sâmbătă, 31 iulie 2010

Logoree infantila la tv.

Caricatura:sursa http://fratiasindicat.blogspot.com/
Ce mai hemoragie verbala. Pe toate posturile tv. toata ziua se macina, aceleasi prostii cu divulgari de furturi, de tot felul de jafuri savirsite de conducatorii tarii si deci si ai nostrii, care ne fac viata amara. Dar lor infractorilor ce le pasa? Ei isi vad zilnic de treaba lor. Treaba lor fiind devalizarea tarii si la alungarea lor, la cosul de gunoi a istoriei, noi vom si injugati la datorii enorme care, ne vor vlagui pe noi si pe urmasii nostri si pe urmasii, urmasilor nostrii. Spun asta pentru ca saracirea populatiei inseamna, stoparea dreptului la cultura, la scoala , la un trai decent care sa ne favorizeze o stare de sanate buna, un tonus placut. Vom fii un popor de oameni bolnavi, inculti,semianalfabeti, tristi, cu ochii in pamint, fara nici un fel de licarire de speranta, intr-o viata mai buna pe acest pamint. Asta este ceea ce ne asteapta. Si aceasti papagali la tv. sporovaiesc despre constitutie, legile nerespectate, intorcind vorbele politicienilor spuse intr-o doara, tocmai pentru a le da subiect de molfait pina ne apuca nebuneala. E asa cum se dau boabe la porci, sa aiba ce glojgai. Si noi ca niste dobitoci, ne uitam cu ochii mari si timpi, ca boul la poarta noua, ca si cum asta este important, sa vedem cum papagalii mesteca prostiile hotilor. Nu am nici o speranta, nici o nadejde ca asa prosti cum sintem, nu meritam nimic mai mult.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

vineri, 30 iulie 2010

Maria Antoaneta (1755-1793) regina decapitata

De la mariajul ei dezastruos, rămas necon­sumat vreme de şapte ani, şi pînă la relaţia dificilă cu mama sa, viaţa Mariei Antoaneta a fost un lung şir de umilinţe. Maria Antonia Josefa Johanna von Habsburg-Lothringen, născută arhiducesă a Austriei, a devenit regina Franţei prin căsătoria cu Ludovic August, devenit mai apoi Ludovic al XVI-lea. La 14 ani, în urma nunţii realizate prin procură, a fost forţată să renunţe, ca un act simbolic de loialitate, la naţionalitate, avere, servitori, prieteni şi chiar haine, permiţîndu-i-se, după lungi negocieri, să-şi păstreze căţeluşul rasa Shih tzu. Mai tîrziu, a trebuit să îndure umilinţa de a naşte în public, în faţa a sute de curteni. Presa a acuzat-o, de-a lungul timpului, de adulter, incest cu fiul său, lesbianism… Documentarul recreează viaţa nefericitei suverane, pînă la ultimele ei ore, petrecute într-o celulă sordidă a închi­sorii Bastilia. Legenda spune că ultimele ei cuvinte ar fi fost: “Îmi cer scuze, domnule, nu am făcut-o intenţionat”, adresate călăului pe care îl călcase pe picior. A fost executată cu două săptămîni înainte să împlinească 39 de ani.
V-am plictisit cu biografiile, dar vedeti ce interesante sint?
Nimeni nu a fost pe deplin fericit.
Capul sus pieptul inainte !!! papapa

Citatul Zilei Geo Bogza

“Orice om pe care nu pot sa-l iubesc inseamna pentru mine un prilej de adanca tristete.
Orice om pe care l-am iubit si nu-l mai pot iubi inseamna pentru mine un pas spre moarte.
Atunci cand n-am sa mai pot iubi pe nimeni, voi muri.
Voi care stiti ca meritati dragostea mea, aveti grija sa nu ma ucideti. 

“Sursa http://dorsidor.weblog.ro/
Free Pics Animation Pictures Animation Pics

joi, 29 iulie 2010

Poezie cu p mic...

Nu vreau sa ma-ntrebati ce am in seara asta
Si nici daca sunt bine azi.
Am tunete şi fulgere ın  creier dar  mi-e  bine
Daca va  incalzeste asta cu ceva….
Nu ma-ntrebati cum imi e viata
Eu m-am obisnuit asa cu ea,
Nu e ok, ma strange ca o haina mica
Si totusi eu zambesc tampit spre steaua mea.

Nu intrebati,

Nu cautati,

Nu incercati.

Vreau doar sa ma lasati.


 GrigoRe ıntR-o UreChe 
EdebiMevzular 

Sfintele afaceri, in pericol !

Ministerul israelian al sanatatii a interzis accesul ın zona ın care se presupune că Sfantul Ioan l-a botezat pe Iisus, dupa ce s-a descoperit ca apa Iordanului a fost poluata cu pesticide şi deşeuri menajere. Autoritătile israeliene au anuntat ca se vor efectua teste şi că situatia va fi remediata ın cel mai scurt timp posibil.
Reamintim ca locul ın care a fost botezat Iisus este un loc sfant atat pentru creştini, cat şi pentru evrei: pentru creştini, pentru ca aici a fost botezat Mantuitorul, iar pentru fiii lui Israel, fiindcă este al doilea loc de pelerinaj al creştinilor care-şi cheltuie banii la ei



Libertatea consta in a privi drept in fata situatia in care te-ai pus de bunavoie si in a accepta toate responsabilitatile ce decurg din ea.JEAN-PAUL-SARTRE 
Posted EdebiMevzulaR

miercuri, 28 iulie 2010

Cronologia familiilor mafiote (6)

Foto: Prohibitia Detroit 1920

Urmarile prohibitiei:

In 1925, la Chicago, oras cu trei milioane de locuitori,
s-au inregistrat cu 16.000 mai multe arestari decat in Anglia si Wales la un loc, unde nu exista prohibitie, iar populatia numara 40 de milioane de locuitori l tot in Chicago, in 1927, numarul celor gasiti in stare de ebrietate la volan sporise cu 476%, iar numarul mortilor de pe urma acoolismului sporise cu 376% l pana in 1930 fusesera arestati pentru betie 550.000 de americani; dintre acestia, 230.000 au totalizat 33.000 de ani de detentie in inchisorile federale pentru incalcarea prohibitiei l in aceeasi perioada au murit 35.000 de oameni din cauza bauturilor spirtoase otravitoare, in afara de miile de oameni ramasi orbi si infirmi din pricina unor leziuni ale sistemului nervos l pana in 1932, doua mii de civili adica in primul rand gangsterii si partasii lor, traficantii de alcool si cinci sute de agenti ai prohibitiei au fost ucisi in diferite ciocniri armate.

S-o suit Pista pe cal

Dac-am plecat Ardealule din tine(versuri/lyrics)(sept.1940)



Dictatul de la VIENA 30 AUG.1940.

marți, 27 iulie 2010

luni, 26 iulie 2010

Tratatul de la Trianon expediat in subsidiar de catre primul om al tarii !!!

Foto Palatul unde s-a semnat tratatul.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în primul război mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în primul război mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte și de Ungaria de altă parte.

Pina unde ne putem injosi? Pina acolo incit sa iesim din istorie in patru labe si cu suturi in fund?
Am vazut atitudinea Presedintelui nostru superales in legatura cu Tratatul de la Trianon.
Tratatul de la Trianon expediat ca un scuipa, de batrinul marinar printre dinti in subsidiar.
Asta ne arata pina unde merge mintea bolnava, a unui Presedinte care se vrea atot puternic , numai el si numai el care se caciuleste in fata conducatorilor de moment, ai Ungariei si ai slugilor lor din Romania, numai pentru a avea majoritatea parlamentara.Asta a dus la pierderea unor drepturile ale poporului roman si din punct de vedere legislativ si de comunicare in favoarea inteligentei UDMR, care a stiut sa traga foloase din megalomania exacerbata a unui trisor politic, afemeiat si betiov. La asta s-a ajuns ca stiplul nostru in fata expansiunii, de orice fel chiar inventate a Tinutului secuilor(dar unde sin t acestia), cemai le-a ramas numele cu care se agata aceasta, "Piesa trista Tinutul secuitor,Traian Basescu si Trianonul.
Acum am cea mai buna consideratie pentru parlamentarul prof. Alex. Atanasiu, care a dovedit in ultimul timp, ca stapineste o cultura politica si istorica si dinsul spunea ca impunerea, Tratatului de la Trianon sub privirea vigilenta a pres.american Wilson, ca expedierea ca pe un fapt minim de care nu trebuie sa se discute, caci n u merita daca s-ar lua in considerare litera diplomatiei internationale, ar trebui rediscutat in termeni absoluti si noi numai si numai pentru a se mentine la conducerea tarii printr-o gasca de infractori de drept comun, a acestui pustiu din punct de vedere politic, pe care il traversam noi cei multi, fara voia noastra num ai la dispozitia unui bolnav psihic, care nu mai are legatura cu realitatea. Sintem in pericol cu acest politruc badaran, caci ne face un mare rau din toate punctele de vedere.Niciodata nu am fost mai obedienti fata de unguri decit acum. Pentru Ce? Ce e de facut ? In primul rind aruncat din scaunul nemeritat, pe care il ocupa prin inselatorie, jucat cu toti dusmanii tarii, la alba neagra. Si noi gemem amariti sub povara birurilor. Eu spun ca a venit timpul !!!!!Curaj romani !!!
Capul sus, pieptul inainte !!!

Cronologia familiilor mafiote (5)

Foto: Celula lui Al Capone.

Masacrul din ziua Sf. Valentin:

Pe atunci, Capone ducea o viata luxoasa in Palm Beach si l-a angajat pe unul dintre cei mai merituosi colaboratori ai sai, "Machine Gun" McGurn sa se ocupe de Moran. Astfel, "Machine Gun" impreuna cu cativa oameni s-a dus la Moran cu pretextul ca vrea sa cumpere niste alcool de contrabanda. S-a batut palma si s-a decis ca marfa sa fie livrata cateva zile mai tarziu, de Sf. Valentin. In ziua stabilita, McGurn si oamenii lui au venit deghizati in uniforme furate de politisti. Cand oamenii lui Moran s-au apropiat, "politistii" s-au prefacut ca ii aresteaza si i-au pus pe toti oamenii lui Moran sa se alinieze cu fata la perete, cu mainile sus. Crezand ca sunt arestati, sapte dintre acestia s-au aliniat asteptand sa li se puna catusele. In loc de arestare, McGurn si oamenii lui a deschis focul, executandu-i pe rivali.
Moran, care vazuse "masina politiei" la intrare, si crezand ca este vorba despre un raid, a fugit inainte de masacru.
Dupa acest incident, toata lumea l-a vazut pe Capone ca fiind vinovat si astfel i s-a atribuit cea mai faimoasa executie din istoria Americii - Masacrul din ziua Sfantului Valentin. Incidentul a captat intreaga atentie a natiunii, iar Capone a fost portretizat in cartile si ziarele din intreaga America.
De fapt, Capone era un gangster de inalta clasa, un om care a reusit prin forte proprii sa devina multimilionar si care stia cum sa atraga atentia asupra lui.
In scurt timp, faima sa a ajuns la urechile proaspatului presedinte al Americii, Herbert Hoover, care a cerut ca Al Capone sa fie adus in fata justitiei.
De atunci au trecut cinci ani de munca asidua din partea autoritatilor, care, avand oameni sub acoperire, au reusit sa stranga dovezi impotriva lui "Big Al".
La data de 17 octombrie 1931, Alphonse Capone a fost condamnat la 11 ani de inchisoare pentru evaziune fiscala. Judecatorul a refuzat cautiunea in cazul sau si astfel Al Capone a fost incarcerat.

duminică, 25 iulie 2010

Masacrul din ziua Sf.Valentin

Foto: Banda lui Al Capone.
Una dintre cele mai crude operatiuni ordonate de Capone si duse la indeplinire de banda sa a fost asa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revansa pentru necazurile pecare i le facea banda rivala North Side, a lui Bugs Moran, o alta figura gangstereasca de prima marime a Americii anilor '20 si '30. In dimineata zilei de 14 februarie 1929, cativa membri ai bandei Chicago Outfit, deghizati in politisti, au intrat intr-un depozit unde se gasea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au gasit inauntru sapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afara si i-au pus sa se alinieze in fata unui zid. Convinsi ca au de-a face cu politisti adevarati, gangsterii s-au supus linistiti, crezand ca e vorba despre o razie ca oricare alta dinte multele de care avusesera parte pana atunci. Dar, cand au fost cu totii insirati in fata zidului, au iesit brusc la iveala alti oameni ai lui Capone, inarmati, care i-au secerat pe cei sapte cu sute de gloante, fara ca vreunul sa fi putut schita macar un semn de impotrivire. Fotografiile aparute in zilele urmatoare in ziare, infatisand cele sapte cadavre ciuruite de gloante si prabusite la picioarele zidului, intr-o balta de sange, au socat publicul american si l-au intors impotriva lui Al Capone, transformandu-l pe acesta in inamicul public de care autoritatile, trebuiau cu orice pret sa scape !

sâmbătă, 24 iulie 2010

Soferul lui Al Capone a fost un roman !

Un ardelean din Sibiu a devenit celebru dupa ce a lucrat mai bine de 10 ani in Statele Unite pentru temutul gangster Al Capone. Scapat ca prin minune de plasele intinse de politia din toata America, Ieronim Budac s-a intors intr-un final in satul natal, unde ulterior, timp de 16 ani, a fost primar si, de asemenea, cel mai bogat om din Cartisoara-Sibiu. Astazi, rudele sale vorbesc cu mandrie despre cel care a fost, pentru o perioada indelungata de timp, si soferul celui mai vanat gangster din toate timpurile.

In satul Cartisoara putini mai sunt cei care l-au prins in viata pe Ieronim, romanul care a speriat America in perioada prohibitiei. Povestea lui o aflam insa chiar de la primarul satului, Dorin Magda, in varsta de 40 de ani, una din putinele rude in viata ale lui Ieronim Budac.

Urmarit de politisti, a sarit cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi.

Ieronim a fost unchiul mamei mele si stiu povestea lui inca de cand eram doar un copil. Ieronim a plecat, la fel ca multi alti tineri din sat, sa lucreze in America. Avea 18 ani atunci, chiar inainte de primul razboi mondial. A ajuns in America si a lucrat intr-un bar. Acolo l-a cunoscut pe Al Capone. Se zice ca a ajuns sa lucreze pentru el deoarece Ieronim era priceput sa faca cazane de rachiu si chiar facea acolo tuica ardeleneasca. Incet, incet a ajuns sa fie unul dintre oamenii de incredere ai gangsterului american, ba chiar soferul personal al acestuia. Ieronim era, asa, un fel de om de facea ce facea si iti capta increderea. Timp de 10 ani a lucrat pentru Al Capone si a trecut prin multe peripetii. De multe ori era sa-si piarda chiar viata, insa lui Ieronim nu ii era frica de nimic. O data, dupa o urmarire ca in filme ce a durat cateva ore pe strazile din America, cu politia pe urmele lui, s-a aruncat cu tot cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi. Sticlele cu alcool s-au dus la fund, el a scapat cu viata si nici nu a lasat nici o dovada a contrabandei in urma lui. Mafiotul nu numai ca nu s-a suparat pentru marfa pierduta, dar l-a si recompensat din plin pentru curajul lui. A avut noroc, zic eu, si a ajuns teafar inapoi in satul natal si in plus de asta a venit si cu foarte multi bani, ne povesteste primarul Dorin Magda.

Intors acasa dupa mai bine de 10 ani, Ieronim s-a facut repede remarcat de concetatenii lui. Plin de bani si cu multa experienta in domeniul afacerilor, si-a construit in Cartisoara cea mai mare casa, un joagar si cateva cazane mari de tuica. A dat de lucru la oameni, s-a facut remarcat si in scurt timp a fost ales primar. A ramas in aceasta functie timp de 16 ani, pana cand au venit comunistii la putere, i-au confiscat averea si l-au declarat chiabur.

A facut multe pentru acest sat, a ridicat o scoala, a construit cea mai renumita cazangerie de tuica din toata partea asta a Ardealului, un joagar si multe altele. Cand a venit din America stia sa faca chiar si whisky. Era un om bogat, dar avea o mare suferinta. Nu a avut niciodata urmasi. Cea care i-a fost sotie, Galina, l-a parasit pentru ca lui ii placeau viata si pericolul. S-a insurat cu ea dupa ce a venit din America, dar a divortat dupa cateva luni. A infiat o fata, careia i-a lasat casa. Ea a vandut insa mostenirea si a plecat din sat, ne mai spune Dorin Magda.

Scrisorile pe care Al Capone i le-ar fi trimis lui Ieronim Budac au disparut fara urma. Sotia lui i le-a ars pe toate, cu poze cu tot. Cateva fotografii au mai ramas. O sa facem un album special despre el, care va fi expus in viitor aici la primarie, pentru ca toata lumea sa stie ca soferul lui Al Capone a fost de la noi din sat. Acum aceste poze sunt date la expertiza, pentru a se verifica autenticitatea lor, astfel ca nimeni sa nu se indoiasca de adevarul spuselor mele�h, ne mai spune primarul din Cartisoara

Ieronim Budac este inmormantat in cimitirul din sat, alaturi de rudele sale. A murit in anul 1977, la varsta de 80 de ani.

A murit de sifilis

Cunoscut sub numele de Al Capone sau cu porecla Scarface, cel mai faimos cap mafiot al tuturor timpurilor, Alphonse Gabriel Capone , s-a nascut in 1899, in Brooklyn, New York, intr-o familie de imigranti italieni. Incepand cu mijlocul anilor '20, Al Capone a fost regele incontestabil al industriei viciilor din Chicago. Cursele de cai, cazinourile, restaurantele, bordelurile, distileriile ilegale, toate erau controlate de Scarface. Acestea ii aduceau un profit anual de 100 de milioane de dolari. Pentru a nu avea probleme cu autoritatile, Capone a cumparat o serie de personalitati ale acelor vremuri, printre care sefi ai politiei si primari. Gloria lui se incheie in anul 1931, cand a fost prins pentru evaziune fiscala si condamnat la 11 ani de inchisoare. La opt ani dupa ce a fost eliberat, celebrul gangster a murit in casa sa din Florida, rapus de sifilis. 
(romanii sint peste tot)
Sursa http://mafia.ablog.ro

FII NATIONALIST!!! VERSURI OCTAVIAN GOGA

Cronologia familiilor mafiote (4)

Pistolari, ukulele si flori:

In scurt timp, Capone a reusit sa puna mana pe oraselul Cicero, un fel de suburbie a Marelui Chicago. Veniturile cumulate ale lui Torrio si Capone se ridicau la sume ametitoare. Conform aprecierilor politiei, profiturile anuale totale ale bandei provenite din fabricarea si vinderea bauturilor alcoolice erau de cel putin 30 de milioane de dolari.
Edwin A. Alson, procuror districtual al Statelor Unite, a stabilit ca, pe la mijlocul deceniului al treilea, Torrio si Capone aveau un venit brut de 70 de milioane de dolari pe an. Convoaie de camioane incarcate cu bauturi alcoolice si pistolari strabateau constant strazile orasului Chicago. Pentru a-si desfasura activitatea nestingheriti, mafiotii isi plateau imunitatea. Se dadeau, saptamanal, spagi in valoare de 30.000 de dolari. In fiecare zi de vineri, intr-un birou situat in centrul orasului, politisti, functionari publici si agenti ai prohibitiei faceau coada ca sa-si incaseze mita.
Pentru a controla intregul comert clandestin cu alcool, Capone l-a eliminat pe Dion OBanion, seful gruparii mafiote iudeo-irlandeze. OBanion a fost impuscat de fratii Gemma, sase sicilieni renumiti pentru ferocitatea lor. Nici unui presedinte al S.U.A. nu i s-a facut o asemenea inmormantare si putini monarhi au avut parte de o ceremonie funerara atat de grandioasa. Peste douazeci de mii de oameni au participat la inhumare. Douazeci si sase de furgoane incarcate cu flori in valoare de cincizeci de mii de dolari formau o coloana lunga de o mila. Printre miile de flori se aflau si trandafirii trimisi de Al Capone, omul care comandase asasinatul. A lipsit doar slujba religioasa, refuzata de cardinalul Mundelein, care afirmase ca O persoana care nu asista la slujba religioasa cat este in viata, nu o poate pretinde dupa moarte.
Succesorul lui OBanion a devenit Hymie Weiss. Baietii lui Weiss inarmati cu pistoale mitraliera, al caror sunet era descris de mafioti ca fiind muzica de ukulele, n-au lasat nerazbunata moartea lui OBanion. Cativa oameni ai lui Al Capone au fost matrasiti. Mai mult, Capone a scapat dintr-o ambuscada, lucru pe care nu l-a reusit Torrio.
Dupa iesirea din spital, Torrio i-a incredintat conducerea tuturor afacerilor sale lui Al Capone, dupa care s-a retras in Sicilia. In 1925, Al Capone, omul pe care Torrio il adusese cu cinci ani in urma in Chicago pentru a supraveghea o casa de toleranta, devenea cel mai periculos om din Chicago. In 1926, Capone devenea regele neincoronat al mafiei din Chicago, dupa ce Weiss fusese impanat cu douasprezece gloante de mitraliera.
Ultimul bloc opozitionist serios fata de autoritatea lui Al Capone a fost distrus in ziua Sfantului Valentin, 14 februarie 1929. Banda lui Moran a fost asasinata cu sange rece de oamenii lui Capone. Si de aceasta data, Capone a scapat nepedepsit. La ora cand se petrecea masacrul, Capone se afla la vila sa din Florida, discutand cu procurorul districtual din Miami.
In 1931, Alphonse Capone a fost totusi condamnat la 11 ani de detentie, dar nu pentru vreuna dintre crimele pe care le-a comis sau comandat, ci pentru evaziune fiscala. Se pare ca a ucis cu mana lui intre 20 si 60 de oameni si cel putin 400 au fost ucisi din ordinul lui, dar nu a fost niciodata inculpat pentru omor. Condamnarea lui Al Capone i s-a datorat lui Elmer Irey, seful departamentului executiv al Ministerului de Finante din SUA. Capone a fost eliberat in 1939. S-a retras in Miami, unde a murit in 25 ianuarie 1947, dupa ce a suferit o lenta pierdere a memoriei si a judecatii, combinata cu depresii si iritabilitate.

vineri, 23 iulie 2010

Cronologia familiilor mafiote (3)

Foto: Tatuaj specific mafiei rusesti.

Armata asasinilor:

Joe Howard, un criminal cunoscut in Chicago, a fost prima victima a lui Al Capone. Howard incercase sa-si insuseasca o parte din veniturile obtinute de Johnny Torrio din traficul cu alcool. Al Capone l-a asasinat pe Howard cu sase focuri de revolver intr-o carciuma din apropierea birourilor lui Torrio. Pentru prima oara, fotografia lui Al Capone a aparut in ziarele de dimineata.
Ancheta a inceput a doua zi dupa asasinat, dar martorii au suferit subit un atac de amnezie. Semnificatia acestui asasinat izolat si relativ banal este limpede: este modelul, mereu repetat, al omorurilor inregistrate in razboiul pentru bauturile spirtoase purtat intre bande. Trasaturile distinctive sunt: rapiditatea fulgeratoare a sentintei de moarte pronuntate contra celui care incalca regulile; atacul cu sange rece, in plina zi si sub ochii publicului; indiferenta cinica fata de prezenta martorilor; actiunea politiei paralizata cu cea mai mare usurinta, afirma Kenneth Allsop in Chicago sub teroare.
Au urmat alte sute de crime in razboiul dintre gangsteri. Banda fratilor ODonnell a fost anihilata de grupul Torrio Capone, in timp ce primarul Dever facea declaratii sforaitoare depre necesitatea inabusirii razboiului dintre bande, iar cadavrele se adunau in rigolele si santurile din Chicago. Dupa 138 de asasinate, doar sase oameni au fost anchetati si unul singur condamnat.
Al Capone avea abilitatea de a-si crea legaturi in afara comunitatii mafiote italiene. S-a imprietenit cu Jack Guzik, un evreu considerat ulterior adevaratul creier al organizatiei conduse de Capone, un contabil fidel lui Al, cu singurul defect ca era incapabil sa foloseasca o arma. Capone conducea o armata de sapte sute de oameni, cei mai experti asasini din Statele Unite.

Cazul Pacepa

Foto: Pacepa n.1928.
Posted: | Gönderen EdebiMevzulaR |
Poate fi considerat Ion Mihai Pacepa un Ryszard Kuklinski al României? Printre cei mai avizaţi cercetători care pot să răspundă la această întrebare este istoricul Liviu Ţăranu de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), editorul lucrării "Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii, 1978-1980", apărută la Editura Enciclopedică din Bucureşti în anul 2009.     În cadrul unui interviu oferit în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Liviu Ţăranu îl întoarce pe toate feţele pe Ion Mihai Pacepa: traseul în "servicii", motivaţiile "dezertării", ancheta de la Securitate, condamnarea la moarte în contumacie şi tentativele de asasinare în Statele Unite ale "Canaliei" (numele de cod dat de foştii colegi).
● Jurnalul Naţional: Subiectul Ion-Mihai Pacepa a născut controverse atât în perioada comunistă, cât şi în cei douăzeci de ani de capitalism. Ce informaţii are la dispoziţie CNSAS-ul despre "defectarea" generalului de Securitate?   ● Liviu Ţăranu: "Dosarul Pacepa" a intrat în custodia CNSAS în mai multe etape, instituţia noastră fiind la "mâna" Serviciului Român de Informaţii (SRI), care a preluat dosarele Securităţii după 1990. În principal, documentele referitoare la Pacepa sunt structurate în Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar, pe care l-am menţionat şi eu în carte. Mai sunt şi alte chestiuni colaterale referitore la Pacepa, primite în ultimii ani de la Serviciul de Informaţii Externe (SIE).
Dosarul principal, care cuprinde 92 de volume, are el însuşi o odisee. Practic este dosarul anchetei, făcută de comisia însărcinată cu stabilirea împrejurărilor în care a dispărut Pacepa. După închiderea anchetei, dosarul a stat într-un dulap la generalul Emil Macri.
● Studierea lui nu a fost posibilă nici măcar în interiorul Securităţii? ● Nu, nu... Cei care au intrat în 1990 în biroul lui Emil Macri au găsit volumele acestea într-un fişet.
● De unde ştiţi că ofiţerii de Secuitate nu au putut citi dosarul? ● De la cel care s-a preocupat îndeaproape de chestiunea aceasta - Mihai Pelin. După ce au fost găsite acolo, cei de la SRI nu ştiau exact ce să facă. Generalul aparţinuse structurii externe. În 1990, SIE s-a despărţit de SRI, şi atunci l-au restituit la Serviciul de Informaţii Externe. Serviciul l-a preluat, după care l-a restituit din nou la SRI, în 1991.
● De ce s-au făcut aceste transferuri? ● Cei de la SIE au spus că, de fapt, comisia care s-a ocupat de ancheta respectivă ţinea de Securitatea internă, deci de SRI după 1990. Respectiv cadrele şi toţi ofiţerii de acolo au făcut parte din Securitatea internă. Şi sunt foarte multe referiri care nu au legătură cu Pacepa. Referiri la personaje ale epocii, personaje politice.
● Când a intrat CNSAS în posesia dosarului? ● Dosarul a stat la SRI până prin 2006, cred că la începutul anului, când Claudiu Secaşiu, după ce s-a constituit o comisie mixtă SRI ­ CNSAS, l-a adus în portbagajul maşinii lui de serviciu.
● Adică fără protecţie? ● CNSAS-ul nu a avut niciodată o maşină specializată în transport de dosare, şi astfel documentele au fost aduse în portbagajul unei maşinii se serviciu a instituţiei, cred că în două tranşe. Problema e că din cele aproximativ 120 de volume menţionate în anii '90 de Mihai Pelin, la CNSAS au ajuns 92! Am identificat câteva documente publicate de Pelin în Cartea Albă a Securităţii care nu au mai ajuns la noi.
● Puteţi face o estimare privind conţinutul volumelor care lipsesc? ● Probabil că sunt dosare cu fotografii şi unele dosare cu documente ce conţin diverse chestiuni care nu sunt legate de Pacepa. Şi în dosarul pe care-l avem la CNSAS sunt foarte multe volume care nu au nici o legătură cu generalul. Există vreo şase-şapte numai cu fotografii găsite în casa lui imediat după ce a dispărut, când s-a făcut percheziţia.     ● De ce abia în 2006 CNSAS-ul a intrat în posesia "dosarului Pacepa"? Bănuiesc că au fost atât cercetărori din afara instituţiei, cât şi din CNSAS, care ar fi dorit să-l consulte. ● A fost clasificat ca dosar de siguranţă naţională. Probabil că au fost mai multe solicitări de felul acesta, dar până în 2006, el fiind clasificat la siguranţă naţională, n-a putut fi cedat. Conform procedurii, dacă în comisia mixtă nu se ajungea la concluzia că dosarul putea fi declasificat, nu se transfera la CNSAS.
● Dumneavoastră când aţi început să studiaţi dosarul? ● În vara lui 2006, angajaţii de la Departamentul Cercetare am fost trimişi la Arhiva de la Popeşti-Leordeni. Trebuia să facem un inventar la Fondul Documentar, era începutul "operaţiunii". Cineva de la Serviciul Arhivă mi-a spus că a venit ceva foarte interesant - dosarul lui Pacepa. Eu ştiam că s-a scris pe tema aceasta, din dosarul respectiv, de către Mihai Pelin. Mă gândeam să văd ce ar fi ceva în plus, şi mai interesant, decât a spus Pelin în cărţile lui. Lucrurile stau mult diferit faţă de ceea ce menţionează Mihai Pelin! El s-a folosit în special de aspectele senzaţionale ale documentelor, pe care le-a prezentat cu multe "înflorituri" caracteristice stilului gazetăresc.
● Cum este constituit dosarul acesta? Aţi menţionat în titlul cărţii o delimitare cronologică a cercetării: 1978-1980. Ce reprezintă anii aceştia? ● 1978 este anul în care Pacepa a "defectat" şi momentul în care a început ancheta. El a dispărut în nopatea de 28 spre 29 iulie 1978. În momentul în care a fost limpede pentru ai noştri că nu era nici răpire, nici asasinat în RFG, în momentul în care în relaţia cu cei din Ministerul de Interne vest-german s-a spus mai puţin răspicat, dar s-a lăsat subînţeles, că el ar fi trecut de partea cealaltă a adversarului, a început ancheta. Este de menţionat că vest-germanii au fost foarte serioşi, au început o cercetare poliţienească, au efectuat tot felul de eforturi ca să-l găsească - se gândeau că ar fi putut fi răpit, asasinat, un caz de terorism, ceva de genul acesta... Dar până la urmă s-au lămurtit că, neavând nici un semnal pe linia aceasta, Pacepa a "defectat".
● Au transmis, pe filiera Ministerelor de Interne ale celor două ţări, informaţii la Bucureşti? Au spus că s-ar putea să fie la americani sau au transmis pur şi simplu că era exclusă ipoteza răpirii, asasinatului etc., fără să dea informaţii suplimentare? ● Ai noştri, în momentul în care au văzut că Pacepa a dispărut de la hotel, şi ştiindu-se ce demnitate importantă avea, au hotărât de urgenţă să înceapă o investigaţie. Chiar ambasadorul s-a dus la Ministerul de Interne. Fiind însă perioadă de vacanţă nu l-a găsit pe ministru, acesta fiind plecat în concediu. Atunci s-a discutat cu un subsecretar de stat de acolo şi s-a hotărât să se constituie o comisie mixtă - să vină şi ai noştri din ţară şi să facă cercetări în domeniu. De la Bucureşti a fost trimis ca demnitar echivalent cu subsecretarul de stat vest-german tot un secretar de stat la Interne - Iulian Vlad. A fost desemnat cel care ştia limba germană, pentru că era la curent, oarecum, şi cu realităţile vest-germane. Două săptămâni a stat acolo şi trimitea în ţară zilnic rapoarte. Poate de două-trei ori pe zi - ce se discuta, ce se întâmpla, ce apărea în presă pe marginea cazului, ce întrebări a pus autorităţilor vest-germane. Colabora cu Poliţia germană şi cu subsecretarul de stat din Ministerul de Interne al RFG care se ocupa de chestiunea aceasta.
● Deci dosarul începe a doua zi după "defectare". ● Acolo sunt documente din perioada imediat următoare "defecţiunii" lui. Dar este foarte interesant că în anchetă au fost strânse şi altfel de hârtii, declaraţii, formulare pe care le-a completat Pacepa, care înfăţişează acte, fapte, evenimente din perioada anterioară anului 1978. Pe cele mai multe dintre coperţile acestor volume scrie "urmările trădării (sau fugii) lui Pacepa".
● Când au ajuns ofiţerii români de informaţii la concluzia că era vorba despre o fugă? ● Pe 3 august.
● Pe baza căror informaţii? Cele furnizate de vest-germani sau cele culese de ei la faţa locului? ● Foarte interesant este că a apărut un articol în cotidianul Die Welt, unde se spunea că Pacepa deja se afla în Statele Unite, ceruse azil politic şi se afla sub ancheta CIA-ului.
● Presa e presă, dar pe linia Ministerelor de Interene s-au furnizat ceva informaţii? ● Da. Vest-germanii aveau bănuieli înainte de chestiunea articolului de presă. Ei au încercat să-i sugereze lui Iulian Vlad că nu rămânea decât o a treia variantă: n-a fost răpit (deocamdată nu există nici un indiciu - dacă ar fi fost răpit, ar fi trebuit să primim un anunţ, Ambasada României ar fi trebuit să fi fost anunţată); dacă era vreun asasinat, îi găseam trupul (au făcut cercetări împrejurul hotelului, la toate berăriile pe unde obişnuia să meargă Pacepa - am fi găsit o armă a crimei, martori care ar fi văzut un act de violenţă etc. Care era ultima variantă - trecuse la un serviciu străin.
● În primele zile de anchetă, românii ce credeau că s-a întâmplat? ● Sunt convins că ai noştri au bănuit de la bun început că a defectat. Dimineaţa, când un general din DIE (Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii) s-a dus să-l ia de la hotel, ca să-l ducă la aeroport, a observat nişte detalii care puteau să lase indicii asupra faptului că n-a fost nici răpit, nici asasinat... Totul era lăsat conform unui aranjament respectat atunci când aveau loc acţiuni de acestea secrete - televizorul din cameră era deschis, nu luase absolut nici un bagaj, nu luase nici măcar un costum de haine, la duş era perdeaua trasă, chiar şi actele lui rămăseseră în cameră. Erau câteva chestiuni care le-au părut, şi până la urmă s-au verificat, că duceau în direcţia "defectării".
● După 3 august, cum a decurs constituirea dosarului? ● Ulterior momentului "revelaţiei" a fost întocmită comisia de anchetă. I-au strâns pe toţi ofiţerii din conducerea DIE, "spuma" spionajului românesc, i-au cazat prin nişte vile la Snagov, pe unii i-au dus direct la Rahova. Acolo, într-un regim semicarceral, i-au pus să redacteze rapoarte şi declaraţii pe baza relaţiilor cu Pacepa. Tot ceea ce cunoşteau despre Pacepa şi acţiunile la care participase acesta. Inclusiv Nicolae Doicaru, cel care fusese şeful DIE.
● Care erau supoziţiile lor, ce l-ar fi determinat să "trădeze"? ● În primul rând, cei din comisia de anchetă se temeau că Pacepa lăsase în ţară o reţea - agentură, poate şi un rezident, cineva care să coordoneze. Cei de la vârful Securităţii se temeau că ar fi o conspiraţie generală, practic tot serviciul extern ar fi complotat împotriva intereselor României sau ale regimului. Aceasta era prima chestiune pe care o urmăreau. În al doilea rând, doreau să arate că datorită climatului putred de la vârful serviciului de informaţii a putut fi posibil actul acesta de trădare.
● Aceasta este concepţia anchetatorilor, însă oamenii care-i fuseseră alături ce supoziţie înaintau? ● Au fost două-trei variante, pe care fiecare a pedalat. Unii au spus că ar fi colaborat cu CIA-ul cu două decenii înainte, din perioada 1956-1959, cât a lucrat la Frankfurt.
Alţii susţineau că tocmai avusese loc o anchetă privind nişte bunuri aduse fără a fi fost controlate la vamă, cu un tir, pentru toate cadrele de conducere din DIE, iar Pacepa era implicat în ilegalităţi de genul acesta - aduceri de bunuri din Vest, fără a fi controlate la vamă, pe care le distribuia nomenclaturii. Deci lui i-ar fi fost teamă de ancheta aceasta.
Dar cei mai mulţi susţin că plecarea lui s-a produs în contextul în care avusese câteva eşecuri profesionale. În aprilie şi în iunie 1978 au avut loc două vizite importante ale lui Nicolae Ceauşescu: Statele Unite şi Marea Britanie. În aprilie, la New York, a avut loc, la Hotelul Astoria, o demonstraţie denumită de Securitate a "iredentiştilor unguri". De fapt era o manifestare a exilului românesc contra lui Nicolae Ceauşescu. Atunci, maşina lui Nicolae Ceauşescu a fost efectiv bombardată cu ouă, cu roşii etc. Pacepa a fost în preajma lui Ceauşescu şi avusese informaţii că va avea loc o asemenea manifestare şi a fost făcut responsabil. Deci se răciseră într-o anumită măsură relaţiile dintre Pacepa şi cuplul prezidenţial.
 Mai este o chestiune importantă. În martie 1978 fusese schimbată conducerea DIE. Doicaru fusese făcut ministru al Turismului. Şi în loc să fie pus Pacepa, aşa cum cei mai mulţi din serviciu se aşteptau, şi el dorea, de altfel, a fost pus un general care se ocupase până atunci de Direcţia Administrativă a Ministerului - Alexandru Dănescu.     ● Pe Doicaru de ce l-au dus la Turism, făcuse vreo "trăsnaie"? ● Contextul general este că, începând din ianuarie şi până în martie-aprilie 1978, a avut loc o rotire de cadre făcută de Ceauşescu. Ministerul Turismului era un fief al spionajului românesc, iar Doicaru a fost pus acolo să coordoneze. Însă era clar o "tragere pe dreapta" profesională a lui Doicaru.
● Din declaraţiile prezente în dosar rezultă în vreun fel că Pacepa s-a arătat nemulţumit că nu fusese numit la şefia DIE? ● Unii dintre colegi susţin că acesta ar fi fost motivul principal - faptul că i-ar fi fost oprită cariera, adică n-a fost promovat în funcţie. Şi că, după toate eşecurile înregistrate, nici în funcţia în care era la momentul respectiv nu mai rămânea prea mult timp. Alţii susţin că Nicolae Ceauşescu i-ar fi propus să facă o Casă Prezindeţială, cum era instituţia echivalentă din Statele Unite - tocmai veneau ei de acolo. Însemna să cuprindă ceva din Direcţia de Pază şi Protocol a Securităţii, câteva secţii de la MAE, de la Gospodăria de Partid. Toate acestea să fie strânse într-o singură instituţie, care să se ocupe de cuplul prezidenţial, de administrarea treburilor Casei Prezidenţiale.
I-ar fi propus ca el să fie şeful, un fel de "Chambellan", susţinea Pacepa. Eu am îndoieli. Însă în momentul în care a avut eşecurile despre care am amintit, era clar că şansele lui de ajunge şi în acea funcţie erau din ce în ce mai mici. Fusese deja implicat în ancheta cu bunuri aduse din "afară" ilegal.
Personal, consider că dezertarea lui Pacepa a fost cauzată de faptul că el conştientizase că nu mai avea şanse să acceadă într-o nouă funcţie, şi nici măcar să-şi păstreze postul. Din momentul în care era "tras pe dreapta", el ştia că toţi din Securitate în asemenea cazuri erau scoşi la pensie, la 49-50 de ani. Avusese colegi, foşti adversari în situaţia aceasta. Pacepa avea 50 de ani. Neagu Cosma, cel de la Contraspionaj, fusese scos la pensie la 49 de ani. Se temea că nici măcar în exterior nu mai putea ieşi.
● Când a dezertat, ce fel de informaţii avea la dispoziţie Pacepa? Putea furniza secrete care să pună în pericol regimul comunist din România? ● În primul rând, Pacepa a plecat cu memoria lui prodigioasă. Avea acces la nume de colaboratori, surse şi ofiţeri acoperiţi ai Securităţii din exterior. În calitatea lui de adjunct al şefului DIE răspundea de două sau de trei divizii. În momentul respectiv, DIE avea cinci brigăzi, fiecare pe o zonă de acţiune, încă două, care erau axate pe spionajul tehnologic şi una care se ocupa cu plasarea de ofiţeri ilegali (oameni care erau trimişi în exterior, sub identităţi bine croite, plasaţi apoi diverse instituţii - plecau în exil şi nu mai aveau legătură cu Securitatea, întrucât nu aveau funcţii de acoperire: îşi făceau carieră în străinătate şi erau din nou contactaţi). Aceştia din urmă erau cei mai primejdioşi, foarte greu de pregătit. Unii dintre colegii lui Pacepa susţin că el ar fi cunoscut câţiva. Mare parte dintre ei erau plasaţi în obiective de interes economic.
● Chiar dacă eşti şef, nu ştii absolut tot ce se întâmplă într-o instituţie. Cât putea să memoreze Pacepa? Sau a plecat cu dosare după el, cu vreo bază de date? ● Înţeleg că a avut o agendă sau două, în care-şi nota diverse chestiuni. Menţionează aceasta şeful lui de cabinet. Sunt convins că probabil a putut să recunoască din ceea ce i-au oferit americanii - fotografii, texte olografe, probabil texte interceptate -, să identifice anumite personaje şi să confirme dacă lucrau pentru DIE. Nu cred că memoria lui i-ar fi putut permite să dezvăluie identitatea a mai mult de 20%-30% din reţeaua de informaţii externe. Erau direcţii în care el nu avea acces.
● Oare plecarea lui nu a avut mai degrabă un efect propagandistic decât informativ? ● Plecarea lui a avut, desigur, şi un efect propagandistic - un general de informaţii din "blocul estic" a trecut la americani. Dincolo de dezvăluirile pe care le-a făcut, Pacepa a fost folosit în acţiuni de propagandă împotriva regimului Ceauşescu. În primul rând, cunoscând mecanismul interior, putea contribui la compromiterea unora dintre diplomaţii români aflaţi sub acoperire în diverse ipostaze în Occident. Eu cred că, dincolo de identităţile celor care i-au fost colegi, subordonaţi, el le-a spus americanilor care era mecanismul cu care funcţiona spionajul românesc.
● Oare nu-l ştiau americanii? ● Ei aveau probabil ceva date. Fără îndoială că existaseră scurgeri de informaţii din ţările-satelit ale Uniunii Sovietice, deci americanii aveau o imagine despre cum funcţionau serviciile. Însă nu cunoşteau acea perspectivă de ansamblu, a întregului mecanism. Cu asta i-a putut ajuta Pacepa!
● Serviciile româneşti au încercat să se protejeze după fuga lui Pacepa? Adică s-au întreprins în perioada următore schimbări în structura de organizare a DIE, ca să contracareze pierderea aceasta. ● DIE a fost desfiinţat în luna septembrie 1978! Apoi s-a format un colectiv mic din ofiţeri care lucraseră în Securitatea internă şi câţiva pe care cei de aici i-au apreciat că nu erau cunoscuţi de Pacepa. Vreo 22 de oameni, cred. Aceştia au închegat un alt colectiv, o altă instituţie - Centrul de Informaţii Externe (CIE). Practic, din decembrie, cred,  avem de-a face cu o nouă instituţie, organizată diferit. Însă metodele şi obiectivele au rămas aceleaşi.
● Dar agentura de "afară"? ● O parte a fost abandonată, acolo unde a fost cazul. Unii dintre ei au fost aduşi în ţară, pentru că erau surse valoroase şi nu s-a dorit ca ele să fie lăsate de izbelişte. Iar o altă parte, despre care s-a considerat că nu-i era cunoscută lui Pacepa (din anchetă s-a văzut că ofiţerii acoperiţi nu au fost nici provocaţi, nici urmăriţi, nici arestaţi de autorităţile americane sau occidentale), a fost păstrată. Eu cred că undeva la 50%-60% din agentură şi din colaboratorii din plan extern au fost păstraţi. De altfel, Nicolae Pleşiţă spune undeva în memoriile lui că cel mai mare rău nu l-a făcut Pacepa, prin dezvăluirile sale, ci membrii comisiei de anchetă. Pentru că aceştia au încercat să-i dea afară şi să-i restructureze şi pe cei care nu aveau nici o legătură cu problema, şi erau buni meseriaşi sau erau buni agenţi. Dar din cauza spaimei teribile care exista atunci, ei au făcut mai mult rău serviciului de spionaj decât Pacepa însuşi. Cât putea să reţină el...
● Care a fost concluzia oficială a comisiei care a anchetat fuga lui Pacepa? ● Concluzia a fost că Pacepa a acţionat de unul singur. Datorită faptului că ar fi colaborat cu CIA-ul încă dinainte de momentul "defecţiunii". Unii zic că de două decenii - Postelnicu era convins că de 20 de ani el ar fi colaborat cu CIA-ul şi cu servciile de informaţii vest-germane. Dar cei mai mulţi au considerat că Pacepa a "defectat" datorită temerilor în privinţa anchetei lui şi în privinţa dezvăluirii tuturor ilegalităţilor pe care le făcuse în cadrul DIE. Ipoteza aceasta a fost formulată şi în ultima sinteză făcută în chestiunea dezertării lui Pacepa, înaintată lui Postelnicu şi inclusiv lui Ceauşescu.
● A fost vreo arestare sau vreo destituire drastică? ● Ion-Gheorghe Maurer a avut un consilier de nădejde cât a fost prim-ministru, pe nume Eugen Luchian. Era un general destul de capabil, cel puţin după cum se decupează el din dosarele privind "cazul Pacepa". El s-a ocupat şi de afacerea cu evreii, cu saşii emigranţi. A fost arestat, degradat la stadiul de soldat şi închis opt ani la Aiud.
● Ce i s-a reproşat? ● Una este ce i s-a reproşat şi altceva este ce i s-a înscenat. Nu putea fi închis, acuzat fiind de colaborare cu Pacepa şi de prietenie strânsă cu el. I s-a înscenat deţinerea de documente secrete la domiciliu.
● Dar totuşi, ce i s-a reproşat? ● Faptul că a avut o relaţie foarte strânsă cu Pacepa, faptul că a băgat bani în buzunar din taxele de emigrare şi din afacerile pe care le-a derulat DIE de-a lungul timpului.
● De ce l-au luat pe el şi nu pe altul? ● Eugen Luchian a fost şeful Direcţiei de Paşapoarte şi Vize o perioadă îndelungată, în anii '70. Instituţia aparţinea de Consiliul de Miniştri, însă era în colaborare strânsă cu DIE.

● Ar fi putut el contribui la defecţiunea lui Pacepa? ● Nu neapărat, dar faptul că aveau relaţii de familie, se vizitau reciproc. Erau chestiuni care depăşeau strict cadrul profesional. Este adevărat că de ce alţii, care au avut relaţii mai strânse, n-au păţit acelaşi lucru. Dar el a deranjat, probabil, şi din faptul că avusese şi un protector foarte bun cât fusese prim-ministru Ion-Gheorghe Maurer, care reuşise să îl acopere foarte bine. Cred că şi aversiunea pentru Maurer s-a răsfrânt asupra lui Eugen Luchian. Au mai existat alţi generali care pentru moment au fost deţinuţi atunci. Însă ulterior au fost retrogradaţi doar sau au fost trimişi la Şcoala de Miliţie de la Câmpina, la Băneasa, unul a fost trimis la Arhivele Naţionale, ca şef serviciu Restaurare. Funcţii mici în Ministerul de Interne sau la Administrativ pe undeva.
● Ce li se imputa? ● Faptul că au contribuit la climatul acela de corupţie pe care l-au promovat, l-au susţinut etc. Deci, datorită climatului acela a fost posibil ca Pacepa să fugă.

● Care a fost scenariul? ● De la operaţiuni de spionaj s-a trecut la operaţiuni de aducere de valori, de corupţie, de propagandă, care nu ne servea întotdeauna. Au spus că toate cadrele DIE au fost molipsite de carierism, de fuga după bani şi mijloace materiale şi etica socialistă a fost ignorată şi nu au mai fost respectate regulile muncii de informaţii. Asta este una dintre acuzaţiile serioase pe care le aduc ei acolo.

● Ce făceau ei? ● Cei care erau în misiune în "afară" primeau un salariu în ţară. Salariul normal pentru funcţie. Iar acolo primeau salariul în valută pentru funcţia deţinută sub acoperire. Din venitul în valută din exterior îşi cumpărau diverse bunuri. De la maşini, eletrocasnice la porţelanuri şi ceramică pentru baie. Pentru toate acestea, dacă le aduceai în ţară, trebuia să plăteşti o taxă vamală, care de multe ori însemna mai mult de 100% din valoarea bunului. Un automobil putea fi taxat la vamă şi cu 200%. Însă ei când le trimiteau foloseau metoda curierului diplomatic. Deci nu era percepută absolut nici un fel de taxă vamală. Practic, statul român era păgubit prin sistemul acesta. N-ar fi fost o problemă dacă se întâmpla foarte rar şi în cantităţi mici. Dar devenise deja o tradiţie, şi veneau lunar tiruri cu bunuri diverse. Prin influenţă, prin metode de astea mai mult oculte, se crease un adevărat sistem mafiot. Puseseră inclusiv un om de-al lor în fruntea vămilor. Creaseră un sistem de interese în care şefii DIE erau cei care dictau.     ● Conform informaţiilor prezente în "dosarul Pacepa", care este itinerariul ascensiunii lui în Securitate? ● Din declaraţiile colegilor săi, prezente în dosar, se disting două trasee posibile. Unii susţin că Pacepa a fost un carierist care a vânat orice oportunitate de avansare - prin cultivarea şefilor, prin practica de a oferi cadouri (însemnate: tehnologie adusă din afară, bunuri casnice care se găseau foarte rar în ţară), băuturi fine. Specula slăbiciunile omeneşti ale celor care erau deasupra lui. Avea acces în exterior la diverse bunuri.
Alţii susţin că ar fi avut câteva contribuţii importante pe linie informativă, inclusiv furtul de brevete, de patente etc., sustrase din Occident în folosul industriei chimice. Şi nu numai - ar fi fost implicat şi în afacerea Foker, în operaţiunea cu emigrarea evreilor, a saşilor. Cu vânzările... Un rol ar fi putut avea. Şi mai este ceva - spre deosebire de o altă parte a conducerii DIE, inclusiv Doicaru, care nu ştia nici o limbă străină, Pacepa "rupea" cât de cât şi franceza, şi germana, şi engleza. În plus, avea un stil de a prezenta bine lucrurile - era foarte prezentabil şi avea arta prezentării. De multe ori şi-a asumat lucruri care erau clar că îl depăşeau, însă îşi impresiona interlocutorul prin stilul foarte comercial de a expune propriile acţiuni şi rezultate. Şi ale serviciului, fără îndoială.
● Cum şi-a început el cariera externă, ce misiuni avea? ● În prima parte a activităţii sale, după ce a terminat facultatea, a fost încadrat în Securitatea internă. A lucrat la Canal, şef de serviciu, la Contrasabotaj! După care, în ianuarie 1956, a fost trecut în aparatul extern.
● Cum se făcea trecerea aceasta? ● I se făcea un referat de cadre, se studia dacă prezenta calităţile cerute etc. În fiecare direcţie regională de Securitate -şi atunci şi până în 1989 - exista un birou al DIE care se ocupa cu "vânarea" cadrelor bune. Ce era mai bun într-o regională, iar mai apoi într-un serviciu judeţean se Securitate (după 1968), era atras spre DIE. Mai degrabă ei făceau recrutări.
● Deci a fost promovat. ● Sigur că da. În general erau recrutaţi după capacităţi, după abilităţile de a vorbi o limbă străină. Sigur că erau unii care îşi doreau lucrul acesta şi făceau demersuri - prin celebrul sistem pile, relaţii, cunoştinţe, şi trăgeau sforile necesare. El a avut o pilă - pe cel care era şeful cadrelor Securităţii, Alexandru Demeter. Acesta fusese prieten cu tatăl lui Pacepa, care-l salvase pe Demeter în perioada ilegalităţii sau îl ajutase. Cert este că cei doi fuseseră prieteni. Pacepa tatăl murise în 1952, şi atunci Demeter, din dorinţa de a-i face un serviciu prin intermediul fiului, a fost cel care i-a semnat referatul de cadre şi l-a promovat. Începe de la stadiul de adjunct al rezindeţei din Germania de Vest, la Frankfurt - era un om foarte tânăr, avea în jur de 25-26 de ani. În 1959-1960 este rechemat şi pus şef serviciu la Departamentul care se ocupa de ţările nordice, Germania şi Austria. Cunoştea arealul respectiv şi a fost pus şef la serviciul de spionaj pentru zona aceasta.
● În conducerea centrală a serviciului cum a ajuns? ● Ajunge după 1964, iar prin 1967 era prim-adjunct al şefului DIE. A sărit foarte repede şi pentru asta mulţi susţin că e foarte dubioasă ascensiunea sa, în sensul că ar fi fost susţinut de CIA, că ar fi fost dirijat de un serviciu străin, poate chiar de KGB.
● Se putea aşa ceva în Securitate? ● Asta numai dacă iei în considerare că şi ceilalţi, care l-au promovat, ar fi fost agenţi. Ceea ce mă îndoiesc. Înseamnă că şi ministrul Drăghici ar fi fost agent american, pentru că Drăghici i-a semnat o parte din actele de promovare, după aceea Cornel Onescu, care i-a fost succesor. Să presupunem prin absurd că ar fi fost oamenii SUA, însă trebuia să aibă sprijin şi de la CC, pentru că acolo, la Direcţia de Cadre, se tranşa toată chestiunea.
● Pacepa şi-a scris în Statele Unite memoriile, foarte savuroase, pline de picanterii etc. La câte informaţii pe care le descrie el acolo ar fi avut acces. În primul rând din familia prezidenţială. A fost un apropiat, un intim al familiei Ceauşescu? ● El spune că ar fi fost în funcţia de consilier prezidenţial după 1974. Deci foarte apropiat. Exista o asemenea funcţie în nomenclatorul de atunci, dar Pacepa n-a fost niciodată consilier prezidenţial. În acea perioadă, demnitatea o deţinea Vasile Pungan, un fost diplomat al României. Deci nu Pacepa - nu există nici un ordin de numire. El se autointitulează. Că era în peajma cuplului, asta se întâmpla când erau vizitele externe. Pacepa pregătea deplasările şi era alături de cuplul prezidenţial pe parcursul acestora.
● Mă refer la intimitatea familiei, la mese, la aniversări etc. Spre exemplu, episodul când Nicu Ceauşescu ar fi sărat stridiile într-un mod original... ● Mai degrabă prelua folclorul care circula în Securitate. Informaţii confidenţiale despre viaţa politică şi socială internă, precum şi despre ce se întâmpla la mesele demnitarilor, aici, în ţară, nu avea. Pentru că DIE n-avea nici un acces în paza şi în securitatea lor. Este foarte posibil ca aceste poveşti să le fi auzit de la alţi generali din Ministerul de Interne. Cei care se ocupau într-adevăr de problemă, de la Direcţia de Gardă şi Protocol, care erau în preajma familiei prezidenţiale. Nu a fost el în contact direct cu chestiunile acestea.

● Când veneau delegaţiile străine în România, tot DIE se ocupa de ele? ● Nu. Cei din Securitatea internă. DIE intervenea numai în momentul când organiza în exterior vizitele sau întâlnirile lui Ceauşescu sau ale cuplului prezidenţial. În interior exista un alt compartiment care se ocupa de chestiunea aceasta.   

Ilarion Tiu 

joi, 22 iulie 2010

Capone familly

Dansatori japonezi

Cronologia familiilor mafiote (2)

In 1920, familia Capone s-a mutat in Baltimore. In acelasi an, tatal lui Al Capone se stingea din viata la varsta de 55 de ani. Exact in ziua in care Al Capone implinea 21 de ani, in 17 ianuarie 1920, statul american ii facea un cadou pe care Al nu-l putea aprecia la vremea respectiva: legea prohibitiei. Tribune se grabea sa declare ca Statele Unite vor fi uscate ca Sahara. De fapt, in Chicago au ramas deschise sute de baruri si au aparut mii de carciumi deghizate.
In 1921, Al Capone ajungea in Chicago, la invitatia lui Johnny Torrio, care isi mutase afacerile in locul perfect pentru ridicarea unui imperiu al crimei. Chicago era un oras sangeros, cu traditii in ceea ce priveste coruptia politicienilor si promiscuitatea sexuala. Regele afacerilor era Big Jim Colosimo care, impreuna cu sotia si in acelasi timp partenerul lui de afaceri, Victoria Moresco, castiga lunar 50.000 de dolari. Colosimo CafŠ era printre cele mai populare baruri de noapte din Chicago. Spre diferenta de Big Jim, Johnny Torrio nu bea alcool, nu fuma si nu era afemeiat, dezvoltandu-si discret afacerile. Big Jim, poreclit si Diamond Jim datorita pasiunii sale pentru diamante, a fost asasinat in propriul sau bar de Frankie Yale, devenit intre timp presedintele pe tara al Uniunii siciliene. Asasinatul a fost comandat de Johnny Torrio, un ambitios care nu putea accepta sa ramana in umbra lui Colosimo. Frankie a fost ales pentru aceasta crima datorita faptului ca nu era cunoscut in Chicago.
Inmormantarea lui Colosimo a fost prima extravaganta funerara din lumea gangsterilor, o demonstratie a prieteniei existente intre gangsteri si politicieni. Cinci mii de persoane l-au insotit pe ultimul drum pe Colosimo: traficanti de carne vie, doi membri ai Congresului american, patroni de localuri rau famate, opt consilieri municipali, contrabandisti de alcool, trei judecatori, prostituate, un substitut de procuror, membri de frunte ai ansamblului Operei din Chicago, gangsteri si un membru al Camerei Reprezentantilor.
Torrio a dezvoltat imperiul viciului creat de Colosimo. Al Capone a devenit unul dintre oamenii de incredere ai lui Torrio, care reusise sa-i convinga pe spargatorii de banci, hotii la drumul mare, organizatorii de alergari de cai aranjate si talharii care lucrau anarhic, pe cont propriu, sa-si canalizeze energiile in directia contrabandei cu alcool, sub comanda lui.
La 20 de ani, Al Capone administra un cunoscut nightclub din Chicago, numit "The Four Deuces". Pana in 1924, acesta era deja implicat in mai multe afaceri necurate, de la jocuri de noroc, prostitutie, contrabanda cu alcool si diverse alte combinatii care ii aduceau peste o suta de mii de dolari pe saptamana.
Al Capone stapanea la perfectie arta politicii si devenise o figura proeminenta in lumea interlopa. Totusi, in ciuda afacerilor sale necurate, el a devenit in scurt timp o personalitate publica foarte renumita.
Zilnic, el facea drumuri la primaria orasului, a deschis cantine sociale pentru saraci si chiar a facut lobby pentru ideea conform careia laptele trebuia dat gratuit bebelusilor din oras. Deseori, oficialii erau stanjeniti de virulenta politica a lui Capone si pentru a-l tempera, au inceput sa-i zdruncine afacerile ilegale, care erau sabotate de raiduri tot mai frecvente ale Politiei. Au aparut de asemenea si incendii misterioase care ii distrugeau sediile de afaceri.
La inceput, publicul a glorificat activitatile lui Al Capone, pe care l-au comparat cu un Robin Hood al vremurilor moderne. Nu a durat mult insa aceasta situatie si in scurt timp publicul s-a intors impotriva sa. Acest lucru s-a intamplat pentru ca s-a aflat ca Al Capone a ordonat uciderea unui faimos procuror local, Billy McSwiggin, care incerca sa-i descopere afacerile necurate. Desi nu s-a adus nici o dovada care sa indice implicarea lui Al Capone in afacere, acesta pierduse admiratia publicului. El nu a putut fi acuzat din lipsa de probe. Spre furia opiniei publice, Capone a fost lasat in libertate. De atunci afacerile lui "Big Al" au prosperat si a devenit unul dintre cei mai influenti "tari ai crimei", fiind considerat a fi mai puternic decat primarul orasului.
Pana in 1929, imperiul lui Capone valora peste 62 de milioane de dolari. Atunci, Capone a decis ca este gata sa-si elimine cel mai important rival in afacerile cu alcool, George "Bugs" Moran. Bugs era de asemenea unul dintre cei mai importanti gangsteri din Chicago. Se spune ca Al Capone il ura atat de mult pe Moran, incat a ordonat oamenilor sai sa-i ucida pe toti membrii bandei lui Bugs, de la cel mai mic pana la seful cel mare.

The Night Chicago Died



http://singurafelina.weblog.ro

miercuri, 21 iulie 2010

Cronologia familiilor mafiote

1.Alphonse Capone (17.01.1899 - 21.01.1947)


Alphonse Capone, cunoscut ulterior ca Al Capone sau Scarface - "Cicatrice" s-a nascut in Brooklyn, la data de 17 ianuarie 1899, fiind fiul lui Gabriele Capone si al Teresinei Raiola.Gabriele Capone a fost unul dintre cei 43.000 de italieni stabiliti in Statele Unite in 1894. Capone era originar din Castellmare di Stabia, o asezare situata la 60 de mile sud de Napoli. Sotia lui Gabriele, Teresina Capone, era insarcinata. In anul urmator s-a nascut Salvatore, al treilea fiu al familiei Capone, primii doi fiind Vincenzo si Raffaele. Tatal lui Al Capone a fost un barbier din satul Castellemmare di Stabia. Familia Capone a emigrat in SUA in anul 1894 si a avut sapte fii si doua fiice.In 1906, Gabriele a devenit cetatean american. Copiii au primit nume americanizate: Vincenzo a devenit James, Raffaele s-a transformat in Ralph, Salvatore in Frank si Alphonse in Al. In urmatorii ani, in familia Capone s-au mai nascut Amadeo Ermina (John sau Mimi pentru prieteni), Umberto (devenit Albert John), Matthew Nicholas, Rose si Malfalda.Al nu se considera a fi italian si era mandru ca este cetatean american "nu sunt italian. M-am nascut la Brooklyn" a declarat acesta.
In 1904, micul Al a fost inscris la Public School 7.Alphonse Capone a fost coleg de scoala cu Salvatore Lucania, cunoscut ulterior ca Lucky Luciano. Cand avea aproape zece ani, acesta a inceput sa umble cu un alt viitor gangster, Johnny Torrio, care era tot napoletan. La varsta de 14 ani, Al a fost nevoit sa renunte la scoala, dupa ce a lovit un profesor. Impreuna cu Lucky Luciano a intrat intr-o banda cunoscuta ca "Five Pointers", din Manhattan.La cateva blocuri distanta de casa familiei Capone se afla o mica cladire, care adapostea cartierul general al celei mai puternice bande de pe Coasta de Est, banda lui Torrio. De la acesta a luat Al primele lectii despre crima organizata, lectii folosite mai tarziu pentru ridicarea imperiului crimei din Chicago. Johnny Torrio, un gangster cu pretentii de gentleman, i-a incredintat lui Al diferite sarcini marunte. Dupa ce a castigat increderea lui Torrio, Al a primit sarcini tot mai importante.
Capone a cunoscut lumea gastilor de cartier, in care copiii erau grupati pe criterii etnice. Cele mai puternice gasti erau cele ale italienilor, evreilor si irlandezilor. In aceasta societate a strazii, separata de lumea adultilor, fumatul, consumul de alcool si bataile intre gasti rivale erau principalele activitati. In acest mediu si-a facut Al Capone ucenicia, pregatindu-se pentru cariera violenta de supergangster. Frankie Yale (Francesco Ioele), originar din Calabria, a fost catalizatorul.
La recomandarea lui Torrio, cand si-a deschis barul Harvard Inn in Coney Island, Frankie l-a luat ca partener pe Al, ajuns la varsta de 18 ani.Un timp, Capone a lucrat pentru Frank Yale, presedintele Uniunuii Siciliene, ca barman. Intr-o noapte, tanarul Al a facut o remarca obraznica la adresa surorii lui Frank Galluciano, iar acesta a scos un briceag si l-a crestat de trei ori pe fata pe Capone. Cand "cariera" sa a devenit faimoasa, majoritatea ziarelor l-a poreclit "Scarface". Incredibil, dar Capone a ales sa-l ierte pe Galluciano si cativa ani mai tarziu, chiar l-a angajat ca bodyguard-ul sau.
In 1918, Al Capone s-a casatorit cu irlandeza Mae Coughlin, care i-a facut acestuia un fiu, Albert "Sonny" Francis Capone.Nasul copilului a fost Johnny Torrio. Copilul a fost victima unui sifilis congenital. Peste ani, Al recunostea ca a fost infectat inainte de casatorie, dar a crezut ca infectia ii trecuse.Cuplul a locuit in Brooklyn un an, iar in timpul acesta a lucrat pentru Frankie Yale. Totusi, se pare ca in acel interval de timp Capone a savarsit cel putin doua crime, pana cand a fost trimis la Chicago de catre Yale, in 1919. Yale crezuse ca Al se va "linisti" daca va pleca in Chicago si nu s-a gandit nici o clipa ca acela va fi de fapt inceputul uneia dintre cele mai renumite "cariere de gangster" din istoria moderna a Americii.

Cel mai puternic om din oras
Al Capone

marți, 20 iulie 2010

Consum, Consumerism si Criza

Gasind pe İnternet tot mai des termenul de CONSUMERİSM , care pentru unii CAPİTALİŞTİ cu studii ECONOMİCE  pe la OXFORD, ar ınsemna PROGRES … de ce sa nu ımi dau şi eu cu parerea,  doar ca un simplu CONSUMATOR , ın primul  rınd  pentru  faptul ca acest termen de CONSUMERİSM, dupa cum ştim cu totii, nu numai ECONOMİŞTİ CAPİTALİŞTİ, nu este o TEORİE ECONOMİCA ci este doar un comportament al OMULUİ.

Aceste termene de CONSUMERİSM şi CONSUMERİST sunt forme preluate direct din engleza, adaptate foarte uşor din punct de vedere fonetic şi morfologic,  pentru ca se asociaza automat cu substantivul deja existent CONSUM şi pentru ca intra ın seria foarte bogata a ımprumuturilor şi a derivatelor moderne ın -ism şi - ist. CONSUMİSM şi CONSUMİST sunt, ın mai mare masura, adaptate, pentru ca pot parea chiar create ın romana, de la CONSUM. Aici foarte mare atentie, deoarece pare sa aiba aceeaşi transparenta riscam sa ne ınşelam.

Dupa mintea mea, CONSUMERİSMUL  este un tip de comportament  al omului imprudent. Acest soi de oameni nesabuiti, cheltuie tot venitul lunar pe tot felul de gadget-uri de firma, petreceri, vacante etc.; ba chiar intra şi ın datorii pentru ca toate acestea costa ıntotdeauna cu ceva mai mult decıt suma de care dispune el. Deci cu alte cuvinte, CONSUMERİSMUL face omul VİCTİMA, iar din aceasta cauza nu poate fii acelaşi cu  CONSUMUL mai moderen CONSUMİSM.

 CONSUMERİSMUL de asemeni mai poate fii numit şi ABUNDENTA ori CONSUMUL ınseamna sa ıti cumperi lucruri care tin de STİCTA NECESİTATE. Tot aici o sa mai adaug ca femeile din toate timpurile au apreciat rochiile frumoase ; diferenta pe care o vad eu astazi ıntre CONSUMERİZM şi CONSUM este binenteles RİSİPA. Deci, cınd  ai ın vestiar zece rochii şi ıti mai faci una ş.a.m.d.

“Vanzarile mari aduc caştiguri mari care sunt reinvestite “este idea de la care se pleaca … Iar acum pe timp de criza, trebuie ıncurajat consumul domnule, pentru repornirea creşterii economice… Deacord ın cazul ın care  İNCURAJAM PRODUSELE ROMANEŞTİ !!

Pe de alta parte legat de CONSUM, romanii au avut acces la credite mai ieftine fata de alte tari. Au cumparat maşini, aragaze, frigidere, telefoane, televizoare , cıte şi mai cıte. Consumul a crescut exponential ın ultimii ani. Probleme este ınsa ca banii cheltuiti de romani ies din tara şi se duc ınspre producatorii bunurilor pe care le consuma cetateni romani acestea ne fiind MADE IN ROMANİA.  Deci fratilor, hai sa fim serioşi şi sa recunoaştem ca şi noi ca simpli consumatori am crizat Romania şi sa nu aruncam vina acum numai ın excrocii politicieni. Tot aici mai includem şi turizmul al carui profit destul de mare cred eu,  ajunge ın Cipru, Turcia, Thailanda, İsrael sau Dubai. İar mai nou, americanii vor scoate tara din criza cu turizmul cosmic, daca nu ştiati. Se platesc bani buni pentru o asemenea calatorie... Prin acest exemplu vreau sa scot ın evidenta, ca daca nu vom  da mai multa importanta marfurilor şi serviciilor romaneşti s-ar putea sa disparem de pe PAMANT... cu TİMPUL...

Aşadar, dragi ROMANİ,
... ın ritmul acesta,  consumul mare nu poate aduce nici un fel de dezvoltare fantastica ın Romania . Sa nu ne mai crizam degeaba şi sa gındim putin logic ca se poate şi fara DİPLOME la OXFORD

EdebiMevzulaR

Maia Ciburdanitze (din Georgia)

A fost cea mai tinara campioana mondiala la sah si a dominat cu autoritate acest sport timp de 13 ani. Celebritatea a obosit-o si in timp a ajuns sa resimta titlul ca pe o povara. Acum Maia Ciburdanidze are 46 de ani si calatoreste prin lume alaturi de un calugar"personal" cu trei decenii mai in virsta, fara de care nu s-ar mai simti protejata.
http://singurafelina.weblog.ro/

luni, 19 iulie 2010

Frida Kahlo (7 iul.1907-13.iul.1954)

Frida Kahlo-7 iulie1907**13iulie1954 Mexic
Detaliile despre suferinţa artistei mexicane Frida Kahlo provocată de sarcinile pierdute au fost dezvăluite într-o carte publicată în Mexic, la 50 de ani de la moartea soţului ei, care i-a ascuns corespondenţa cu doctorul personal, potrivit The Observer.
Lucrările lui Kahlo au tente autobiografice şi sunt inspirate din suferinţele sale. Tablourile acesteia spun poveştile rănilor din tinereţe, după ce a suferit un grav accident de tramvai în Mexic, sau descriu durerea pictoriţei, după ce a suferit o pierdere de sarcină.
Cartea apărută în Mexic povesteşte despre viaţa artistei şi despre relaţia ei cu pictorul Diego Rivera. Volumul “My Beloved Doctor” este o compilaţie bilingvă a scrisorilor dintre Kahlo şi doctorul – confidentul ei – Leo Eloesser, între 1932 şi 1951. Cartea aduce detalii despre viaţa excentrică a artistei, printre cuceririle căreia se numără şi revoluţionarul rus Leon Troţki. Scrisorile lui Kahlo începeau întotdeauna cu expresia “Dragul meu doctor”, de unde şi titlul cărţii.
Unul dintre protectorii lui Rivera a ascuns colecţia de scrisori în peretele băii din casa celor doi, clădire care astăzi este muzeu, deoarece s-a temut că documentele ar putea compromite imaginea cuplului. Curatorii au deschis cufărul în 2004, la un an de la moartea protectorului.
Artista a fost operată de 30 de ori de-a lungul vieţii ei, deoarece avea probleme grave de sănătate. O parte dintr-un picior i-a fost amputată cu câteva luni înainte de moarte.
Windows 7: Gündelik işlerinizi basitleştirin. Size en uygun bilgisayarı bulun.
http://odoricaion.weblog.ro/

Frida Kahlo (7 iul.1907-13.iul.1954)

Foto: Frida si tabloul lui Stalin facut de Frida.

Google a sarbatorit 103 ani de la nasterea 7 iul.1907, decedata la 13 iulie 1954, pe pictorita Frida Kahlo, comunista din Mexic. A fost o admiratoare a lui Stalin caruia i-a facut acest portret.
Viata ei a fost marcata din frageda copilarie de o mare suferinta fizica.
Sa avem un gind pios pentru aceasta mare personalitate a lumii aniversata acum citeva zile de Google.
Cind ne este mai greu si suferim cumpli, sa ne gindim la aceasta fiinta firava dar cu o mare dorinta de viata, puternica sufleteste, cu toate vicisitudinile pe care le-a intimpinat. Sa fim curajosi in fata incercarilor vietii.
Capul sus pieptul inainte !!! papapa.
http://singurafelina.weblog.ro/

Piratii din Caraibe(pasiti dim.cu dreptul si in ritm din casa ca sa va mearga bine toata saptamina)

Sacra Corona Unita (Mafia italiana)

Orasul: Bari - Felinarul iubirii, plin de lacate cu nume de indragostiti.
Regiunea: Puglia


* Sacra Corona Unita. Acest grup criminal are ca baza de operatii regiunea Puglia, având capitala la Bari. La mijlocul anilor '90, numara 32 de bande înarmate, cu 2.500 de acoliti, care practicau contrabanda, traficul de droguri, de arme, rapirile, şantajul şi deturnrile de fonduri.
Sacra Corona Unita este cea de-a cincea grupare mafiota, formata din 47 de clanuri si 1.561 de asociati. O organizatie considerata minora, deoarece are o prezenta limitata in teritoriu si o redusa putere economica, relatiile cu celelalte clanuri mafiote nefiind nici ele foarte bune. De altfel, majoritatea sefilor din Sacra Corona Unita se afla acum in inchisoare. A aparut la inceputul anilor 80 si se bazeaza pe o serie de rituri mistico-religioase. Organizarea este de top orizontal, cuprinzand o serie de clanuri care isi impart zonele de influenta, dar care respecta interesele comune. Seful Giuseppe Rogali a incercat mult timp sa-i dea o structura ierarhica asemanatoare cu cea din Ndrangheta. O caracteristica importanta este rolul decisiv pe care il joaca femeile si varsta, asociatii fiind foarte tineri. Activitatile principale constau in traficul de droguri, jocurile ilagale de noroc, contrabanda realizata in colaborare cu mafia din Muntenegru si din Albania.

duminică, 18 iulie 2010

Johnny Depp(actorul meu preferat actualizat, caci pina de curind era Alain Delon)

Pasiune:tango si fotbal....la argentinieni:)



http://dorsidor.weblog.ro/

'Ndraghetta (continuare Comorra Neapole - Mafia)

Orasul: Reggio di Calabria
Regiunea: Calabria


* 'Ndraghetta. Are ca şi centru regiunea Calabria şi cel mai important oraş al acesteia, Reggio di Calabria. Familiile care constituie aceast organizatie criminala se numesc 'Ndrine în dialectul calabrez. Este specializata în rapiri, trafic de droguri şi fiitne umane.
Ndrangheta a fost definita de procurorul Julie Tingwall, din Florida invizibila ca si cealalta parte a Lunii. A aparut in Calabria, dispunand astazi de o retea care se intinde dincolo de granitele Italiei, in Franta, Germania, Rusia, Elvetia, Bulgaria, Bolivia, Statele Unite, Canada, Australia. Acum cativa ani au existat dubii ca aceasta organizatie ar exista cu adevarat, dar o ancheta a scos la iveala ca are nu mai putin de 155 de membri si peste 600 de asociati. Intretine raporturi stranse cu mai multi oameni politici si cu serviciile secrete, ceea ce au tinut-o la adapost de actiunile represive ale statului, consolidand-si astfel prezenta in teritoriu. Organizarea ei este de tip orizontal : fiecare Familie dispune de un teritoriu unde poate sa exercite orice fel de activitate, legala sau ilegala. Exista un cod care reglementeaza raporturile intre asociati si un tribunal intern la care se ajunge daca nu sunt respectate regulile de organizare. Activitatile principale ale Ndranghetei sunt traficul international de arme si traficul de droguri. Rapirea, practicata pana nu demult, a fost considerata nerentabila si deci abandonata...

sâmbătă, 17 iulie 2010

"Sa dam Cezarului, ce-i al Cezarului ! "

Singurele literaturi care merita sa stea aparte, sunt cele…care’s aparte…rusa, americana, latino-americana, franceza, germana, italiana, engleza, spaniola şi antica.

Bine beii o sa ziceci, dar ai noştri ca brazii unde sunt? Cum aşa?
Foarte bine, refuz sa pun literatura romana aparte. "Nemaipomenita"  literatura romana mai are mult de parcurs... sa poata fii pusa la rand cu marile literaturi. Punct.  Mircea Eliade  e cunoscut lumii ca fiind cel mai bun specialist nu ın literatura…ci ın İstoria religiilor, İonesco fiind membru al Academiei Franceze şi Cioran. Eminescu a avut cateva poezii traduse... şi alea tot de romani … Sa fim serioşi.

Cum domnule e posibil aşa ceva mi-a dat un roman peste muştar zilele trecute, şi ce daca e membru al Academiei Franceze, tot roman ramıne , tralala. Bine okis. Excludem ca nu conteaza unde te-ai nascut ci unde ai crescut şi format, ın viata sa İonesco a scris un singur text ın romana ( mai mult eseu , articol) şi acela se numeşte “Nu” .

In mare parte literatura romaneasca nu a putut sa depaşeasca hotarele din cauze financiare, ne place sa aburim...
Parerea mea este ca o scriere cu adevarat  buna n’are nevoie de sustinere/promovare/reclama…O scriere buna rupe orice lanturi: politice, financiare, etc….Ruşii nu au fost iubiti de o ıntreaga europa din motive politice dar asta nu i-a ımpiedicat sa nu fie la loc de frunte printr-e literaturile lumii.

Daca ar fi sa facem un sondaj ın ıntreaga lume cred ca nici 2/% nu au auzit de Amintiri din copilarie… sa vedem şi procentajul de la Pinocchio ori Tom Sawyer…nişte exemple destul de simple. Aaa, face parte din cultura noastra, e parte din noi, asta e cu totul alta mıncare de peşte.

Romania nu a dat lumi nici un Kalfa, Hugo, London, Allan Poe, Sartre, Dreiser(Zola al Americi), Lawrance, Wilde, Shakespeare, Balzak, Goethe, Heine, Dante, Moravia, Boccaccino, Borges, Marquez, Neruda, Carpentiner, Puşkin, Gogol, Tolstoy... Sofocle, Aristofan...şi lista continua... l-a nesfarşit...

Nu avem autori recunoscuti pe plan mondial din pacate...     
- EdebiMevzulaR -

http://singurafelina.weblog.ro