei mai apropiaţi ai lui Hoffa, Rolland McMaster, care, la un moment dat, s-a certat cu bossul. Iar puşcăriaşul respectiv, Donovan Wells, care ispăşeşte o condamnare de 10 ani pentru trafic de marijuana, a lucrat la crescătorie, fiind persoana cea mai în drept să ştie care este adevărul. Dispariţia lui Hoffa a pasionat opinia publică americană aproape în aceeaşi măsură ca şi împrejurările, nici astăzi lămurite pe deplin, ale asasinării preşedintelui Kennedy. De soarta fostului lider s-a interesat, în repetate rânduri, şi Casa Albă, iar studiourile de la Hollywood au turnat un film cu Jack Nicholson în rolul titular. Ca o notă ironică la subsolul istoriei, în prezent, preşedintele sindicatului şoferilor camioanelor este fiul celui dispărut - James Hoffa                                

Jurnal scotian

 O seară pe Insula Iona.

Un prieten din îndepărtatul Fort Augustus îmi scrie zilele trecute și îmi dă de știre că venerabilul Ignatius Bacon este în căutarea unui secretar permanent pentru viitorul centru ortodox de pe Insula Iona. Poate m-ar interesa, glumește el, și adaugă: Iona e în calea furtunilor, după cum știi. Plouă de două ori pe zi și vîntul bate în continuu, iar noaptea se întîmplă să te trezești în zgomotul valurile care se zdrobesc de stînci. Hrana e cam sumară, va trebui să te mulțumești cu porridge, brînză și cu ce mai găsești pe la localnici. (Știi să pescuiești?) În fond, tot ce-ți poate oferi o slujbă ca aceasta e să tragi ușa după tine la capătul lumii. Dincolo începe oceanul și, zice-se, ar mai fi cîteva pămînturi de descoperit.
Hm. Să-i fi părut prietenului meu că sînt pe cale să mă retrag la pensie?
Mesajul său mi-a amintit însă de primul meu drum pe Insula Iona și de o seară petrecută în compania lui Ignatius Bacon, scoțian pur sînge, descendent mai pe departe din casa regală a Stuarților, anglican convertit la Ortodoxie și ridicat apoi la rangul de citeț, adică un fel de sub-diacon al micuței capele grecești din Kilchuimen, Fort Augustus, la cîteva mile de celebrul Loch Ness.
Ignatius Bacon. Fotografie din arhiva personală
O dată pe an, Ignatius Bacon se dă peste cap și numai el știe cum reușește să adune o sumă de bani și să închirieze pentru cîteva săptămîni un cottage pe Insula Iona, o casă scoțiană tradițională, destul de spațioasă și utilată cu tot strictul necesar. Pentru următoarele două luni, casa Clachanach devine „centrul ortodox de pelerinaj și retreats”, iar bunul Ignatius Bacon oferă ospitalitate oricui îi trece pragul. În pofida vîrstei, căci are binișor peste 70, reușește să țină sub control gospodăria cu care s-a procopsit peste noapte, editează un „buletin” de activități al centrului, citește și poartă o corespondență intensă, iar  în zori și după apusul soarelui îl găsești negreșit la rugăciune, în micuța capelă a Sfîntului Oran, la cîțiva pași de casa Clachanach, citind psalmii și ceasurile, atunci cînd printre musafirii săi nu se află și preoți care să slujească Liturghia.
Cititorul care nu cunoaște nimic despre Insula Iona este poate nedumerit de ce toate aceste lucruri trebuie să se întîmplă cu Ignatius Bacon pe o insuliță din arhipelagul Hebridelor.
Iona este una dintre cele mai mici insule din grupul Hebridelor Interioare, care mărginesc coasta de vest a Scoției (cunoscătorii să mă ierte pentru aceste detalii banale). Prin anul 560, un călugăr irlandez, Columba pe numele său latinizat, a debarcat pe Iona, ca să-și ispășească în exil, printre sălbaticii picți, păcatul de a fi copiat pe furiș psaltirea maestrului său, Sfîntul Fionnan. Iona ar fi fost prima bucată de pămînt de unde bietul monah, cuprins de remușcări, nu mai putea zări țărmurile dragei sale Irlande, care-i trezeau atîtea amintiri. În scurt timp, insula a devenit centrul creștinării Scoției. Columba călătorește în lung și-n lat, vindecă bolnavii, potolește furtunile, se luptă cu monstrul din Loch Ness, dar mai ales îi vizitează pe regii clanurilor picte și le sădește în inimile lor războinice sămînța Evangheliei. La moartea sa, Scoția e creștină, iar Iona devine locul de pelerinaj al întregului Nord creștinat. În cimitirul de pe insulă, străjuit de micuța capelă a Sfîntului Oran, se găsesc astăzi mormintele a 60 de regi, scoțieni, irlandezi, norvegieni și danezi. Între acestea, și mormîntul nefericitului Macbeth, eroul tragediei shakespeariene.
Capela Sf. Oran și cimitirul vechi. © IFF
În dimineața cînd am slujit Liturghia pe altarul capelei Sfîntului Oran, la lumina lumînărilor, cînd am ajuns la pomenirea morților mi s-a pus un nod în gît: nu mi-aș fi închipuit vreodată că am să ajung să mă rog pentru odihna sufletelor a 60 de regi care-și dormeau somnul de veci sub iarbă, la cîțiva pași de mine.
Am plecat spre Iona într-o după-amiază, cam pe nepusă masă, împreună cu Marcel, parohul bisericii românești din Glasgow, și cu alți trei tovarăși de drum. Pentru că nu aveam bani pentru feribotul din portul turistic Oban, a trebuit să ocolim fiordul Loch Linnhe (loch este termenul scoțian pentru lake), apucînd spre nord și conducînd 200 de kilometri în plus, mai întîi de-a lungul văii Glen Coe, unde englezii au masacrat clanul MacDonald la 1692, pînă în apropiere de Fort William, apoi revenind spre sud, pînă la Lochaline, de unde am luat un feribot mai modest și am trecut în Insula Mull, care se învecinează cu Iona. În această parte a țării satele sînt rare, iar drumurile înguste străbat un peisaj sălbatic, uneori atît de aproape de ocean, încît valurile uriașe se sparg de stînci și se revarsă pe șosea, sub roțile mașinii. Cînd întunecase de-a binelea, am ajuns și noi în Fionnphort, un debarcader al Insulei Mull, unde am lăsat mașina, pentru că pe Iona turiștii nu au voie să intre cu mașinile personale. În port ne aștepta un localnic cu o șalupă, iar după nici zece minute am coborît pe insulă și am pornit pe bîjbîite în căutarea casei Clachanach, la lumina lunii, pentru că, pe Iona, în afara străduței care mărginește portul, stîlpii electrici sînt mai rari decît crucile celte ridicate de Columba și de urmașii săi.
Fosta abație benedictină, astăzi centrul ecumenic al Insulei Iona. © IFF
Insulă era cufundată într-o liniște deplină și dacă din loc în loc n-ar fi fost cîteva ferestre luminate, ar fi putut trece drept un loc pustiu. În dreptul unei portițe, Marcel m-a tras de mînă, arătîndu-mi o luminiță licărind în fundul unei grădini: Capela Sfîntului Oran! La temelia ei, cu aproape o mie de ani în urmă, se spune că s-ar fi îngropat de viu însuși Sfîntul Oran – o versiune nordică a mitului sacrificiului fondator, cunoscut nouă în varianta din balada Meșterului Manole. Ne-am lăsat rucsacii pe o piatră și am urmat razei de lumină care ardea pe masa sfîntului altar. La plecare, am băgat de seamă că-mi lăsasem rucsacul pe lespedea unui mormînt. O ingratitudine, desigur, dar la greutatea apăsătoare a istoriei, ce mai contau bagajele unui călător din secolul 21?
Ignatius Bacon ne aștepta cu masa pusă, cum se spune, puțin îngrijorat și nemulțumit de întîrzierea noastră neanunțată. Ne-a primit ca un scoțian adevărat, îmbrăcat într-un kilt încins cu un sporran din piele de focă bătut cu ținte de alamă. Nu eram singurii oaspeți la casa Clachanach: cu cîteva zile mai înainte sosiseră, pentru un retraite spiritual, o tînără englezoaică, avocată la Londra, un domn între două vîrste, probabil rudă cu tînăra avocată, și în fine, sora Marina, o scoțiancă ortodoxă intrată în monahism, foarte bună vorbitoare a limbii franceze, spre bucuria mea, căci aveam ocazia să exersez o limbă în care mă simt mai în largul meu decît vorbind englezește. Am făcut prezentările, iar venerabila noastră gazdă ne-a uimit plecîndu-și capul înaintea preoților și cerînd binecuvîntarea, cu gestul obișnuit al creștinilor mai evlavioși din parohiile noastre. În zilele următoare, bătrînul citeț va repeta acest gest de fiecare dată cînd ne va adresa salutul de dimineață sau urările de noapte bună.
– Și acum, gentlemen, ni s-a adresat gazda, dați-mi voie să vă prezint casa Clachanach și utilitățile acesteia.
A urmat un adevărat ritual de vizitare a casei, din living și pînă în toaletele de la etaj, dirijat de gazda noastră cu minuțiozitatea unui ghid experimentat care conduce un grup de vizitatori prin camerele unui muzeu. Ignatius Bacon nu este omul căruia să îi scape vreun amănunt.
– Aici avem bucătăria. În dulapurile suspendate găsiți farfurii și pahare, iar în sertare, tacîmuri. Termosul negru este pentru cafea, iar cel verde pentru ceai. La etaj se află toaletele și dușul, vă rog să mă urmați. E toată lumea prezentă? Vă rog o clipă de atenție. Pe acest robinet curge apă rece, iar pe celălalt, apă fierbinte. Aveți grijă, apa fierbinte este foarte fierbinte! Cînd folosiți dușul, nu uitați să puneți în cadă acest mic grătar de lemn. În felul acesta, nu riscați să alunecați în baie. Să coborîm în hol. În dulapul din colț găsiți umbrele și haine de ploaie. Atenție la ușa principală. După ce o închideți, vă rog să o asigurați cu acest mic zăvor. Brenda, cățelușa noastră, e învățată să deschidă ușile sărind cu lăbuțele pe clanță. Dacă ușa nu este asigurată, se poate întîmpla așa.
Și Ignatius Bacon desenează cu mîna prin aer saltul imaginar al Brendei pe clanță, urmat de deschiderea ușii. Îl urmărim cu gura căscată, iar el ne privește la rîndul său cu un aer satisfăcut, ca și cum ne-ar spune: Ei, ce v-am spus eu?
Casa Clachanach. © James Paul Shipgood, 2010
Și așa mai departe, dormitoarele, saltelele electrice, biblioteca, ultimul volum despre insula Iona, camera de rugăciune, livingul, șemineul, curtea, portița care trebuie să rămînă deschisă peste noapte („dacă vine vreun pelerin?”), grădina din spate, cu portița ei, care însă trebuie mereu închisă, pentru că intră oile insularilor și strică gazonul. La sfîrșitul turului de prezentare, cred că fiecare dintre noi se simțea în stare să administreze fără probleme micul domeniu Clachanach.
Ne-am adunat apoi în jurul cinei, Ignatius Bacon străduindu-se să ne ofere o masă cît mai bogată, în condițiile austere ale micii sale gospodării: legume, brînză, paste, cîteva felii de carne, un vin roșu, iar ca desert, nelipsitul porridge, pe care iscusitul bucătar ne-a învățat să-l amestecăm cu suc de fructe, spre a-i spori dulceața.
– Un porridge autentic nu se prepară cu lapte, ne-a explicat gazda. Astea sunt mofturi englezești. Un porridge scoțian se fierbe în apă și să nu-mi spună mie cineva că n-am fi avut destule vaci în țara asta ca să-l înmuiem și noi în lapte. Dar i-ai lua toată dulceața ovăzului, ăsta e secretul.
Am cerut și noi permisiunea să punem pe masă singurul fel pe care îl aveam în traistă și fără de care nici un român gospodar nu pleacă la drum: slănină și ceapă. Cît am aranjat noi bucatele, Marcel a improvizat un scurt istoric al slăninei în viața poporului român, din care gazda și musafirii probabil că nu au înțeles mare lucru, dar măcar le-a stîrnit apetitul pentru o experiență culinară exotică. Însă combinația noastră barbară nu putea fi pe gustul unor britanici. Avocata londoneză s-a străduit să înghită îmbucătura de slănină, prevenindu-și în șoaptă vecina de masă, pe sora Marina: It’s just fat! Pure fat!
Seara a alunecat apoi firesc în cozeriile obișnuite unor astfel de întîlniri, într-o veselă lipsă de noimă, de la bucătăria românească la problema independenței Scoției („știu eu dacă e o idee bună?” medita Ignatius Bacon) și de la aventurile lui Bonnie Prince Charlie, ultimul Stuart, la creștinismul celtic și legăturile sale ortodoxe. Avocata londoneză s-a oferit la un moment dat să ne cînte balade din folclorul celtic. Ne-a interpretat două sau trei piese, cu o voce de soprană care ne-a mers la inimă. Am întrebat-o unde a învățat să cînte atît de frumos și am aflat că tatăl ei este preot ortodox, undeva în sudul Angliei, iar ea a învățat să cînte în corul parohiei, din care făceau parte și cîțiva soliști de operă. A doua zi, la Liturghie, tot ea avea să cînte o parte din imnele liturgice, pe englezește, desigur, într-o combinație subtilă de psaltică și muzică a cappella, pe care eu unul nu o mai auzisem.
După miezul nopții ne-am hotărît să mergem la culcare, mai ales că urma să ne trezim în zori pentru a sluji Liturghia iar apoi să explorăm insula. „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe Insula Iona”, a oftat Ignatius Bacon, după ce spusesem împreună Tatăl nostru.
În cameră era frig, uitasem geamul deschis. M-am ghemuit pe salteaua electrică urmînd indicațiile lui Ignatius Bacon și ultimul gînd înainte să adorm mi-a fugit la capela Sfîntului Oran, pe altarul căreia o lumînare aprinsă priveghea somnul regilor Nordului și în curînd somnul nostru.
Insula Iona. Vedere spre Golful Sf. Columba. © IFF
P.S. Mi-aș fi dorit (ar fi fost de dorit) să-mi ilustrez textul despre Iona cu fotografii făcute exclusiv de mine, dar acumulatorul micului meu aparat s-a descărcat după doar cîteva cadre, iar încărcătorul îl uitasem acasă. De fapt, nu am noroc la fotografii: ori îmi uit aparatul acasă, ori se descarcă bateria, ori.. uit să fac poze. Așa că am fost nevoit să completez imaginile apelînd la arhivele de pe net, de unde am preluat două dintre fotografiile de mai sus.
http://ioanflorin.wordpress.com/

IRLANDA

IRLANDA ar putea renunta la moneda EURO

autor: FrontPress 31.01.2012
Ministrul irlandez al afacerilor europene a declarat luni că ar fi dificil ca Irlanda să rămână în zona euro dacă populaţia ar respinge tratatul fiscal discutat de liderii UE, oficialul ridicând astfel miza unei dispute politice interne privind organizarea unui referendum pe această temă, informează Reuters. 
“Ar fi o zi foarte tristă dacă am decide într-un fel sau altul să nu participăm la acest tratat şi am lăsa celelalte 16 state membre ale zonei euro să meargă înainte şi să încerce să găsească o soluţie fără noi. Cred că ar fi aproape imposibil pentru noi să continuăm ca parte a uniunii monetare, pentru că a face parte dintr-o uniune monetară presupune să respecţi regulile sale”, a declarat luni Lucinda Creighton.
Guvernul a ridiculizat sugestiile opoziţiei, potrivit cărora Irlanda ar trebui mai degrabă să părăsească zona euro decât să continue să se supună la “tăierile sălbatice de cheltuieli”, informează Antena 3. Oficialii de la Dublin consideră că ieşirea din zona euro ar avea “consecinţe catastrofale” asupra economiei. Tocmai de aceea, mai mulţi miniştri au sugerat că ar prefera să evite referendumul pe tema tratatului fiscal, deşi 72 la sută dintre irlandezi îşi doresc acest lucru, de teamă că populaţia sătulă de austeritate ar putea respinge semnarea acordului.
Electoratul irlandez a respins anterior, în două rânduri, modificarea tratatelor UE, votând ulterior variante amendate, transmite Mediafax.
Şefii de stat sau de guvern din UE, cu excepţia Marii Britanii, au convenit la summit-ul UE din decembrie să încheie de urgenţă un tratat de disciplină fiscală construit în jurul regulii de deficit bugetar cât mai apropiat de zero. Irlanda se numără printre cele trei ţări din zona euro care au avut nevoie de acorduri de finanţare externă cu FMI şi Comisia Europeană. Sursa: FrontPress.ro

O pedeapsă adevărată pentru Adrian Năstase


Leone Storlato


Serviciile secrete americane se implică in răsturnarea Regimului Băsescu?

Material preluat de pe Surse.org

De câteva zile pe mai multe siteuri ale unor publicatii online, cât si pe diverse bloguri circulă următorul material, in forme aproape identice. Materialul este postat la comentarii si pe siteul nostru AICI. Vă prezenătm unul din exemple:






Serviciile secrete americane se implică in răsturnarea Regimului Băsescu?
Intr-un comentariu din data de 16.01.2012 aparut pe siteul publicatiei online "The New York Times":
Linkul aici:
un anume Leone Storlato fost agent CIA si atasat la ambasada SUA din Budapesta intre anii 1999-2004 face cateva referiri interesante la protestele din Capitala Romaniei dar si din celelalte orase importante ale tarii, - proteste generate de masurile excesive de austeritate luate de Regimul Basescu, - regim considerat corupt si "mafiot", cu tendinte dictatoriale.
Cine este acest "Leone Storlato"? Respectivul a figurat pe listele unor agentii americane cu atributiuni "speciale" in Europa de Est si Federatia Rusa. Il regasim la "Consiliul Cultural American" din Bielorusia ( Belarus) intre anii 2005-2009 sub numele de ... Rewiczky Sándor ( Alexander) pe siteul caruia publica unele materiale de analiza culturala a "conexiunii est-vest", dar mai ales articole cu caracter de analiza sociala si chiar militara. Fotografiile atasate acestor articole si care se refera la autorul lor sunt identice cu cele publicate pe siteul unui ONG din Utah numit "East West Cultural Institute " ... numai ca acolo autorul se numeste ... Storlato Leone! Din ce in ce mai interesant, nu-i asa?
Iata un link interesant:
Revenind la analiza evenimentelor violente din Bucuresti, - respectivul spune ( traducere):
"Tensiunea in armata romana este un grav motiv de ingrijorare pentru cancelarile vestice, o  revolta in Balcani ar fi o lovitura pentru NATO. Nu demult peste capul Departamentului de stat Presedintele Obama a semnat un ordin secret catre CIA numit "Stabilizarea Romaniei" care trebue citit invers.... Documentul emis in ianuarie 2011 spune ca << Politica de dezbinare a lui Basescu in loc sa atenueze tensiunile in zona fostilor militari dar si a celor activi, le accentueaza. Prezenta militarilor in uniforma, chiar in rezerva in mijlocul unor largi manifestatii ale populatiei profund nemultumite va pune pecetea finala pentru acest regim, in viitorul apropiat>>."
Nota lui Leone Storlato ( sau Rewiczky Sándor ?) continua cu un comentariu referitor la "Mafia Armamentului" si la "Conexiunile Basescu-Kassar-Bout":
"Cea mai puternica mafie din Romania este cea a armamentului. Ea are ca baza contrabanda de arme desfasurata in jurul lumii. Pe langa aceasta sunt comisioane fabuloase obtinute prin contracte militare. In varful acestei mafii extrem de puternice se gaseste Traian Basescu. Fiecare export de arme conform legislatiei poarta semnatura comandantului suprem. Aceasta mafie avand la dispozitie sume enorme a cumparat intreaga structura a democratiei Romanesti. Justitia. servicile secrete, armata, parlamentul sunt in mana mafiei armelor care actioneaza nestingherit. Despre aceasta mafie nu se aude mai nimic in mass-media".
Materialul acestui "analist politico-militar" se incheie cu remarca:
"O revolta este iminenta in Romania anului 2012. Este foarte posibil ca elemente ale armatei sa participe la aceste miscari ce vor duce in final la prabusirea regimului presedintelui Basescu si instaurarea unui regim militar provizoriu"
Nimic de comentat....
romanialeaks.org/

Vom manca insecte !!!

UE cheltuieste 3 milioane de euro pentru a ne convinge sa mancam insecte

autor: FrontPress 31.01.2012
Uniunea Europeana va cheltui circa 3 milioane de euro pentru a populariza insectele ca sursa alternativa de proteine in alimentatie.
Anul acesta vor fi selectate proiectele care urmeaza sa fie implementate ulterior la nivelul Uniunii, menite sa popularizeze insectele ca sursa de proteine, relateaza Daily Mail.  Expertii in domeniul alimentatiei sunt de parere ca va fi nevoie de “deghizarea” insectelor pentru a fi consumate in Europa, astfel ca acestea ar putea fi introduse in burgeri sau in alte produse de tip fast-food.
Desi la nivel european insectele nu sunt consumate in mod traditional, se estimeaza ca circa 2,5 milioane de persoane, la nivel mondial, au o dieta ce presupune consumul regulat de insecte. Mai precis, 80% din tarile de pe Terra deja sunt consumatoare de insecte, iar 1.000 de specii sunt deja de multa vreme gustate. Anumite larve pot contine de trei ori mai multe proteine decat carnea de vita, in timp ce unii greieri au la fel de mult calciu ca si un pahar cu lapte.
Multi experti sunt de parere ca produsele ce contin insecte procesate s-ar putea vinde cu specificatia “produs cu continut mai mare de proteine”, “cu un nivel sanatos de grasimi” sau “eco”.
Spre deosebire de grane, de exemplu, insectele au nevoie de putin spatiu pentru depozitare si pot fi crescute in spatii sigilate, la lumina soarelui. Ideea a mai fost popularizata si in trecut de UE si Natiunile Unite. Se vehiculeaza ca pana la sfarsitul acestui deceniu, insectele deja se vor afla pe multe mese.
In plus, dupa cum declara nu putini experti, din 2020 nici nu vom mai avea de ales, asa ca am face bine sa ne obisnuim cu ideea. De Anca Serghescu – Ziare.com
«  

NATIONALISTI AUTONOMI

Sute de NATIONALISTI AUTONOMI au marsaluit in memoria victimelor comunismului (VIDEO)

autor: FrontPress 31.01.2012
Câteva mii de persoane, dintre care sute de naţionalişti autonomi, au mărşăluit duminică pe străzile oraşului Lviv, vestul Ucrainei, în memoria celor care au căzut în urmă cu 94 de ani în “Bătălia de la Kruty” contra trupelor sovietice şi pentru independenţă. Tinerii au purtat torţe şi au sacandat lozinci patriotice şi anticomuniste. În discursurile rostite în faţa monumentului ridicat în cinstea lui Stepan Bandera, unul dintre fondatorii Armatei Insurgente Ucrainiene în perioada celui de al doilea război mondial, a fost evocată memoria rezistenţei tinerilor care au murit cu arma în mână şi cu demnitate în urmă cu aproape un secol.
În 1918 a avut loc o bătălie legendară în jurul gării Kruty, astăzi satul Pamiatne, situat la 130 de kilometri de Kiev. Aproximativ 400 de ucrainieni, dintre care 300 cadeţi şi studenţi, au încercat cu eroism să facă faţă unui atac bloşevic la care au participat peste 4.000 de militari susţinuţi de mai multe piese de artilerie. În urma măcelului, care a durat cinci ore, jumătate dintre ucrainieni şi-au pierdut viaţa. Sursa: FrontPress.ro


Batalia CARNATILOR

12 decembrie 1939, Tolvajarvi: Batalia CARNATILOR

autor: FrontPress 31.01.2012
Grupate sub denumirea generică de Războiul de Iarnă, cumplitele încleştări dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din cadrul celui de-al doilea Război Mondial ascund în derularea faptelor un episod extrem de interesant prin ineditul, hilarul şi spectaculozitatea sa. Cunoscută în rândul cercetătorilor şi amatorilor pasionaţi de istorie sub denumirea de ”Bătălia Cârnaţilor”, confruntarea din Tolvajarvi a fost începutul sfârşitului pentru agresiunea U.R.S.S. împotriva Finlandei.
Detaliile care fac diferenţa
Evenimentele care aveau să preceadă asaltul de la Tolvajarvi (jarvi înseamnă lac în finlandeză) au fost puternic influenţate de strategia militară a ambelor forţe, precum şi de factorii de ordin uman.
Numărul mare de trupe şi echipament militar sovietic cu care Armata Roşie împânzise cele câteva drumuri din regiunea Ladoga-Karelia era perceput ca o ameninţare extremă de către forţele finlandeze, în special cele grupate în perimetrul Sujarvi. Terenul era deosebit de dificil şi impracticabil chiar în timpul verii, cu atât mai mult în aspra iarnă arctică.
Agresiunea militară a sovieticilor contra finlandezilor a fost considerată de Liga Naţiunilor drept un atac brutal şi total nejustificat, care încălca toate prevederile şi legile internaţionale. Conflictul a fost de la bun început unul disproporţionat, trupele sovietice trimise de Stalin să cucerească Finlanda fiind de patru ori mai numeroase decât forţele de apărare pe care se puteau baza autorităţile de la Helsinki.
Proporţia s-a păstrat cumva şi în zorii bătăliei de la Tolvajarvi. Trupele sovietice, comandate de generalul Beliaev, erau alcătuite din 20.000 oameni şi echipate cu 45 de tancuri şi 150 tunuri de câmp. În faţa tăvălugului sovietic, colonelul Paavo Talvela dispunea în acel moment de doar 4.000 de soldaţi grupaţi în regimentul Ostasto Rasanen.
Cu toate acestea, finlandezii aveau să obţină o victorie de mari proporţii; de fapt, deznodământul Bătăliei Cârnaţilor avea să fie hotărâtor pentru soarta Războiului de Iarnă. Factorii care au facilitat neaşteptata victorie a finlandezilor au constat într-o mult mai bună cunoaştere a terenului, o adaptare mult mai serioasă la condiţiile de iarnă severă (armamentul şi echipamentul finlandez erau net superioare calitativ celor folosite de sovietici) şi, nu în ultimul rând, ofiţeri mult mai bine pregătiţi.
Înainte de invazia Finlandei, Armata Roşie căzuse pradă paranoiei lui Stalin, care vedea pe atunci comploturi peste tot. În anii de dinaintea invaziei, forţele armate sovietice fuseseră puternic epurate, mulţi ofiţeri şi maiştri militari fiind executaţi sau trimişi în gulaguri. Epurarea provocase dispariţia a peste 30.000 de ofiţeri de carieră, în locul lor fiind numiţi politruci zeloşi, dar incompetenţi din punct de vedere strategico-militar.
În schimb, comandantul forţelor armate finlandeze, mareşalul Carl Gustaf Emil Mannerheim, şi-a demonstrat pe deplin geniul militar şi inspiraţia salvatoare delegându-i, pentru a conduce ostilităţile, pe doi dintre cei mai capabili ofiţeri finlandezi: colonelul Paavo Talvela şi locotenent-colonelul Aaro Pajari.
Sub conducerea celor doi strategi de marcă, finlandezii plănuiau încercuirea diviziilor sovietice şi derutarea lor prin două atacuri de mică anvergură, de-a lungul lacurilor îngheţate Hirvasjarvi şi Tolvajarvi. Iniţial, atacul din nord, de lângă Hirvasjarvi, urma să înceapă la ora 8 dimineaţa, iar cel din Tolvajarvi trebuia să izbucnească doar dacă primul ar fi avut rezultatele scontate de finlandezi.
Planul a fost modificat în ultimă instanţă, ambele atacuri supriză începând de la ora 8:00. Sovieticii cuceriseră deja regiunea Suojarvi şi, dacă nu erau opriţi aici, cucerirea Finlandei ar fi fost mai mult decât probabilă. Atacul din nord a fost condus de Aaro Pajari, care beneficia de o trupă de doar 100 de oameni, printre ei fiind şi bucătari de campanie, medici şi preoţi militari. Atacul a fost însă respins de sovietici.
Makkarakeitto: supa cu cârnaţi care a înclinat soarta bătăliei
Atacurile sovietice din zilele de 10, respectiv 11 decembrie 1939, fuseseră cu greu respinse de finlandezi. Cu toate acestea, strategii Talvela şi Pajari erau hotărâţi să stopeze invazia cu orice preţ, folosind orice tertip şi orice măsură eficientă în această direcţie.
După ce aflaseră informaţii cu privire la situaţia şi efectivele inamicilor finlandezi, politrucii lui Stalin exultau. Pentru ei, cucerirea Finlandei părea a fi o chestiune de detaliu, iar apărarea finlandeză, o biată forţă capabilă doar de atacuri sporadice de gherilă. Aveau să se înşele amarnic. Încrezător, generalul Beliaev a mobilizat Divizia 139, care concretiza grosul efectivelor sale, într-un atac surpriză, la adăpostul căruia a încercat să infiltreze trupe în spatele liniilor finlandeze – caz în care drumul lui Beliaev spre Helsinki ar fi fost aproape fără obstacole.
Doar că estimările sale nu erau deloc realiste. Trupele sale, deşi mult mai numeroase, nu cunoşteau toate detaliile terenului pe care urmau să-l străbată în încercarea lor de a încercui rezistenţa finlandeză. Acest lucru le-a provocat întârzieri considerabile, care le-au permis finlandezilor să-i observe şi să ia măsuri din timp.
Colonelul Paavo Talvela
Dar cel mai important factor a fost unul extrem de imperios, care nu poate fi ignorat de nicio armată, nici pe timp de război: foamea!
Prost organizată şi improvizată cu te miri ce, aprovizionarea Armatei Roşii în timpul invaziei Finlandei era extrem de precară, cu rezultate dezastruoase pentru moralul, disciplina de front şi condiţia fizică a soldaţilor sovietici. Istoria a apucat să consemneze cazuri de canibalism la care s-au dedat aceştia pe perioada cumplitei ierni arctice, când gerul, foamea şi nevoia de calorii împing pe oricine la fapte abominabile.
În timp ce carnea de cal, măgar sau chiar vreun câine nenorocos întâlnit de sovietici, ajunseseră delicatese de care aveau parte doar ofiţerii şi politrucii, soldaţii de rând, subnutriţi şi demotivaţi, îşi astâmpărau cumplita foame cu orice le cădea în mâini.
În încercarea lor de a captura trupele finlandeze din Tolvajarvi, sovieticii au reuşit cu greu să străbată pădurile îngheţate, trecând dincolo de linia frontului, la doar 5 kilometri de ţinta lor. Într-un efort supra-omenesc, soldaţii Armatei Roşii reuşiseră, într-un final, să ajungă în spatele finlandezilor. Doar că aveau să cadă într-o capcană fatală. Sesizând desfăşurarea faptelor, Aaro Pajari a ticluit un plan pe cât de incredibil , pe atât de eficient.
Locotenent-colonelul Aaro Pajari
Informat despre lipsa de provizii a sovieticilor şi ravagiile foametei în rândul acestora, locotenent-colonelul Pajari a ordonat trupelor sale să-şi desfăşoare tabăra şi să pregătească masa, ca şi cum ar fi urmat să mănânce copios. Bucătarii au primit ordin să gătească o cantitate uriaşă de makkarakeitto, o delicioasă şi consistentă supă cu cârnaţi, specialitate a gastronomiei finlandezei, foarte apreciată în anotimpul rece.
La apropierea sovieticilor, finlandezii s-au făcut că abandonează în grabă tabăra, dar s-au regrupat în pădure, aşteptând momentul potrivit pentru un contraatac decisiv.
Acesta nu avea să întârzie. La vederea marmitelor militare pline de supă cu cârnaţi, soldaţii sovietici au rămas complet surzi la ordinele comandanţilor care-i zoreau să urmărească trupele finlandeze prin pădure. Pe timp de iarnă, foamea este mai puternică decât orice. (Chiar şi decât ordinele politrucilor sau spectrul unui sfârşit în gulagurile siberiene.) Refuzând să asculte ordinele superiorilor, soldaţii s-au repezit asupra corturilor finlandeze unde au început să manânce supa fierbinte cu cârnaţi.
Sătui şi epuizaţi, soldaţii Armatei Roşii au adormit apoi în jurul sobelor din corturi. Nici ameninţările cu moarte sau deportarea, urlate furios de comandanţi, nu-şi mai făceau efectul. Rezultatul avea să le fie tuturor fatal. Atacul sovietic care ar fi putut decide soarta Finlandei a fost înfrânt de o supă cu cârnaţi…
Conştient de situaţia din tabără, Aaro Pajari şi-a regrupat oamenii şi a ordonat un violent atac la baionetă. Cu stomacurile pline până în pragul indigestei, pe jumătate toropiţi şi adormiţi de căldură, soldaţii sovietici au fost ucişi aproape în totalitate. Au murit sătui – un lux pe care nu şi-l permiteau majoritatea cetăţenilor şi soldaţilor sovietici din acele vremuri.
Epilog şi consecinţe
Bătălia Cârnaţilor, cum avea să-i ramână numele, a însemnat enorm pentru moralul tuturor finlandezilor, combatanţi sau nu. Oamenii lui Pajari au descoperit, ulterior, sute de planuri şi documente militare sovietice (spre exemplu, a fost capturată întreaga arhivă a regimentului 609 al Armatei Roşii).
Pe baza planurilor de război sovietice, finlandezii au aflat că Divizia 139 nu avea cunoştinţă de prezenţa în regiune a Diviziei finlandeze JR 16, factor decisiv pentru pregătirea viitoarelor strategii militare ale Helsinki-ului.
Victoria a fost primul mare succes al finlandezilor în Războiul de Iarnă. Ameninţarea care plana sub forma diviziilor sovietice din Corpul de Armată IV fusese neutralizată, iar Divizia 139 fusese puternic lovită, fiind ulterior distrusă complet de finlandezi în timpul luptelor de lângă Aglajarvi. Divizia 139 a înregistrat aproape 5.000 de morţi, alţi 5.000 răniţi, 59 de vehicule blindate distruse sau capturate, două tunuri, 60 mitraliere grele şi 20 de tancuri.
În contrast, forţele finlandeze comandate de colonelul Talvela au avut 100 morţi şi circa 250 răniţi. Când sovieticii au semnat, în cele din urmă, acordul de pace din anul 1940, au reuşit să smulgă aproximativ 10% din teritoriul Finlandei, Mai exact, părţi din provinciile Salla şi Karelia, care aparţin în prezent Rusiei. Astăzi, satul Tolvajarvi aparţine de asemenea Rusiei, fiind rebotezat Tolvayarvi.
Linia de apărare “Mannerheim”
Deşi aparent învinsă şi cu unele pierderi teritoriale în faţa colosului sovietic, Finlanda a reuşit să supravieţuiască ca ţară, evitând soarta de a ajunge republică sovietică, cum s-a întâmplat cu vecinele ei din sud, statele baltice.
Iar un episod hotărâtor în povestea războiului de apărare dus de finlandezi este cel al “Bătăliei Cârnaţilor”! De pe Descopera

Familia imperiala si mostenitorii

luni, 30 ianuarie 2012

Germania reabilitata

Germania, reabilitata: Rusia si Franta, vinovate de izbucnirea Primului Razboi Mondial?

autor: FrontPress 30.01.2012
Oamenii repeta din inertie si obisnuinta ca vina pentru Primul Razboi Mondial apartine exclusiv Germaniei, sustine istoricul german Michael Sturmer, profesor de istorie la Universitatea Erlangen-Nurnberg, fost consilier, in anii ’80, al cancelarului Helmut Kohl.
Sturmer cauta cauzele catastrofei mult mai la est si contrazice unele stereotipii deja bine impamantenite in mentalul colectiv.
Nu exista nicio indoiala ca Al Doilea Razboi Mondial a izbucnit din vina Germaniei. Este, insa, aceasta certitudine valabila si pentru declansarea Primului Razboi Mondial, se intreaba autorul mentionat.
“Exista un automatism, prin care germanilor li s-a lipit aceasta eticheta de vinovati, dar raspunsul este mult mai dificil de dat”, spunea, in urma cu cateva decenii, istoricul si teologul german Fritz Fischer, intr-una dintre cartile sale aparute in anii ’60.
Afirmatia sa starnea, pe atunci, o serie de controverse in randul comunitatii istoricilor, scrie Deutsche Welle.
Franta si Rusia alearga catre dominatia mondiala
20 de ani ma tarziu, intr-un studiu despre caderea “sistemului Bismarck”, istoricul si diplomatul american George Kennan readuce in atentie un detaliu interesant: in ajunul izbucnirii Primului Razboi Mondial Rusia, Rusia si Franta creeaza o alianta militara impotriva Austro-Ungariei, considerata a fi una dintre cauzele principale pentru “prima catastrofa a secolului 20″.
In anii ’80 ai secolului trecut, in RFG, acea constatare a diplomatului american capata prea putina atentie, deoarece nu se incadra in credinta conventionala asupra vinovatiei germanilor. In noul numar al prestigioasei publicatii, Harvard University Press, autorul Sean McKean dezvolta din nou teza conform careia Rusia este de vina pentru izbucnirea Primului Razboi Mondial.
Autorul reaminteste ca cele mai sangeroase batalii s-au purtat, intra-adevar, in Franta si Belgia, dar acest fapt pune in umbra si alte detalii interesante. Conform lui McKean, acei istorici care isi indreapta toata atentia doar catre frontul de vest din timpul Primului Razboi Mondial pierd din vedere ca originile profunde ale conflictului se afla in est.
Apetitul rusesc pentru mosternirea lasata de Imperiul Otoman a aparut inca din vremea tarului Petru cel Mare, care lasa succesorilor sai drept misiune “cucerirea pe rand a teritoriilor stapanite de turci si intinderea Imperiului Rus pana la Dardanele”. Peste ani, cancelarul german Bismark, in timpul Congresului de la Berlin din 1878, blocheaza apetitul rusesc pentru partea de est a Marii Mediterane, reusind sa evite razboiul.
Inutil insa. Cateva decenii mai tarziu, Franta si Rusia formeaza alianta menita sa reconfgureze harta geografica a Europei. Nu intamplator, chiar si astazi, in Paris, putem admira Podul Alexandru al III-lea – monumentul unei aliante fatidice, dupa cum o numeste McKean. De Liviu Anghel – Ziare.com

Basescu acuzat de belgieni

Băsescu, acuzat de belgieni că abuzează de micuţul Boc. Vezi VIDEO Ştirile CAŢAVENCII TV

30 ianuarie 2012 Caţavencii 
Băsescu, acuzat de belgieni că abuzează de micuţul Boc. Vezi VIDEO Ştirile CAŢAVENCII TV
 

Traian Basescu a plecat la Bruxelles

http://primejdiaalbacorvin.blogspot.com/

2 ani de inchisoare cu EXECUTIE !

Adrian Nastase condamnat la 2 ani de inchisoare cu EXECUTARE!

autor: FrontPress 30.01.2012
Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat luni la doi ani de închisoare cu executare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul “Trofeul calităţii”, în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD împotriva lui Traian Băsescu. În aces caz au fost audiaţi, conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie, peste 900 de martori.
Lui Năstase i-a fost interzisă pentru o perioadă de doi ani exercitarea mai multor drepturi, în plus instanţa dispunând confiscarea şi a aproape 40.000 de lei.
“Este o incercare de a mă ţine în afara vieţii politice. Acesta a fost obiectivul lui Traian Băsescu încă din 2005, însă sunt absolut convins că lucrurile vor fi corectate”, a declarat deputatul PSD-ist la Realitatea TV, după aflarea verdictului. Acesta a mai precizat că va face recurs împotriva deciziei de astăzi.
În acelaşi dosar, Irina Jianu, inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), a fost condamnată la şase de închisoare şi cinci ani de interzicere a unor drepturi, pedeapsă la care i s-a aplicat un spor de un an, astfel că aceasta va executa, dacă sentinţa va rămâne definitivă, şapte ani de detenţie, scrie Adevărul.
Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct la ISC, Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL şi soţii Marian Ioana şi Bogdan Popovici au primit fiecare câte şase ani de detenţie la care s-a aplicat un spor de un an, astfel că pedeapsa finală care ar urma să fie executată este de şapte ani.
Adrian Năstase a fost trimis în judecată în acest dosar în ianuarie 2009, fiind acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, scrie Jurnalul Naţional. Potrivit rechizitoriului, în cursul anului electoral 2004, ISC, sub conducerea Irinei Jianu, “a iniţiat organizarea unui simpozion intitulat ‘Trofeul calităţii în construcţii’”. “În realitate, simpozionul reprezenta un cadru în care, prin instituirea unor taxe de participare, se masca strângerea unor sume de bani pentru campania electorală prezidenţială a inculpatului Adrian Năstase”, potrivit DNA.
Într-un proces separat, în 15 decembrie 2011, un complet al instanţei supreme l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul “Mătuşa Tamara”, în care a fost judecat pentru fapte de corupţie, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi şi de fostul şef al al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu, informeatză Mediafax. Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut recurs decizia de achitare a fostului premier Adrian Năstase, a lui Ristea Priboi şi a lui Ioan Melinescu, dosarul urmând să se judece la completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Sursa: FrontPress.ro

Inalta tradare !


Foto: Portile de fier

Inaltă trădare! Regimul Băsescu cedează gratis combinatele energetice

Cititi:
Zilele acestea abia daca s-a scris sau s-a vorbit ,-  printre sinistratii de prin zapezi si discursuri populiste - despre un subiect de o gravitate extrema – Basescu, Boc & Co. pregatesc discret lovitura de gratie pe care o vor aplica in urmatoarele luni poporului roman. Cu alte cuvinte vor sa dea aproape gratis unor “investitori strategici” toate companiile profitabile si/sau stretegice aflate inca, dupa 22 de ani de jafuri sistematice, de stat, in portofoliile Ministerului Economiei si Ministerului Transporturilor. Va prezentam mai jos lista intreprinderilor care vor fi date gratis (“cu discount semnificativ”, potrivit formularii Ministerului Economiei) asasinilor economici din jurul clicii mafiote FMI-BM care a pus stapanire pe Romania prin intermediul cuplului Basescu-Isarescu si a acolitilor acestora. Va rugam sa remarcati termenele stranse pentru “privatizarea” perlelor coroanei, care va avea loc, hoteste, un fel de alba-neagra in ultimele luni de mandat. Practic, toate intreprinderile profitabile construite de poporul roman in zeci de ani sunt data acum gratis unor asasini economici internationali de un presedinte ilegitim care nu reprezinta in niciun caz interesele poporului roman.
continuarea,
http://romanialeaks.org/

Grecia in genunchi in fata Germaniei !

Grecia, in genunchi in fata Germaniei. Sau mori!

Posted on 30 ianuarie 2012
54

E oficial: popoarele si voința lor nu mai fac doi bani!

Week-endul acesta o sa rămână in istorie. Pentru prima oara, unui popor puturos, unui popor european, i s-a spus: gata cu pomana! Va punem biciul pe spinare sau va lăsăm sa muriți de foame!
Exact asta este ultimatumul dat Greciei, de către Germania. Daca mai vrea bani, Grecia trebuie sa cedeze administrarea fiscala către Uniunea Europeana. De fapt, către Germania (chiar daca administratorul o sa fie, sa zicem, belgian).
Ce înseamnă aceasta administrare fiscala străina? Simplu: parlamentul si guvernul grec n-o sa mai decidă cheltuielile si veniturile statului. Politicienii greci n-o sa mai decidă ei nivelul pensiilor, nivelul salariilor sau nivelul taxelor. Toate acestea vor fi stabilite de nemți. Adică poporul grec e liber sa voteze pe cine vrea: ca votează degeaba. Tipii aia pe care ii votează, “reprezentanții poporului”, nu mai au nici o putere.
Va amintiți când am spus ca votul universal trebuie desființat si ca deciziile economice dintr-o tara trebuie sa fie luate de cei care baga efectiv bani la buget (adică de sectorul privat)? Exact asta se întâmpla acum grecilor, ba chiar mai rău: pentru ca nu firmele private grecești vor decide viitorul Greciei, ci alea germane! Hahaha…
Nimeni nu-si face iluzii ca Grecia mai poate plăti vreo datorie.

Nenorociții de greci au încercat sa-i șantajeze pe nemți acum câteva săptămâni: cică, daca refuzați sa ne mai dați bani in continuare, nu mai plătim datoriile vechi. După cum vedeți azi, șmecheria n-a impresionat pe nimeni. Nemții nu sunt nebuni sa se bucure ca datoriile le vor fi plătite…tot cu banii lor! Prostia asta cu plata datoriilor, este exact la fel ca teoria consumului: cică patronii ar trebui sa se bucure ca bugetarii le fac “vânzare”…pe banii luați tot din buzunarele patronilor, prin taxe! Cat de cretin poți sa fii sa speri ca asemenea aberații matematice ar putea scoate economia din criză? Si totuși, socialiștii așa speră.
E evident ca Grecia nu mai poate plăti datoriile vechi: toata lumea le-a pus deja cruce. Degeaba au anunțat grecii ca scot Acropole la mezat. Acropole e praful de pe toba, fata de dezastrul economiei grecești:
  • Datoria raportată la PIB – 182%
  • Datoria externă – 579 miliarde de dolari
  • Datoria externă pe cap de locuitor – 53.984 dolari
Datoriile vechi nici nu mai contează: chiar daca ar fi șterse mâine complet, grecii tot n-ar putea sa supraviețuiască fără noi împrumuturi. Pur si simplu cheltuiesc mai mult decât produc – dar chestia asta au uitat-o. Celebrul turism grec si l-au distrus chiar grecii cu mâna lor, prin mitinguri violente care au pus turiștii pe fuga. Pai atunci de unde bani?
Toți socialiștii plâng acum de mila sărmanelor tari, îngropate in datorii la mârșavele bănci capitaliste: dar uita ca fără mârșavele bănci, tarile sărmane ar începe sa moara de foame chiar de mâine. Pentru ca peste 50% din populația acestor tari trăiește pe banii statului. Ei nu vor și nu știu sa muncească – dar mai ales, nu știu sa vândă.
Nu va mai plângeți de criza datoriilor, ca nu asta o sa va îngroape! Criza vânzărilor e adevăratul putregai din inima economiei globale.
Ce vor alege grecii? Biciul sau foamea?

Duminica, premierul grec a anunțat oficial ca Grecia respinge propunerea Germaniei. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Grecii încă nu simt foamea adevărata in stomac.
E adevărat ca numărul grecilor care au fost dați afara din case de către bănci a explodat. E adevărat ca la Atena au apărut peste tot cutii de carton in care trăiesc oameni (deși suboameni ar fi termenul potrivit, pentru asemenea putori imbecile). Dar asta e abia începutul. E o joaca! Știți cum e bătut șnițelul cu ciocanul, până se frăgezește? Ei bine, exact așa e bătut acum si poporul grec (la fel si românii, italienii, spaniolii). Nemții nu trebuie decât sa se uite, sa rânjească si sa aștepte, călare pe bani.
In aprilie, Grecia trebuie sa plătească aproape 15 miliarde de euro – si n-are nici un ban. Așa ca fără pomana Germaniei, peste doua luni Grecia declară oficial încetare de plați. Falimentul de stat. Falimentul de stat înseamnă înghețarea pe loc a oricărui nou împrumut. Si atunci adio, nu numai al 14-lea salariu: nici măcar primul n-o sa mai fie plătit! Adio pensii, adio bugetari, adio tot!
Pe greci (ca si pe români) ii așteaptă efectiv moartea, moartea de foame: iar pe mine mă bucura enorm chestia asta. Putorile din așa-zisa clasă muncitoare s-au obișnuit sa considere munca drept exploatare. S-au obișnuit sa creadă ca pot obține bani prin vot, de la politicieni – nu prin munca, de la patroni.
Acum visurile li se prăbușesc: iar javrele socialiste sunt prinse sub dărâmături si urla de durere. Pai cum sa nu te bucuri?
Citește si:
Fără drept de vot pentru cerșetori!
http://capitalismpepaine.wordpress.com/

SUPREMATIA aeriana

Israelul este in pericol de a pierde SUPREMATIA aeriana in regiune

autor: FrontPress 30.01.2012
Comandantul Forţelor Aeriene din Israel, generalul Ido Nehushtan, a declarat că superioritatea militară a statului sionist în Orientul Mijlociu este în pericol din moment ce ţările vecine se dotează cu armament din ce în ce mai performant, care “ar putea cădea în mâinile teroriştilor”. 
“Prezenţa crescândă a armelor de ultimă generaţie în Orientul Mijlociu reprezintă o provocare pentru superioritatea aerină a Israelului”, a declarat acesta duminică, în cadrul Conferinţei Spaţiale Internaţionale. “Această tendinţă este încurajată de Iran”, a continuat acesta, citat de publicaţia Haaretz.
Deasemenea generalul s-a mai declarat preocupat şi de situaţia din Siria, “care este o ţară cu o armată numeroasă”. El şi-a exprimat şi îngrijorarea că, pe fondul revoltelor împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad, “arme periculoase ar putea ajunge pe mâna teroriştilor”.  Ido Nehushtan a mai atras atenţia asupra faptului că în ciuda tensiunilor interne, Siria achiziţionează, în special din Rusia, avioane noi de vânătoare şi rachete antiaeriene, în valoare de miliarde de dolari. Sursa: FrontPress.ro
«

Finantarea UDMR

ROMANIA continua sa FINANTEZE din bani publici organizatia extremista UDMR

autor: FrontPress 30.01.2012
Delegaţie UDMR la Palatul Cotroceni 
Uniunea Democrată Maghiară din România va primi şi în acest an cei mai mulţi bani din totalul fondurilor prevăzute în bugetul pe 2012 şi alocate către Departamentul de Relaţii Interetnice, sprijinul financiar fiind mai mare comparativ cu sumele aprobate la începutul anului trecut, transmite Mediafax. Modul de repartizare a banilor a fost stabilit de Guvern prin hotărâre, fondurile fiind rezervate organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele care primesc subvenţii de la bugetul de stat. 
Conform actului normativ, din suma totală de 79,2 milioane lei (faţă de 73,7 milioane lei anul trecut), UDMR va primi 17,1 milioane lei (faţă de 15,98 milioane lei primite la începutul anului trecut), Asociaţia Partida Romilor “Pro-Europa” va încasa 11,1 milioane lei (faţă de 10,3 milioane lei la începutul anului trecut) iar Forumului Democrat al Germanilor din România îi vor reveni 6,2 milioane lei (faţă de 5,7 milioane lei la începutul anului trecut). Fonduri vor mai fi alocate, printre altele, şi către Uniunea Ucrainienilor (6,4 milioane lei faţă de 6 milioane lei), Comunitatea Ruşilor Lipoveni (4,3 milioane lei faţă de 4 milioane lei), Uniunea Armenilor (3,3 milioane lei faţă de 3,1 milioane lei).
UDMR va primi cele peste 17 milioane de lei din bani publici deşi membrii formaţiunii, mai ales oficialii din Harghita şi Covasna, au fost adesea acuzaţi de derapaje discriminatorii la adresa românilor din zonă. În plus, UDMR s-a remarcat şi prin atacuri constante la adresa Constituţiei, mai ales prin solicitări în privinţa introducerii “autonomiei culturale” şi limbii maghiare ca “limbă oficială regională”, precum şi prin vechea obsesie a eliminării Articolului 1 din legea fundamentală a ţării care precizieaiă că “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Banii vor fi folosiţi pentru cheltuieli de funcţionare a sediilor, costuri de personal, acţiuni culturale, investiţii în bunuri mobile şi imobile, cofinanţarea programelor UE, informează Mediafax.
Actul normativ mai prevede că, la solicitarea Departamentului pentru Relaţii lnteretnice şi cu aprobarea ordonatorului de credite, vor putea fi acordate avansuri de până la 30% din valoarea contractelor de finanţare încheiate pentru derularea acţiunilor, programelor şi proiectelor interetnice şi de combatere a intoleranţei, fără solicitarea unei scrisori de garanţie bancară.
Fondurile sunt alocate în baza Legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, care stabileşte că subvenţia de la bugetul de stat destinată partidelor este acordată în funcţie de numărul de voturi primite în alegerile parlamentare şi în alegerile locale.
Conform unor estimări neoficiale, în România trăiesc în jur de 2-3 milioane de ţigani, cărora li se adaugă alte câteva milioane de persoane care provin din familii mixte. Deasemenea în România mai trăiesc şi 1,5 milioane de maghiari, aceştia reprezentând cea de a doua minoritate etnică ca procent din totalul populaţiei. Sursa: FrontPress.ro
H

duminică, 29 ianuarie 2012

Un banc sec .....



Ion şi Maria în noaptea nunţii. Maria stătea în pat, într-o ţinută sexy, şi îl aştepta pe Ion, care se uita pe fereastră. Aşteaptă ea o jumătate de oră, după care îi spune:

- Hai, mă Ioane, ce faci acolo?
- Stai, fă, că vin acu!
Încă o jumate de oră şi Maria zice:
- Hai, mă Ioane, că te aştept! Sînt numai a ta! Ia-mă!
- Ho, fă, că vin acu, ce te grăbeşti aşa?
Peste înca o jumate de oră, Maria se duce la Ion, supărată:
- Hai, mă, ce naiba faci acolo?
Ion, îngîndurat, uitîndu-se în continuare pe fereastră, spune:
- Fă, Mario, avea dreptate tata că-i frumoasă noaptea nunţii!
http://guzgan.ro/

Paris - fata lui Michael Jackson

Ce frumoasă s-a făcut fata lui Michael Jackson!

Paris, fiica lui Michael Jackson, se face din ce în ce mai frumoasă. Adolescenta nu a trecut neobservată zilele trecute, când a fost la premiera show-ului Cirque du Soleil, organizat în memoria tatălui ei, în Los Angeles, SUA.
  • Paris (13 ani), fiica lui Michael Jackson, face ravagii cu ochii ei superbi
Fotografii s-au înghesuit să îi facă poze, fiind fermecaţi de ochii ei superbi, pe care fata şi i-a pus în evidenţă cu un machiaj discret. În plus, presa de peste Ocean scrie că Paris, care se pregăteşte să cucerească Hollywoodul cu primul său rol într-un film, ar putea să facă ravagii cu frumuseţea ei şi în lumea modei şi să devină un supermodel.
http://libertatea.ro/

Unde este Liiceanu ???Degeaba l-a umilit Herta Muller...


"BESTIILE ELVETIENE"

“Bestiile elvetiene”: istoria misterioasa a celor mai brutali mercenari europeni

autor: FrontPress 28.01.2012
Astazi Elvetia este privita ca o tara pacificatoare, datorita neutralitatii pe care a abordat-o in timpul celor doua razboaie mondiale. Inainte de aceste momente, insa, in decurs de 500 de ani, Elvetia s-a mandrit cu brutalii sai mercenari.
Elvetia a fost una dintre cele mai razboinice tari din Europa, sustine istoricul si jurnalistul Jost Auf der Maur, a carui carte, “Mercenari pentru Europa”, a aparut recent pe piata.
In carte, istoricul spune, printre altele, ca Elvetia si-a trimis mercenari in aproape toate colturile Europei, iar numarul acestora, in decursul veacurilor, a atins aproape un milion de oameni, scrie Deutsche Welle.
Bestiile elvetiene
Imaginea acestor mercenari este descrisa de autor intr-un mod destul de infricosator: oameni slab educati, extrem de brutali, care nu refuzau nicio misiune, oricat de sangeroasa ar fi fost aceasta.
Din perioada Evului Mediu dateaza cateva informatii despre brutalitatile savarsite de mercenarii elvetieni, prezentate de Jost Auf der Maur: se spune ca mancau inimile oamenilor, beau sangele adversarilor doborati in lupta si isi lustruiau cizmele cu grasime umana.
Ratiunea recrutarii masive a mercenarilor elvetieni in Europa era una exclusiv financiara. In secolele 13, 14 si 15, mercenarii elvetieni isi castigau astfel banii necesari traiului zilnic.
Sa ne amintim ca, la acea data, Elvetia era o tara extrem de saraca. Majoritatea mercenarilor alegea acest stil de viata tocmai pentru a scapa de saracie, dar existau si oameni care se avantau in lupta dintr-o sete evidenta de aventura.
Recrutarea si inchirierea mercenarilor era facuta de structurii oligarhice, cu preponderenta in Elvetia Centrala, dar si in unele zone periferice. Din afacerile cu mercenari, profitorii momentului castigau destul de multi bani, mai ales in perioada de boom a acestei afaceri, secolele 17-18. Atunci, cateva clanuri familiale isi asigurau, prin aceasta metoda de business, o viata de lux si huzur.
Bani patati cu sange
Administratiile locale aveau si ele partea lor din aceste afaceri. In cantonul Schmitz, de exemplu, de-a lungul a 300 de ani, oamenii nu au platit niciun fel de impozite catre administratiile locale. Banii, care trebuia sa vina din impozite si taxe locale, nu erau imperios necesari, taxarea vanzarilor si inchirierilor de mercenari umpland cu indestulare visteriile primariilor.
Bancile, de asemenea, au profitat de afacerile cu mercenari. Chiar si la acea vreme, existau institutii bancare ce si-au dat repede seama ca purtarea de razboaie este o afacere foarte profitabila.
In anii 1814-1815, in timpul Congresului de la Viena, inchirierea de soldati elvetieni cunoaste un recul puternic, iar Elvetia se angajeaza sa-si pastreze neutralitatea militara. Acest lucru nu se intampla insa din considerente morale sau etice, ci din cauza ca, la acea vreme, incepea crearea marilor armate ale Europei, iar mercenarii elvetienii deja nu isi mai gaseau locul in noua ordine militara. De Liviu Anghel – Ziare.com
«

23 august 1944














Fotografia M. S. Regelui Mihai în anii celui de akl doilea război mondial




După strălucitoarea victorie a trupelor sovietice in bătălia de la Stalingrad soarta războiului a luat o altă direcţie.
Această grea bătălie a durat 199 zile in toamna si iarna anilor 1942, 1943  permiţând armatelor sovietice desfăşarea unei uriaşe ofensive împotriva armatelor hitleriste şi a aliaţilor ei armatele romane şi armatele ungureşti, etc.
Ofensiva se desfăşura pe un  front imens de mii de km de la Marea Neagră până la Marea Baltică. 
Îngreunată şi de iarna foarte grea, aşa zisa retragere strategică ordonată de Hitler se transformă intr-o adevărată catastrofă. 
Mareşalul Antonescu încurajat de partidele istorice – partidul liberal şi partidul naţional ţărănesc, încearcă mereu, fără nici un rezultat, o rezistenţă tot mai mare împotriva trupelor sovietice 
În faţa cestei staţii şi M.S. Regele Mihai a căutat o soluţie care să salveze România în faţa puhoiului sovietic.
Antonescu împreună cu partidele istorice susţineau teoria greu credibilă a unei debarcări in Balcani a trupelor aliate din occidentul Europei împreună cu Statele Unite ale Americii.
De aceea in vara anului 1943 îl roagă pe Eugen Cristescu şeful serviciilor externe să se intereseze despre intenţiile acestora.
Imediat Cristescu trimite cei mai buni agenţi la Paris şi Istambul – oraşe cunoscute ca leagăn al spionilor din  acele timpuri.  
În primăvara anului 1944 el raportează MS Regelui Mihai faptul că nu este nici vorbă de o debarcare în Balcani. Că acesta a fost doar un zvon menit să influenţeze Uniunea Sovietică în grăbirea ofensivei anti-hitleriste.
Toate acestea l-au determinat pe Regele Mihai pentru a acţiona singur în vederea salvării României de consecinţele războiului anti-sovietic.  
Astfel în vara anului 1944 întreprinde de unul singur, el pilotând avionul, două zboruri peste linia frontului. Cu cine a luat legătura, ce au discutat, precis nu se ştie nici în ziua de astăzi. Se bănuieşte că s-a întâlnit cu Ana Kolontay, înalt funcţionar la ambasada sovietică din Suedia, dar care pe atunci era omul de încredere a lui Stalin privind relaţiile externe şi de informaţii ale Uniunii Sovietice. Cu ea se pare că ar fi discutat condiţiile capitulării României.
Destul pentru ca dimineaţa zilei de 23 august 1944 regele să îl invite pe mareşalul Ion Antonescu la Palatul Cotroceni, pentru unele discuţii legate de situaţia războiului. 
Dimineaţa devreme a dat ordin la doi subofiţeri, ca la semnalul lui să îl arestez  pe mareşal.
Zis şi făcut, mareşalul soseşte, are loc o scurtă discuţie între rege şi mareşal, după care regele s-a retras dând ordinul pentru arestarea lui Antonescu. Acesta a fost surprins şi a strigat la cei doi subofiţeri care au început să şovăie. Atunci a intervenit aghiotantul regelui, colonelul Emilian Ionescu, cerând executarea imediată a ordinul M.S. Regelui Mihai.
A fost arestat şi încuiat într-o încăpere a palatului.
În seara zilei de 23 august mareşalul a fost predat domnului Lucreţiu Pătrăşcanu, care deşi membru al partidului comunist roman – în ilegalitate la acea dată – era un frecvent musafir al casei regale.
După arestarea mareşalului M. S. Regele Mihai a ţinut un scurt discurs la radio prin care a anunţat capitularea necondiţionată faţă de armatele sovietice şi întoarcerea armelor împotriva armatelor germane si hortiste existente pe teritoriul României,
Ca urmare întregul teritoriu al României a fost eliberat în totalitate numai de trupele române. Pe teritoriul nostru staţionau importante efective germane, interesate de exploatarea petrolului romanesc şi efective horthiste interesate de menţinerea în Ardeal a hotarelor stabilite de pactul Ribbentrop-Molotov.  Cu aceste trupe s-au purtat  lupte grele la Iernut, Păuliş, Tălmaci, etc.
Această hotărâre a M. S. Regelui Mihai a dus la scurtarea celui de al doilea război mondial cu şase luni. Menţionez că armatele române au luptat alături de armatele sovietice împotriva armatelor hitleriste până în munţii Tatra, de unde au primit ordin de întoarcere în ţară.
Pentru această hotărâre, precum si pentru aportul deosebit adus de armatele române în desfăşurarea războiului M. S. Regele Mihai a fost decorat de către Iosif Visarionovici Stalin cu ordinul Pobeda,  ce mai înaltă distincţie a Uniunii Sovietice. Menţionez ca a mai fost decorat cu acest ordin numai Mareşalul Jukov, comandantul frontului sovietic de vest.
Toţi şefii statelor occidentale, precum şi preşedintele Statelor Unite ale Americii au cuvinte elogioase cu referire la aportul armatelor romane în victoria asupra armatelor hitleriste.    
Menţionez că regele Mihai este singurul şef de stat în viaţă dintre toţi şefii statelor participante la cel de al doilea război mondial.

Ca sursă pentru cele relatate mai sus am folosit unele discuţii purtate cu generalul locotenent Emilian Ionescu - fostul aghiotant al regelui Mihai din acea perioadă, precum şi volumul de memorii scris de el şi apărut în Editura militară. 
http://trandafirulr.blogspot.com/