vineri, 31 decembrie 2010

Tudor Gheorghe Toate trec, tot ce-i romanesc nu piere

http://exploziv-news.ro/
http://dariaion.blogspot.com/

Nationalism si reforma

Autor: Paul Santa-ND Baltimore
Motto: “Existenta nu este o vale a plangerii ci o lupta prin care omul se poate afirma.”
Regimurile politice care s-au succedat in Romania dupa ’90 s-au preocupat permanent doar de alterarea (deteriorarea) mostenirii culturale si materiale a romanilor. Campania de deznationalizare dusa de administratiile trecute si prezenta este parte a programului de prelungire artificiala a unui regim politic lipsit de moralitate.
Dorind o depreciere totala a societatii romanesti, politicienii de ieri si de azi contesta valorile nationale in numele economiei de piata. In cultura moderna se recurge frecvent la acest concept atat de daunator. Sa mentionam doar ca Adam Smith si David Ricardo sunt doar niste sarlatani abili. Ideile lor nu au imbogatit pe nimeni, cu exceptia locuitorilor tarilor occidentale. In present, intreaga planeta zace in ruina economica, rezultat evident al economiei de piata. Observatia “sarlatani abili” poate fi extinsa si la cei mai multi dintre guvernantii si politicienii din tara noastra, care urmaresc doar manipularea grosolana a opiniei publice. Pentru ei, minciuna ofera cel mai promitator vehicul prin care isi promoveaza lupta politica. Simtind ca le va bate ceasul in curand, varfurile cele mai reactionare ale lumii occidentale incearca sa-si prelungeasca dominatia stimuland o recrudescenta fara precedent a abolirii tuturor valorilor culturale traditionale.
NATIONALISM
Nationalism inseamna apararea intereselor propriei natiuni. Departe de a fi o simpla cugetare, nationalismul urmeaza legi identificabile, cu efecte previzibile. Putem sa nu recunoastem valabilitatea acestor legi dar trebuie sa retinem ca progresul societatii omenesti este motivat in sens dialectic. Nationalismul nu este doar o alta opinie politica. Este un mijloc superior de organizare a societatii. Nationalistii doresc o Romanie pentru romani.Romanii sunt cei care trebuie sa beneficieze de bogatiile si frumusetile patriei. In procesul de reformare continua a societatii noastre, doar valorile romanesti sunt cerute si doar romanii poseda aceste valori. Noi nu cerem altor natiuni sa renunte la valorile lor etnice si culturale. Cerem doar sa fim respectati.
Nationalismul nu propune un conservatorism ingust, nici un conservatorism subtil. Aceste metode apartin ideologiei tipic reactionara. Noi consideram mostenirea noastra culturala ca temelie a ideologiei nationaliste. Religia crestina si traditiile populare sunt elementele esentiale ale doctrinei care ne calauzeste. Nationalismul propune pastrarea intacta a bunurilor noastre stravechi. Noi dorim o cultura romaneasca armonizata perfect cu religia, cu morala si cu stiinta. Daca pentru unii, mesajul nostru este mai putin clar, aceasta se datoreaza fie conditiei lor inferioare, fie unei rele credinte care le-a fost cumparata de cei care ne doresc raul.
Cei care flutura cu abilitate “maretia” occidentului, “stapanul lumii,” sunt fie naivi fie simpli lachei ai unor potentati abjecti. Uneori, termenii lingvistici intrebuintati de adversarii nostri sunt alesi cu grija, pentru a egala notiunea de “vechi” cu cea de “invechit” sau “decrepit.” Noi sustinem ca “vechi” inseamna in acelasi timp “traditional” si “demn de lauda.” Decrepita este doar propaganda antinationala! Recomandatia pe care o face nationalismul este aceea de a medita asupra amintiri trecutului, aspra intamplarilor si consecintelor lor. A ignora cele petrecute inaintea noastra inseamna sa ramanem mereu copii, caci ce valoare are viata omeneasca daca amintirea faptelor vechi nu leaga prezentul de trecut?
REFORMA
Numim reforma o schimbare in bine prin indepartarea a tot ceea ce este defect sau abuz. Reforma este rezultatul unei activitati inteligente prin care este refacuta justa ordine a lucrurilor. In domeniul cultural, reforma inseamna veghea pentru ca populatia sa nu fie intoxicata cu non-valori. Otravirea sistematica a valorilor nationale trebuie inlocuita printr-o aparare sistematica a acestor valori. Politica anti-nationala dusa de ziare si televiziune trebuie sa inceteze. Cei care insulta poporul roman nu pot avea parte in tara noastra. In domeniul economic, reforma se poate concretiza, in principal, prin procesul de nationalizare. Nationalizarea este procedeul de aducere a resurselor strategice si a industriilor importante, sub controlul (sau in proprietatea) natiunii, acordand guvernului responsabilitatea necesara. Este in firea lucrurilor ca avutul tarii sa apartina romanilor nu strainilor!
Desigur ca orice act reformator suporta dezbateri prelungite. Nu face insa obiectul acestui eseu punctarea detaliilor. Dorinta noastra a fost sa facem doar o prezentare sumara a unor concepte importante. Avem o responsabilitate pentru viitor, pentru generatiilor ce ne urmeaza. Lupta noastra de azi le va oferi sanse mai bune de viata!
http://blog.nouadreapta.org/
http://dariaion.blogspot.com/

miercuri, 29 decembrie 2010

marți, 28 decembrie 2010

Mirajul capitalismului:romanii care isi vind sufletele pe niste euro


Autor: Lia Romanov-ND Constanţa
Am desluşit într-un final mirajul şi calităţile popoarele din Europa la care românii visează atât de mult să ajungă şi cu care îşi doresc atât de mult să se confunde: aceste popoare pur şi simplu nu sunt din România! Atât de mulţi dintre noi fugim de patria mamă, fie din motive conştiente, fie siliţi de sistemul din ce în ce mai ineficient. În realitatea practică socială şi economică, popoarele europene mai „civilizate” au, de exemplu, mijloacele de a-şi face asigurări de sănătate fără a se îmbolnăvi când le vine factura. Şi ei, europenii „emancipaţi”, sunt oameni ca noi. Nişte oameni pe care destinul i-a plantat dincolo de graniţele României, oameni pe care providenţa i-a scăpat de un regim comunist. Nişte oameni care se bucură de un sistem aparent eficient şi au devenit, din acest motiv, auto-suficienţi.
Comoditatea sistemului a semănat în sufletele lor o lene otrăvitoare şi ei nu mai au alte ambiţii decât să aibă o casă şi copii sănătoşi, să aibă mereu burta plină. Imaginea lor despre o viaţă fericită se confundă de câteva decade cu pozele din muzee şi atlase ale regilor din epocile mai vechi, supraponderali, proptiţi ostentativ cu cotul de un fotoliu aurit şi decoraţi ca un pom de Crăciun, regi care prin avariţia şi lipsa lor de spirit competitiv au pus bazele a ceea ce este astăzi sistemul capitalist. Oamenii fac de multă vreme, intenţionat, această greşeală: fuzionează etica individuală cu dogmele politice. Atunci când posesiile unui individ însumează valoarea X, atunci el se poate numi un om “realizat”. Propaganda pentru conceptul de “om realizat” se face, conştient sau nu, şi în familie: să strângi bani, să cumperi obiecte valoroase, „să fii în rândul lumii”, „să nu te faci de ruşine”. Însă aceste concepte nu mai sunt de mult sinonime cu omenia şi valoarea individului, ci sunt definite strict de echivalentul material al totalului posesiilor. Ca familie trebuie să ajungi la o valoare X, care este ţelul suprem, şi dacă mai faci şi ceva în plus peste norma general valabilă, deja eşti un „semizeu” şi poţi sta nestingherit cu interlopii la masă.
Şi sistemul capitalist te ajută să ajungi la acea valoare: poţi cumpăra lucruri în rate sau în leasing fără să ajungi cu adevărat să devii proprietar al acestora, poţi amaneta un bun pentru o urgenţă şi aproape niciodată nu mai reuşeşti să strângi bani să îţi recuperezi bunul, poţi cumpăra afecţiunea şi popularitatea cu bani, poţi face împrumut la bancă şi cu un ştat de plată fals dacă ai norocul să cunoşti „pe cine trebuie”. Poţi să nici nu plăteşti împrumutul înapoi, dacă este vorba de o sumă relativ mică, nu eşti pasibil de puşcărie. Te vor suna de la bancă o perioadă şi apoi, dacă nu ai girat cu casa, te vor lăsa in pace. Băncile estimează că scapă mai ieftin lăsându-te în pace decât dându-te în judecată pentru că nu ai plătit rata la timp. Ele se prefac a fi atât de tolerante uneori, întocmai pentru ca şi mai mulţi oameni să îşi facă împrumuturi, să fie astfel legaţi pe viaţă prin plata unui lucru pe care l-au folosit sau epuizat de mult. “Calitatea unui om” astăzi este măsurată în cât de mult circulă banii lui şi cât de mult profit neimpozabil are. Iată la ce aspiră românii! Străbunii noştri, care şi-au dat viaţa ca să apere patria-mamă, s-ar răsuci în mormânt văzând pentru ce generaţii ingrate şi superficiale au pierit.
Odată plecat din „rahatu’ acesta de ţară”, tre’ să fii fructul nimănui – un fruct de mult uscat – şi un (p)om fără rădăcini ca să poţi rămâne atât de departe de casă şi să nu tânjeşti bolnăvicios. Să poţi stăvili nostalgia din tine de fiecare dată când ţi se pare că auzi pe cineva vorbind limba maternă, şi să te poţi întovărăşi cu orişicine doar de dragul de a nu merge duminica singur la picnic. Să ştii că fiecare relaţie interumană va fi una superficială şi asta să nu te revolte! Tre’ să ştii să te minţi destul de bine ca să ajungi să trăieşti cu faptul că te usuci pe interior, departe de ţara în care te-ai născut şi unde eşti înţeles mai bine ca nicăieri în lume. Amăgindu-te în continuare că un salariu bun le alină pe toate, îţi găseşti un refugiu în vreo activitate nefertilă, şi atunci începi să vrei să semeni cu străinii din jurul tău.
Marele om Cioran a spus despre Paris că este un „garaj apocaliptic”. Felul în care francezii „multicolori” râd şi se pupă de patru ori la fiecare întâlnire banală la brutărie este cutremurător: în mintea lor în acele secunde se derulează cele mai putrede gânduri omenesc posibile, în sufletul lor se mai cutremură o coardă sensibilă, fruntea şi obrajii lor se colorează roşu spre mov. Pentru a ascunde aceste lipsuri şi mişelii, ei îşi dreg vocea cât mai suav şi limba lor ascuţită atunci începe să spună cele mai frumoase cuvinte din lume, pe care oricine doreşte să le audă şi mai ales să le creadă sincere. Totul pare frumos din exterior, toată lumea pare prietenoasă şi mulţumită de viaţa personală. Însă instabilitatea este cruntă: aceşti oameni azi sunt rasişti, mâine sunt toleranţi, poimâine nu mai sunt nimic. Abia după câteva întâlniri încep să se vadă mizeria, minciunile şi bârfa. Uneori sunt atât de orbiţi de trendurile naţionaliste încât resping orice individ care nu li se aseamănă: emigranţii sau străinii cu personalitate sunt consideraţi antisociali şi împinşi până în punctul în care ori se împletesc cu gândirea „locală”, ori se izolează în alte grupuri de emigranţi – nu pentru că acolo le seamănă cineva, ci pentru că în acele grupuri membrii suferă împreună. Măcar nu mai sunt singuri!
Europenii nu sunt cu nimic mai buni decât noi: genetic vorbind, aparţinem aproape toţi de rasa caucaziană. Numai că fiecare ţară are particularităţile ei religioase şi culturale. În ţările care nu s-au străduit să îşi păstreze o identitate naţională, doar politica şi regimurile de moment dau direcţie societăţii şi indivizilor. Dacă preşedintele este polonez, încep toţi să poarte tricouri pe care scrie ceva în poloneză, nici unul din ei neştiind ce înseamnă acele îmbârligături. Nici unul din ei nu ştie ce să reprezinte, şi când aleg o cauză pe care să o susţină, nu o înţeleg nici măcar pe sfert. O aleg pentru că “li se potriveşte” şi acest lucru este un idealism pervertit al personalităţilor slabe.
Aroganţa şi auto-suficienţa… francezii au învăţat aceste trăsături de la monarhii străvechi, de la Ludovicii care îşi asasinau copiii pentru beneficii politice, care purtau pantaloni de lână vara şi ucideau bijutierii dacă, prin vreo nefericire, coroana regală nu avea suficiente pietricele strălucitoare în partea din faţă. Francezii de azi sunt umbra unor nobili parveniţi, mofturoşi şi nesătui, care erau acceptaţi de popor din cauza prostiei maselor, nu datorită meritelor politice sau personale dovedite pe scaunul regal. Minciuna crasă şi zâmbetele gratuite, lacrimile false de prietenie sunt prezente în comportamentul multor grupuri umane. Dorinţa de a fi cel mai bun există în mulţi oameni, însă în francezi ea a fost tradusă în pervertirea totală a relaţiilor inter-umane: aparent modest şi zâmbitor, „poţi să mă suni la orice oră ai nevoie de ceva”, „fac eu cinste de data asta”, „mănânc cu mâna că aşa îmi place mie”. Se ajunge, de la acest sentiment al prieteniei dezinvolte şi plăcute, la lucruri pe care refuzi să le vezi aşa cum sunt în speranţa de a nu-ţi pierde puţinii prieteni: „fac glume nepotrivite cu iubitul tău, dar sunt doar nişte glume”, „mie îmi place să spun şi să mi se spună mereu adevărul”, „ştii că eu mereu îţi iau apărarea când prietenii mei francezi mă avertizează că românii sunt parşivi” şi alte făţărnicii abominabile. Francezii spun despre noi, românii, că suntem arţăgoşi şi mereu puşi pe scandal, că idealismul nostru nu ţine de foame şi nu plăteşte facturile, că femeile noastre sunt toate prostituate (şi daca au întâlnit vreuna care nu pare uşoară, vor spune că e tot o prostituată, dar în concediu). Asta venind de la nişte oameni care nu ştiu ce înseamnă adevărul şi spontaneitatea, nişte oameni cărora li s-a urât cu binele, care nu s-au luptat niciodată pentru a obţine ceea ce au, oameni care pentru o durere de cap se învoiesc de la serviciu şi statul va deconta medicamentele necesare. Aceşti oameni nu pot să doarmă fără somnifere. Noi, după o zi de muncă, adormim deja în autobuz în drum spre casă.
Defectele sistemului politic şi economic devin defecte reale ale naţiunii, şi de aici la imprimarea lor în educaţie şi conştiinţa tineretului nu mai este decât un pas. Pentru că, într-adevăr, nu există un sistem în care toţi membrii să fie mulţumiţi şi egali, dar un popor poate fi egalizat prin crezuri şi eforturi comune. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în sânul unui popor ideal, şi metodica democraţiei combate exact acest progres la comun al tuturor cetăţenilor. Capitalismul minte şi promite libertăţi: avem libertatea reală de a alege între două fast-food-uri, între Cola şi Pepsi, şi aici se opresc opţiunile noastre. Josnicia unor indivizi nu este decât reuşita de a se adapta la ceea ce li se oferă şi de a lua tot ce li se pare mai bun din gama de “produse”. Ceea ce mulţi văd ca emancipare este de fapt doar încă un pas în destabilizarea unităţii poporului, în amăgirea oamenilor cu valori care îi fac să se îndepărteze atât de fraţii lor cât şi de ei înşişi: este o formă de fratricid la nivel comportamental. Şi responsabil este tot omul, pentru că sistemele şi mentalităţile acestea nefertile tot de om sunt fabricate.
Înţelegem (dar ne e greu să acceptăm) efectul capitalismului „prosper” asupra sufletului, asupra gramului de puritate care este pe zi ce trece mai sufocat de plăcerile urbane. La “prosperitate” visăm pentru că am fost înfometaţi şi practic, intelectual şi psihic de regimul comunist… Dar în cele mai sărace momente din istoria naţiunii noastre am avut oameni care au devenit cunoscuţi nu pentru ultimul lor album de manele scos în America, nu pentru că s-au căsătorit cu o femeie cu 35 de ani mai tânără decât ei, nu pentru proprietăţile nenumărate, ci pentru luptele curajoase pe care le-au dus la bun sfârşit cu resurse proprii şi din proprie iniţiativă. Unde a pierit această genă a românilor? Unde sunt acei puţini oameni care condamnă luxul şi parvenirea? Mă duc să-i dezgrop! Cine mă ajută?
http://blog.nouadreapta.org/
http://dariaion.blogspot.com/

Sorcova

Sorcova,
vesela,
să trăiţi,
să-mbătrâniţi,
să nu mai fiţi umiliţi,
pensia să vă primiţi
cum a fost ea calculată
pentru anii din armată,
nu cum ar vrea Boc Emil
cel cu minte de copil,
căruia, azi, pe Armată
i s-a pus ditamai pată.
Această umilă slugă,
de o vreme, tot îndrugă
c-avem pensii "nesimţite"
care trebuie ciunţite
şi-ajustate din topor,
după cum vor dumnealor,
călcând legea în picioare
şi făcând-o ştergătoare.
Şi-a luat ca ajutor
un ministru trădător
care face de ruşine
întreaga ofiţerime
ce-a urcat treaptă cu treaptă,
păstrându-şi coloana dreaptă,
nu ca acest izmănar,
ajuns mare ghinărar
umplând unora pocalul
sau golindu-le ţucalul.
Mergând amândoi la toartă,
ni se vor stăpâni pe soartă,
având dezlegarea lui,
onor preşedintelui.
Să-i lăsăm în ale lor
şi în anul viitor
s-avem parte de bucate,
de noroc şi sănătate,
casa să ne fie casă,
masa să ne fie masă,
de nepoţi să ne-ngrijim,
bucuroşi mereu să fim,
să avem în pungă bani
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Publicat de Biliuta

Sa trageti la plugul tarii, pin' la culmile rabdarii !

Sursa: Napocanews
Pluguşorul politic 2011 “laudă” realizările aleşilor din anul care s-a scurs. Victor Ponta nu s-a împăcat cu Geoană, pe Elena Udrea a înţepat-o bradul de Crăciun, Emil Boc face ce zice şeful, Elena Udrea e mândră de “frunzele” bradului luate din fonduri UE, iar preşedintele Traian Băsescu le urmează românilor să tragă “la plugul ţării pân la culmile răbdării”, transmite Realitatea.net.
Victor Ponta: Brăduleţ brăduţ drăguţ / Ninge peste tine / Hai cu mine la partid / Unde-i cald şi bine / Cu beteală o să te-mbrac şi-o să luminezi / Dar când pune mâna Geoană, vreau să-l curentezi.
Elena Băsescu: Ăsta nu e bradul tău/ Este a lu’ tata / Toată ţara e a lui / Nu ţi-l dau şi gata / Ce-i cu coafura ta? / Ete arăţi ca dracu / Ete-al dracului boschet / M-a-nţepat cu acul. Hai copii la săniuş, cu mănuşi şi fesuri / Să ne dăm pe derdeluş şi s-avem succesuri.
Corneliu Vadim-Tudor: Brăduleţ cu ramuri multe, ce porţi urmă de topor / Te-au tăiat din vârf de munte, mafia pădurilor. Trădători de neam şi ţară / Toţi suntem de-aceeaşi teapă / Aş ciopli cu dinţii bradul, să vă trag cu el în ţeapă. Unde-s porcii şi mojicii, să le fac o urătură? / Să le dea Domnul pe masă, ce scot eu acum pe gură!
Traian Băsescu: Dragi români, gospodari şi oameni buni / Eu v-am înhămat pe toţi, cu bunici şi cu nepoţi / Să trageţi la plugul ţării, pân’ la culmile răbdării / Iară eu să-l ţin de coarne, nu cumva să se răstoarne / De veţi vrea să rupeţi jugul / să rămân singur cu plugul. Eu pocnesc din bice “poc” şi îndată apare Boc / Vă dublează TVA-ul şi la toţi vă piere maul / Vă mai taie şi din raţii, din pensii şi alocaţii.
Emil Boc: Aho-aho, aşa a zis şeful / Aşa facem noi mereu / Eu să fac ce zice dânsul / Dar să pară c-am zis eu. Chiar pe lângă bradul ăsta, conform unor parametri / O să treacă autostrada- 4000 de centimetri / Doar că ne-a zis FMI-ul, conform vizitei recente / Să tăiem acuma pomul, cu 25 de procente / Însă tot încap sub ramuri vreo cinci bebeluşi când plouă / Iar mămicile mă scuipă şi-mi aruncă-n cap cu ouă.
Elena Udrea: Aho-aho turişti şi fraţi / Hai veniţi să vizitaţi / Brazii noştri minunaţi / Din grădina din Carpaţi. Ăsta-i brad cum altul nu e / Că l-am luat cu fonduri UE / Fiecare rămurică, are câte-o frunzulică / Şi fiecare frunzulea, câte-o su’ de mii costa / C-am plătit proiect pe ea. Eu v-aştept şi-n noul an, în grădina lui Traian.
Dan Diaconescu: Aho-aho, bună seara măi băieţi / Voi nici nu ştiţi ce pierdeţi / Ia opreşte plugul frate, c-avem exclusivitate / La mulţi ani, cinstită gazdă, ia să dăm sub brad o brazdă / Că mi-a zis mie Ogică, că poate la o adică a trecut Cioacă pe-aici / Şin-angropat pe cine: Ghici! . Vă doresc ca noul an, să-l aveţi senzaţional / Şi la anu-n loc de pom să-mpodobiţi un tomberon. Porniţi plugul măi flăcăi şi mânaţi pe domnii boi / Ăştia-s boi cu CNP -eu, membri în partidul meu.
http://blog.nouadreapta.org/

luni, 27 decembrie 2010

Muere a los 54 anos Teena Marie, reina blanca del soul

Muere a los 54 anos Teena Marie, reina blanca del soul



Teena Marie, conocida como la "reina de marfil del soul", fue encontrada muerta este domingo en su casa de Los Angeles, informaron medios locales.La emisora WDAS, que transmite desde Filadelfia soul y blues, informó de que la cantante, de 54 años, murió el Día de Navidad mientras dormía.Roland Martin, reportero de la CNN, emitió un mensaje por Twitter indicando que había hablado con el manager de Marie y éste le había confirmado la noticia.Marie, que logró triunfar en un medio dominado por cantantes negros, ganó fama con su tema 'Lovergirl', en 1984. Era "una voz negra atratapada en un cuerpo blanco", dijo Cathy Hughes, de R&B Radio One, según Martin.
elmundo
Falleció en Navidad pero me acabo de enterar ahora y no quiero dejar la ocasión de dar mi pésame asu familia y a la de la música, era una gran cantante, descanse en paz
http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

NICU ALIFANTIS DECEMBRE (versuri George Bacovia 1881-1957)

duminică, 26 decembrie 2010

Bioritmul organelor interne

Bioritmul cotidian al organelor interne este un mecanism foarte important, pentru fiecare dintre noi. Faptul ca stim cu ce se ocupa organismul nostru, la fiecare ora, din zi si din noapte, ne ajuta sa avem un stil de viata echilibrat, construit in favoarea noastra. Johanna Paungger şi Thomas Poppe sint doi dintre specialistii care au studiat bioritmul cotidian al organelor interne si au descoperit ca fiecare organ al nostru lucreaza la capacitate maxima, timp de 2 ore pe zi, in intervale orare bine determinate:
* stomacul, intre 7.00 si 9.00
* splina si pancreasul, intre 9.00 si 11.00
* inima, intre 11.00 si 13.00
* intestinul subtire, intre 13.00 si 15.00
* vezica urinara, intre 15.00 si 17.00
* rinichii, intre 17.00 si 19.00
* circulatia sanguina, intre 19.00 si 21.00
* sistemul energetic, intre 21.00 si 23.00
* vezica biliara, intre 23.00 si 1.00
* ficatul, intre 1.00 si 3.00
* plaminii, intre 3.00 si 5.00
* intestinul gros, intre 5.00 si 7.00
STOMACUL:

Intre orele 7.00 si 9.00, functiile stomacului sint maxime. Acesta este motivul pentru care MICUL DEJUN ESTE OBLIGATORIU si trebuie luat in liniste. Dimineata, in acest interval orar, trebuie sa consumam hrana solida, nu doar cafea. Micul dejun trebuie sa fie consistent si sa contina mincare de calitate nutritiva.
SPLINA SI PANCREASUL:

Ele functioneaza la cote maxime, in intervalul 9.00-11.00, dupa ce stomacul isi termina virful de activitate si trece la odihna. Intre aceste ore, nu este bine sa consumam alimente greu digerabile si nici dulciuri, pancreasul fiind cel care controleaza nivelul glicemiei. Splina trebuie ajutata sa functioneze bine, pentru ca ea raspunde de nivelul trombocitelor din singe.
INIMA:

Intre orele 11.00 si 13.00, inima lucreaza la capacitate maxima. In acest interval, evitati mesele copioase ! Altfel, luati din energia organismului rezervata pentru inima, ca sa dati sistemului digestiv.
INTESTINUL SUBTIRE:

El lucreaza maximum, intre orele 13.00 si 15.00, ghidat de sistemul nervos vegetativ, cu un important rol in digestie. Stresul sau nervozitatea pot intrerupe aceasta activitate. Din acest motiv, se recomanda ca prinzul sa fie luat in liniste, nu pe fuga, nu in timp ce si lucram, la serviciu.
VEZICA URINARA:

Intervalul ei de virf este 15.00-17.00. Are un rol foarte important, in procesul de detoxifiere, alaturi de rinichi. Din acest motiv, se recomanda ca in intervalul 15.00-19.00 sa se consume ceaiuri pentru detoxifierea organismului.
RINICHII:

Lucreaza la randament maxim, intre orele 17.00-19.00. In acest interval, puteti alatura ceaiului pentru detoxifiere, un masaj limfatic, ce va ajuta la curatarea si relaxarea organismului. Dupa ora 19, nu se recomanda consum mare de lichide.
CIRCULATIA SANGUINA:

Are o activitate intensa, intre orele 19.00-21.00. Specialistii explica astfel refuzul copiilor de a se culca seara, inainte de ora 9. Organismul uman nu este setat sa doarma in acest interval, pentru ca are altceva de facut.
ACTIVITATE ENERGETICA:

Este maxima, intre orele 21.00-23.00. In acest interval, organismul acumuleaza energie intr-o cantitate uriasa. Chinezii numesc acest interval “triplu incalzitor”. Pentru multi dintre noi, aceste 2 ore sint pline de vitalitate, iar specialistii explica astfel dorinta tinerilor de a petrece, intre aceste ore. Aceste ore nu sint recomandate pentru somn, ci pentru incarcarea energetica a organismului.
VEZICA BILIARA SI FICATUL:

Intre orele 23.00-01.00 se realizeaza intens functiile vezicii biliare. Secretiile ei contribuie la digestie si orice disfunctie a ei duce la mari dezechilibre, in organism. Persoanele care se trezesc des, in timpul noptii, ar trebui sa verifice daca vezica biliara si ficatul functioneaza normal. Stresul si mincarea grea, prajita, grasa, in timpul serii, impiedica buna functionare a bilei. Din acest motiv, cina trebuie sa fie usoara. In acest interval, se recomanda compresele umede si calde, aplicate in zona stomacului. Bauturile si alimentele reci nu sint bune, in aceasta perioada.
FICATUL:

Functioneaza intens, intre orele 1.00 si 3.00. Daca are structura deteriorata, in acest interval se poate reface. Este recomandata odihna, prin somn, intre aceste ore si o buna incalzire a corpului. In aceasta perioada, alcoolul si nicotina au efecte mult mai daunatoare, decit in restul timpului. Evitati-le !
PLAMINII:

Au activitate maxima, intre orele 3.00 si 5.00. Asa se explica accesele de tuse ale fumatorilor, dimineata, imediat dupa trezire. Plaminii au lucrat intens si elimina toate toxinele care nu au ce cauta in interiorul lor.
INTESTINUL GROS:

Intervalul lui de virf este 5.00-7.00. Hrana sta in intestinul subtire cca 2 ore, iar in cel gros, poate sta chiar 20 de ore. Scaunul subtire indica probleme de digestie, in intestinul subtire, iar constipatia indica o crestere a toxicitatii, in organism.
http://dorsidor.weblog.com/

Ce face KGB cind invadeaza un stat:asasineaza sefii USLA, Departamentul zero si UM 0110 si desfiinteaza contraspionajul tarii ocupate.

Foto: Ioan Tecsa.
Dupa 21 de ani de la lovitura de stat, un colonel cere, din Moarte: Reinviati indicativul “Z”! Puneti tunurile pe Rusia! Recuperati arhivele UM 0110! Opriti asasinatele!
[Image] “Până la reînceperea din plin a activităţii UM 0110, cu ţinta pe Rusia, nu se va face curăţenie în ţara asta. Lucru care se poate face. Il voi face!” – sunt cuvintele unui Roman, cu o zi inainte sa moara asasinat de catre cei pe care, timp de un deceniu, inainte de lovitura de stat din decembrie ’89, ii urmarise. Numele lui este Ioan TECSA, gradul: colonel, locuri de munca inainte de ’89: UM 0110 si USLA, in ambele institutii ocupandu-se de Departamentul Anti-KGB. Nici macar Iulian VLAD, seful Securitatii in acea perioada, nu stia ca TECSA era cel mai important om al indicativului “Z”, el fiind comandantul conspirat al UM 0110. Tecşa a scăpat ca prin minune, la Revoluţie, de mânia sefului Directiei a IX-A a KGB, Dmitri FONAREFF, si de cea a lui Nicolae Militaru, dar a sfârşit într-un accident rutier cel puţin dubios la Tâmna - Mehedinţi, alături de el aflându-se şi ginerele ex-generalului Mihai Chiţac. CITESTE MAI MULT:
http://exploziv-news.ro/

Mos Craciun, marele impostor: o fantezie satanica.

În părţile anterioare ale acestui articol despre Moş Crăciun (http://www.lovendal.net/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-1-venerarea-zeului-pagan-thor/ şi http://www.lovendal.net/wp52/mos-craciun-marele-impostor-partea-2-petru-cel-negru-sau-ajutorul-intunecat/) discutam despre posibilitatea ca celebrul moşuleţ cu barbă, ce aduce daruri la copii, să nu fie altceva decât imaginea satanică a unor zei mitologici nordici. Dar cu ce scop? Care a fost motivaţia pentru care legenda Sf. Nicolae a fost suprapusă cu cea a lui Moş Crăciun? Ce s-a urmărit de fapt?
În acest articol, vom observa cum imaginea şi legenda lui Moş Crăciun vrea să semene cât mai mult cu imaginea lui Iisus Hristos.
“Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada”
Toată lumea ştie cum arată Moş Crăciun. O aflăm dintr-un popular cântec despre Moş Crăciun:
“Who’s got a beard that’s long and white
Santa’s got a beard that’s long and white
Must be Santa Must be Santa
Must be Santa, Santa Clause.”

Adică, în traducere:
“Cine are o barbă lungă şi albă?
Moş Crăciun are o barbă lungă şi albă.
Trebuie să fie Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Trebuie să fie moşul, Moş Crăciun.
În poezia din 1822 a lui Clement Clarke Moore, cea în care se descrie poemul “O vizită de la Sf. Nicolae”, poemul devenit oficial ca “poezia lui Moş Crăciun”, Moş Crăciun este descris, printre altele, cu o barbă lungă şi albă: “Şi barba de pe faţa sa era albă ca zăpada”.
Curios…dar cine mai arată aproximativ astfel? Iisus Hristos, aşa cum El este descris în Biblie:
“Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului” (Apocalipsa 1:14)
“Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna” (Daniel 7:9)
Stranie coincidenţă…Să vedem dacă ea e singulară, sau mai sunt şi altele.
“Cine este cel ce vine cu veşmintele sale împurpurate”?
Tot dintr-o poezie despre Moş Crăciun, mai aflăm că acesta poartă un costum roşu:
“Cine poartă ghete şi veşminte roşii?
Moşul poartă ghete şi veşminte roşii.
Trebuie să fie Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Trebuie să fie moşul, Moş Crăciun.
Dar cine mai este îmbrăcat asemănător ca moşul? O aflăm tot din Biblie şi se pare că acesta este iarăşi Iisus Hristos:
“1. Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? “Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!”
2. Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?” (Isaia 63:1-2)
“11. Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El.
13. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.”
(Apocalipsa 19:11-13)
E ciudat iarăşi cum Moş Crăciun e descris din nou ca Iisus Hristos…
Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor…
Mai departe…ce se întâmplă cu Moş Crăciun? El intră pe coşul de fum (hornul) al casei pentru a aduce cadouri celor mici. Ce reprezintă de fapt un coş de fum, conform definiţiei date de dicţionar?
“Coş de fum: o structură, aproape verticală, conţinând un pasaj prin care un fum, gaze etc. provenind de la un foc sau de la un cuptor, sunt evacuate în exterior”.
Iarăşi e straniu faptul că, legat de picioare şi de cuptor, conform Bibliei, avem descrierea lui Iisus Hristos:
“Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe.” (Apocalipsa 1:15)
De ce Moş Crăciun este asemănat, din nou, cu Iisus Hristos?
Nu este acesta dulgherul…?
Precum se ştie, Moş Crăciun este de profesie…dulgher! Cel puţin aşa ne spune această legendă. Coincidenţă sau nu, şi Iisus Hristos este dulgher, aşa cum putem afla şi din Noul Testament:
“Au nu este Acesta dulgherul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.” (Marcu 6:3)
Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului…
Toată lumea ştie că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord. De ce Polul Nord? Pentru că nimeni nu ar putea trăi acolo. Sau poate că această informaţie e pusă întrucât spre nord se află Casa Domnului?
“Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, şi iată acolo şedeau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.” (Iezechiel 8:14)
“1. Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.”
(Psalmi 47:1-2)
Şi, apropo, cei care cunoaşteţi Biblia…vă aduceţi aminte de Lucifer care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu? Unde dorea el să-şi aşeze tronul? La miazănoapte! Asemenea tronului lui Dumnezeu…
“12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: “Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”.
(Isaia 14:12-14)
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi…
Moş Crăciun este văzut ca un mare iubitor de copii, aşa cum se poate vedea şi în următorul poem despre moş:
“Toţi copiii lumii,
Galbeni, albi sau negri,
Ei sunt preţioşi în locul său,
Căci moşul iubeşte copiii lumii.”

Dar oare numai Moş Crăciun îi iubeşte pe toţi copiii lumii? Cine iubea copilaşii? Nu cumva şi Iisus Hristos?
“13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.”
(Marcu 10:13-14)
Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ…
Moş Crăciun pare că are toate atributele lui Dumnezeu. El ştie absolut totul: ştie când eşti treaz, ştie când dormi, ştie ce cadouri să-ţi dea. Şi nu uita: cum reuşeşte el să împartă cadouri la sute de milioane de oameni, dacă n-ar avea atributele lui Dumnezeu? Am demonstrat în acest articol (http://www.lovendal.net/wp52/fizica-demonstreaza-ca-mos-craciun-si-renii-sai-ar-trebui-sa-fie-morti/) că Moş Crăciun şi renii săi, dacă ar respecta legile actuale ale fizicii, ar trebui deja să fie morţi! Dar nu sunt (conform legendei)!
Din următorul cântec despre Moş Crăciun, se vede că acesta este atotcunoscător şi omnipotent:
“El ştie când dormi şi ştie când eşti treaz,
El ştie dacă eşti bun sau dacă eşti rău”.

Astfel, toţi copiii din lume, sunt înşelaţi de mama şi tata precum că Moş Crăciun are toată puterea din lume, la fel ca Dumnezeu-Fiul. Căci, în Biblie, se spune că:
“Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18)
“Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa 1:8)
Moş Crăciun…nemuritor asemenea lui Dumnezeu?
Dar, de unde a venit Moş Crăciun? Când s-a născut? Cum a apărut el? Legenda nu ne spune prea multe, dar pare că Moş Crăciun e nemuritor, asemenea Fiului lui Dumnezeu: “Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” (Evrei 7:3). Moş Crăciun nu are nici vârstă, apărând în toate generaţiile, părând astfel etern, ca şi Dumnezeu!


Fantezia, arma magică a Satanei
Sunt sigur că după ce veţi citi toate acestea, unii dintre voi vor spune: “Ei, haide, măi Lovendal, şi ce-i cu asta!? Moş Crăciun e doar o fantezie. Ce mare lucru? Nimeni nu-l ia în seamă”. Dar aici GREŞIŢI. GREŞIŢI CRUNT. Copiii îl iau în seamă pe Moş Crăciun! Până la câţiva ani, copilaşii cred în Moş Crăciun! Pur şi simplu, ei îl adoră! Ei cred şi-l iubesc pe Moş Crăciun din toată inima lor! Cei mai mulţi dintre părinţi nu le vor spune odraslelor lor că Moş Crăciun nu există şi e doar o minciună.
Şi Satana cunoaşte acest lucru. Aşa că s-a deghizat în Dumnezeu prin această poveste frumoasă cu Moş Crăciun. Şi nu uitaţi că fantezia este “arma magică a Satanei”. N-o spun eu, ci Anton LaVey, celebru satanist şi autorul Bibliei satanice.
“Fantezia joacă un rol important în orice doctrină spirituală, întrucât mintea subiectivă are o putere mai mică de discernământ în ceea ce priveşte calitatea mâncării decât gustul ei. Astfel, fantezia este ca o armă magică în satanism. Satanistul are un depozit întreg de fantezii, culese din toate culturile şi din toate epocile.” (Anton LaVey, “Ritualurile satanice”)
“Iisus Hristos nu este altceva decât un Moş Crăciun pentru adulţi”…iată ce vor crede unii

Precum spuneam mai sus, desigur că noi nu luăm în serios legenda lui Moş Crăciun. Ştim că Moş Crăciun e o fantezie. Dar copiii nu ştiu asta. În mintea lor vulnerabilă, Moş Crăciun e real. Dar ce se va întâmpla cu acel copilaş, atunci când într-o bună zi îşi va da seama că Moş Crăciun e o fantezie? Ce se va întâmpla cu credinţa lor în Iisus Hristos (mă refer la cei botezaţi în creştinism)?
Iată ce s-ar putea întâmpla (convorbirea de mai jos chiar a avut loc între doi băieţi):
Primul băiat îl întreabă pe celălalt: “Ce crezi despre Iisus?”
Al doilea îi răspunde: “Mie mi se pare ca un alt Moş Crăciun. Probabil că-i o altă minciună.”
Odată ce un copil crede din toată inima în Moş Crăciun, următorul pas logic este acela că atât Iisus, cât şi Moş Crăciun sunt unul şi acelaşi lucru, şi astfel amândoi ar fi o minciună. Desigur că, nu toţi copiii care au crezut când erau mici în Moş Crăciun îl vor respinge şi pe Iisus mai târziu în viaţă, dar vor fi destui care îşi vor pierde încrederea în Dumnezeu, ca urmare a acestei fantezii despre Moş Crăciun. Iată marea înşelătorie a forţelor oculte ce doresc nimicirea religiei (în special a creştinismului)! Ce plan inteligent! Nu degeaba cineva a spus odată că “Iisus Hristos nu este altceva decât un Moş Crăciun pentru adulţi”...
Dar, pentru cine crede în Iisus Hristos, nu va uita niciodată ceea ce se spune în Biblie:
“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

Alte articole asemanatoare

Craciunul in temnitele comuniste



Crăciunul înseamnă bucurie, dragoste, căldură, nădejde. Toate acestea le-am primit de la Dumnezeu prin Pruncul născut în ieslea săracă din Betleem şi suntem chemaţi să le dăm mai departe, celor din jurul nostru. Cu timpul, însă, omenirea parcă uită tot mai mult acest lucru. Crăciunul a devenit sclipici, strălucire goală, mult comerţ şi îmbuibare. Ne lamentăm, mai ales în perioade de criză, că nu avem destul pentru „a simţi sărbătorile”. Vă propun un antidot împotriva lamentării. Câteva fragmente din mărturiile celor care au petrecut Naşterea Domnului în temniţele comuniste:

„Ajunul Crăciunului. Când se înserează, se aşterne o linişte tristă peste celular. Privesc printre zăbrele, iar dincolo de oblonul care ne închide orizontul zăresc o fulguire uşoară…
Se aude un murmur înăbuşit de colindă. Aurora Ile nu rezistă şi plânge iar, ca la Crăciunul de anul trecut. Este al doilea Crăciun pe care-l petrecem în vecinătate. Nu este puţin lucru să ai un prieten în apropiere. Oare ce-or fi făcând părinţii noştri în acest al doilea Crăciun fără noi?
După momentul de emoţie şi nostalgie, revenim la constanta noastră bună dispoziţie. În convorbirea care începe între noi, părintele Gavril Stan îşi exprimase convingerea că celălalt Crăciun îl vom sărbători acasă. Devenim brusc optimişti…
Se apropie Crăciunul. Peste Munţii Gutinului ninge ca în poveşti… Barăcile sunt îmbrăcate în haină albă, iar, pe hornuri, fumul se înalţă spre cer ca o coloană a infinitului. Peisajul este ca dintr-o poezie de Coşbuc. Totul aminteşte de Crăciunul din copilărie. Prin barăci, pe galerie, pretutindeni se colindă. O undă de nostalgie şi tristeţe colindă prin sufletele noastre. Oare câte Crăciunuri vom mai sărbători în ocnă sau în temniţă?
Ce răscolitor sună colindul prizonierilor din Siberia: «La fereastra amintirii ne-adunăm/ Cântecul de altădată, colindăm…». Cu ecoul colindelor în suflet, intrăm în anul Domnului 1954“.
Pr. Liviu Brânzaş – Raza din catacombă
Bucurii mă inundau, cerurile se deschideau
„Deţinuţii flămânzi, îngheţaţi, zdrenţăroşi, îngroziţi, păreau nişte stafii. Complet izolaţi de lume, înghesuiţi în celule mici, ne sfârşeam ultimele puteri trupeşti şi sufleteşti…
În Ajun mă mărturisisem, la semnalul dat în ţeava caloriferului dintr-o celulă unde era un preot. Acesta a făcut dezlegările pentru Sfânta Spovedanie. Fiecare se aduna în sineşi în faţa lui Dumnezeu şi se privea ca-n oglindă în goliciunea sa de humă străbătută de ispite. Gândurile sunt intense şi năprasnice în temniţa în care stai şaisprezece ore pe zi condamnat la inactivitate, fără a mai avea ce discuta cu vecinii. Aici sufletele se pipăie reciproc unele pe altele.
După ce toţi ceilalţi s-au culcat, eu am rămas rezemat de capul patului, cu pleoapele lăsate, cu capul ridicat, rugându-mă în ritmul pulsului pe care-l auzeam şi-l simţeam bine. Încercam să-L descopăr pe Iisus şi-L chemam în acea scurtă Rugăciune a inimii. Uitam de foame, ger şi teroare. Timpul se dilata, devenea lent, imens şi calm. Sufletul acoperea lumea şi evada din temniţă. Încercam să lepăd totul şi să rămân numai cu Dumnezeu. Bucurii mă inundau în cele din adâncuri, înţelesuri noi se desluşeau şi cerurile se deschideau uimitor“.
Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos
Sunteţi singuri, izolaţi, ca o pleavă aruncaţi
„La Închisoarea Târgşor, cea mai intens trăită sărbătoare a fost Crăciunul anului 1949. Cei de la izolare au prins un moment de neatenţie a gardienilor din curte şi ne-au colindat. La rândul nostru, doi flăcăi, Grigore Istrate şi Iacob Ilie din Piatra Neamţ, i-au colindat pe cei de la izolare şi Istrate le-a compus la repezeală o urare, un fel de pluguşor:
Sunteţi singuri, izolaţi, Fără părinţi, fără fraţi, Ca o pleavă aruncaţi. Nu ne temem, astea toate Le-om trece cu sănătate Căci avem un Tată-n cer Şi o Mamă tot la fel Şi un Fiu ce ne-nfrăţeşte Şi cu harul ne sfinţeşte. Umila noastră urare Primiţi-o la izolare! Nu cerem colaci, nici bani, Ci dragoste, la mulţi ani!“
Gheorghe Andreica – Reeducările comuniste
“Iisus a fost totuşi prezent în celule: în colindele murmurate, în strânsul mâinilor, în glasurile tremurânde care rosteau urarea: ‘La mulţi ani!’. Pe la ceasul vecerniei din ziua întâi de Crăciun, când paznicii au întârziat ceva mai mult pe la căminele lor, a început să răsune, ca într-o catedrală pravoslavnică, întâi mai încet, apoi tot mai plin, Irmosul Naşterii: ‘Îngerii cu păstorii măresc,/ iar magii cu steaua călătoresc…’
Şi la întrebarea: Cine-i? Cine-i? a venit răspunsul şoptit: Părintele Imbrescu, de la Biserica Boteanu din Bucureşti. ”
Pr. Zosim Oancea – Închisorile unui preot ortodox
Niciodată un colind nu mi s-a părut mai aproape de cer
„Pe la sfârşitul lui decembrie 1948, o mare parte din anchete erau deja terminate. Cei scăpaţi întregi din torturi îşi adunau gândurile, pregătindu-se sufleteşte pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului.
Nu voi uita niciodată clipele de duioşie şi înălţare sufletească, când, din fiecare celulă de fete, începând cu apusul soarelui şi până la stingere, ocupantele ieşeau pe rând la geamul celulei şi cântau. Nu mi s-a părut vreodată un cântec mai dulce, mai suav, mai înălţător spre cer, decât vocea acestor privighetori închise după gratii. Ceea ce a impresionat până la lacrimi pe toţi arestaţii erau cântecele de leagăn pe care le cântau mamele ai căror copii nu mai ştiau de ele.
De la subsol, de unde eram eu, nu se putea vedea ce se petrece peste zidul închisorii, însă cei de la etaj, de cum se însera, vedeau grupuri de oameni care ascultau de afară ce se cânta înăuntru.
Niciodată un colind de Crăciun nu mi s-a părut mai aproape de cer, mai simţit din adâncul inimii, mai melodios, decât cel îngânat de după gratii de fetele din închisoarea din Suceava. ”.
Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării
Nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi.
Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun. Îl aşteptam cu neastâmpăr de copii. Aşa cum se întâmpla în toate închisorile din ţară, şi-n Aiud se luau toate măsurile de pază şi de aplicare a unui tratament aspru asupra deţinuţilor. În toate zilele marilor sărbători creştine sau în zilele sărbătorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu percheziţii, suspendarea plimbărilor, mâncare slabă şi pază dublă, atât în cordonul de pază al închisorii, cât şi pe coridoarele celularului. Îşi făceau loc din plin înjurăturile, bătăile, ba chiar mai mult, punerea în lanţuri sau izolarea în camera de tortură a celor mai periculoşi deţinuţi. Ofiţerul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolaţi.
Cu cât era însă prigoana mai mare, cu atât noi ne înălţam mai sus în spiritualitate şi rezistam mai mult. Cum am ieşit din fabrică, ne îndreptarăm cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregăteam de sărbătoare, de parcă am fi fost liberi să mergem cu colindul. Înţeleşi fiind cu toţii că, după ora închiderii (21), prin alfabetul “morse”, ne dăm de ştire unii la alţii, în toate cele peste 300 de celule, să putem începe colindul. Închiderea s-a făcut, uşile s-au ferecat. În sfârşit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toţi cei din celulă, patru la număr, cu expresia feţei din copilărie, cu inima zvâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zăbrele, cu ochii aprinşi, scânteind în noapte, începem colindul “O, ce veste minunata”, continuând apoi, pe aceeaşi melodie, cu “A venit şi-aici Crăciunul”, versuri de Radu Gyr.
Colind sfânt, din strămoşi moştenit, vestind şi preamărind pe Noul Născut, în scutece înfăşat, Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parcă venea de peste veacuri, din glasurile strămoşilor noştri, lăudând şi preamărind pe Cel Preaînalt şi Sfânt. Era un cer senin, cu infinitul număr de stele. Cu ochii pironiţi în ele, extaziaţi, cântam colindul de care vuia tot văzduhul. Gardienii băteau disperaţi în uşi cu pumnii, să încetăm. După ora închiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea uşilor decât în prezenţa ofiţerului de serviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofiţerul nu putea face nimic. În noaptea aceea nu s-a deschis o uşă. Populaţia civilă s-a adunat în jurul închisorii. Ascultau uimiţi colindul, ca la sfârşit să cânte şi ei cu noi. (…)
În noaptea aceasta de Crăciun, cu ochii înfipţi în stele, colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, cu obrazul şiroit de lacrimi, al tatălui albit şi îmbătrânit de vreme, al soţiei cu faţa brăzdată de durere, strângându-şi la piept pruncul părăsit de mine la patru luni, al bunicilor albiţi şi ei de timp, al fraţilor şi surorilor, al unchilor şi verişorilor şi al prietenilor cinstiţi la suflet. În aceste măreţe clipe, noi, cei din spatele uşilor ferecate, prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul în nemărginire, în dumnezeire. Eram extaziaţi. Am simţit şi trăit adânc aceste momente sublime. În acele clipe, puteau să se deschidă uşile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi. (…)
Toţi aveam impresia, în noaptea aceea, că cetatea infernului, Aiudul, zbura în înaltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie neştiută, luminat. Parcă-l purtau îngerii şi nu diavolii.
A doua zi, noi, cei fericiţi în timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a plătit poliţele. A început ancheta. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au găsit nimic. Ne-au suspendat plimbările. Mâncarea s-a înrăutăţit simţitor, iar noaptea, percheziţiile şi înjurăturile îşi făcuseră loc. Se dezlănţuise un regim de teroare. Înduram în tăcere. Trăiam încă acele clipe fericite din miez de noapte, de Sfântul Crăciun.
Atanasie Berzescu, A venit şi-n Aiud Crăciunul
Crăciunul la Piteşti
Dacă în unele închisori gardienii erau dezarmaţi în faţa bucuriei discrete şi a acţiunilor deţinuţilor uniţi în Har şi curaj, la Piteşti, prin „experimentul reeducării”, orice trăire firească, delicată, era înjosită. Cu prilejul marilor sărbători creştine, deţinuţii erau adunaţi şi obligaţi să participe la „ceremonii“ îngrozitoare, în care erau blasfemiate Naşterea şi Răstignirea Domnului. Mijloacele care s-au folosit acolo nu pot fi descrise în cuvinte. Teribilitatea lor nu a putut fi redată nici de cei care au supravieţuit experimentului, pentru că ele depăşesc imaginaţia umană.
Ca să nu omitem, însă, ceea ce s-a întâmplat în acest iad sufletesc, consemnăm doar o scurtă metodă de tratament al deţinuţilor. Menţionăm că este una dintre cele mai „suportabile”:
”În dimineaţa Crăciunului, îndată ce a sunat deşteptarea la ora şase, Zaharia, unul din torţionarii-pedagogi ai reeducării, a dat ordin ca de acum încolo în fiecare dimineaţă să luăm poziţie fixă pe prici, iar cei care aveau nevoie să iasă la urină şi scaun, nu o vor mai face la tinetă, ci în propria lor gamelă pentru mâncare… Doamne! Ce scabrozitate, ce înjosire, ce degradare!”
Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării
În inima robului Domnu-Şi face ieslea Lui
“Pe malul Trotuşului
Cântă robii Domnului,
Înjugaţi la jugul Lui.
Dar cântarea lor e mută,
Că-i din suferinţă multă
Şi-i cu lacrimi împletită.
În inima robului,
Domnu-Şi face ieslea Lui,
În noaptea Crăciunului.
Flori de crin din ceruri plouă
Peste ieslea Lui cea nouă
Şi din flori picură rouă.
Stă un copilaş în zare
Şi priveşte cu mirare
La fereastra de-nchisoare.
Lângă micul copilaş
S-a oprit un îngeraş,
Ce-i şopteşte drăgălaş:
“Azi Crăciunul s-a mutat
Din palat la închisoare,
Unde-i Domnu-ntemniţat”.
Şi copilul cel din zare
A venit la închisoare
Să trăiască praznic mare.
Valeriu Gafencu – Colind
A venit şi-aici Crăciunul,
Să ne mângâie surghiunul;
cade albă nea
peste viaţa mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viaţa mea
care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
peste dorurile mele;
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
numai lacrimi grele.
Maica Domnului curată
Adă veste minunată!
Zâmbetul tău drag,
înflorească-n prag
ca o zi cu soare!
Zâmbetul tău drag
îl aşteaptă-n prag
cei din închisoare.
Peste fericiri apuse,
tinde-ţi mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
pieptul lor suspină,
de sfânta-Ţi Lumină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori.

Radu Gyr – A venit şi-aici Crăciunul
http://ramurainflorita.blogspot.com/


p a p a


Papa este calauza tuturor ereziilor de la anul 1054 incoace. De aceea nu este binevenit in Romania, decat daca vrea sa se pocaiasca si sa se boteze.

UE a respins cererea României de condamnare a crimelor comunismului, capitol la care ţara noastră nu a reuşit însă să facă nimic concret în 21 de ani de la căderea regimului.

 


http://garduldefier.wordpress.com/

Leonard Cohen Dens me to the end of love

Ramolitii care ne distrug destinele

Sa nu va uitati la tv. ca sa nu vedeti ce vad eu. Doar intimplator cind dau si vad cite un slugoi sau un ramolit ca cei de la Banca Nationala, reusesc  sa-mi intorc sufletul pe dos. Sa nu va uitati .
Parca in ultima perioada  cind isi pun poalele in cap guvernantii vad mai bine.
Il vedeam pe Vice Guvernatorul nostru atit de ramolit incit  nu-mi venea sa cred ca ma uitam mai demult, cu gura cascata sa vad  ce lucruri intelepte mai spune.Imi ziceam  acum ca nu este cineva linga mine sa ma ciupeasca sa  ma trezesc, ca nu poate  fi adevarat. Vorbea ca si Boc ca daca nu faceam politica de imprumut la FMI era vai de noi. In cuvinte impiedicate, voia sa ne spuna acest ziarist cum am fi trait de rau. Dar acum  am vazut bine cum isi bateau joc de el Snek..., I.Serbanescu si mai putin chiar C.Gusa. Ajunsese-ra si la al parafraza cu daca,  daca  bunica avea roti era automobil si ca  a asteptat Banca Nationala a Romaniei sa ne ajute Dumnezeu, ei nefacind nimic. Vai de tara noastra si de acest popor obidit. Cu asa ramoliti in frunte ? Dar A. Vasilescu este cam ramolit si a preluat poezia lui Boc, insa cel de mai de sus Isarescu stie ce face.  Suge si el de la bugetul  tarii . Nu este atit de dobitoc sa nu stie ce se petrece, dar  este la masa si imparte tortul cu Basescu  si camarila. Rusine sa le fie, ca oamenii nu au ce pune pe masa zilnic si asta din cauza lor. Atit imi pare rau ca nu am retinut pe cel(si am fost atenta numai trecator), ce a spus ca  nucleul greu al banilor tarii,  pusi in alta parte(parca in banci straine) si nu intra in bugetul consolidat al tarii cu care ne  improasca in fata  nemernicii ca, nu sint bani de pensii de salarii, de nimic. Dar cine i-a papat ca acolo au mers si merg imprumuturile  pe care le vom plati noi si generatiile urmatoare. Daca de noi nu ne pasa, macar de cei ce vor veni  dupa noi, ar trebui sa ne pese. Sint urmasii nostrii copii nostrii, singe din singele nostru. UNDE ESTE PATRIOTISMUL NOSTRU ???? Curaj !!!!
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Alphonse Capone(1899-1947)(cinta Dean Martin)


Aceasta este una dintre melodiile, care imi plac foarte mult. Dean Martin (1917-1995),nu a recunoscut niciodata ca face parte din conducerea  Mafiei Americane spunind ca relatiile sint" favor contra favor".Despre cei 3 mari cintaresti lansati si sustinuti de Mafia Americana, am mai scris pe alte bloguri de-a lungul anilor.Ceilalti au fost Louis Armstrong(1901-1971) si Frank Sinatra(1915-1998), care a facut si el parte din Conducerea Mafiei si  a fost condamnat la moarte, la un moment dat, de catre Mafia si iertat in ultima clipa A promis ca va spune tot, la deschiderea testamentului dupa moartea sa, dar nu a spus pentru a-si proteja familia, de razbunarea Mafiei Odorica ...

25 decembrie dimineata. (2010)

In aceasta dimineata,  care ar trebui sa ne  dea un mic fior in inima noastra, este cenusiu, cenusiu ca sufletul nostru,.  Dar daca ma reculeg putin ma gindesc ca este inca dimineat, poate mai tirziu v-a rasari soarele. Stau adunata pe fotoliu si ma gindesc ce s-a intimplat in aceasta zi cu 21 de ani in urma. Au fost executati  familia Ceausescu.Pe drept? Pe nedrept gindesc acuma, fata de ce fac actualii  guvernanti.  Atipesc si cind ma scol, e soare afara. Un soare care vrea sa ne compenseze pentru ceea ce induram in  fiecare zi. La stirile de ora 10 vad membrii guvernului adunati ca o gasca de bloc, printre ei vesela si iute ca un titirez,  pe prima parasutista a tarii. Se gudura ca o  scolarita  mica dintr-o clasa ajutatoare "Ce mi-a adus mosu?" Imi vine sa-i scuip in fata, "nu ti-a adus destule atitea miliarde de euro sa-i toci pe ce vrei tu", ca o fetita alintata pentru debilitatea ei? Am inchis sonorul ca sa ii vad mai atenta si  sa nu-i mai aud rumegind prostiile ca, tot ce fac e bine pentru popor si pentru viitorul nostru.Dar noi ca niste netrebnici ce sintem nu stim sa-i pretuim si nu ii maritam.
Acum uitindu-ma la fizionomiile lor, vad cu adevarat ce arata ca sint, acesti netrebnici. Asa arata, ca  un grup de repetenti  la o scoala  cu elevi cu deficiente mintale. Ii vad pe rind, in timp ce spun polologhia timpita. Citiva chiar, min.invatamintului, al sanatatii, al finantelor si chiar min. culturii, pentru care am scris eu un articol mai demult :"Un fascinst in guvernul Romaniei", asa arata ca niste elevi batrini la o scoala ajutatoare. Toti aliniati se joaca  cu noi un joc sinistru,  jucat la scoala cu elevi cu deficiente mentale. Dar ce este mai sinistru este ca, acest joc se face cu noi toti, cobaii lor. Mie frica sa dau drumul la sonor c, poate este adevarat ceea ce cred. Cred ca spun ca, tot ce fac, toata aceasta nebuneala  de balamuc este pentru noi, poporul roman si pentru binele nostru. In tot acest timp ride  vesela, dar timpa aceeasi  eleva, care se bucura ca i-au mai dat pe mina citeva miliarde de euro pentru anul viitor, pentru a ocroti frunza  aceea, care a adus milioane de  turisti.
Dragii mei la asta  m-am gindit in aceasta dimineata, la binele nostru care este ocrotit si pazit de o banda  de ticalosi si misei, care se joaca de-a guvernul la o scoala de alienati mintali. Dar in acest timp tot poporul sta si indura, caci acum au taiat unii porcul si au mincare pentru o luna. Si pe urma??? Noi vom plinge si ei vor ride in continuare inconstienti  de vocatia lor criminala.
Curaj, avem vesnicia inainte, dar nu trebuie sa stam o vesnicie pentru a arunca acolo,  unde este locul acestor derbedei in frunte cu seful lor. Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

joi, 23 decembrie 2010

Sarbatori fericite !

Scumpii mei,
nu-mi plac stereotipiile.
Va doresc NOROC in toate, sanatate, bani, iubire !
Odorica

Cinism criminal (votul a continuat pina la epuizare)

Un barbat s-a aruncat de la balcon in Parlament, in timpul discursului premierului Emil Boc de joi dimineata, in jurul orei 10:30. Potrivit primelor informatii obtinute de la corespondentul HotNews.ro in Parlament, barbatul purta un tricou cu mesajul "Ne-ati ucis viitorul". Un echipaj SMURD si ISU i-au acordat primul ajutor acestuia. Barbatul s-a urcat in picioare pe balustrada de la balcon si s-a aruncat, lovind doua banci din plen. In momentul in care s-a aruncat, acesta a strigat: "Ati luat painea de la gura copiilor mei, ne-ati ucis viitorul copiilor nostri!" Premierul Emil Boc a ordonat  continuarea votului.

miercuri, 22 decembrie 2010

Dreptul de a huidui

Imi aduc perfect de bine aminte ca, la revolutie era un domn filozof, Gabriel Liiceanu care dupa ce trecuse iuresul,  aparea in mijlocul oamenilor mai ales tinerii si spunea ca acum avem dreptul de a huidui. Si se spunea asta la nesfirsit ca acum sintem liberi si ne putem exercita acest drept. Si noi, mai ales eu( ca oile) cind auzeam aceste cuvinte la difuzorul laboratorului parca zburam. Parca luasem pe Dumnezeu de un picior. Cucerisem paradisul. Imi pansa orgoliul ranit. Ce mare lucru facuseram prin darea lui Ceausescu jos de la putere. Acest fripturist ca si Plesu pe care il indragisem , de la  persecutia cu transcedentalii imi incalzeau sufletul. Ma simteam importanta, ca avem si noi intelectualii si filozofii nostrii liberi sa spuna ce vor in numele nostru.
Dar acum ce vad, unde sint acest fripturisti? Stau pititi si sug bugetul tarii adica din banii nostrii ai tuturor,  merg in avionul prezidential,  merg la vilele presedintelui,  nu reactioneaza la   mirlania presedintelui ca  scoala romaneasca scoate timpiti. Dar nu spune ca el(presedintele), este exemplul cel mai   adevarat.Sa ma scuze profesorii lui dar de el nu s-a lipit decit  invataturile din bordelurile lumii.
Pe acest filozofi de care se discuta aseara la tv. ca, unde sint de ce nu i-au atitudine  nu ii intereseaza de acest popor care, traiesti din mila uniunii europene, nu vad  nimic decit interesul lor personal de oameni marunti cu nevoi  urgente numai pentru ei. De ce filozoful Liiceanu nu huiduie pe presedintele nostru, cind este gratulat cu  un venit pe care nu-l merita, de ce nu il huiduie cind il invita la vilele sale,  sa calatoreasca in avionul prezidential  numai ei  citiva fripturisti in avion cu 300 de locuri. De ce nu huiduie: Ne-a spus numai noua la revolutie care eram cu mintile infierbintate, ca avem dreptul sa huiduim.Noi, mai ales politistii au aratat ca au dreptul sa huiduie si ce  au rezolvat?  Presedintele s-a razbunat pe ei si pe noi toti, rasturnind ciuma bubonica peste noi toti cu o ura inversunata  caracteristica pentru cei cu boli grave mintale la etaj.. Ce daca  li se iau drepturile filozofilor, ce daca  vor trai din drepturile de autor  ciuntite si din veniturile editurilor pe care le patroneaza. De ce nu merge  filozoful Liiceani un mijlocul pensionarilor amariti care stau nopti intregi in ger la cozi pentru alua pomana europeana, sa le spuna ca au dreptul sa huiduie. Chiar daca nu se intimpla nimic pe moment, macar trezeste constiinta neamului. Nu face asta pentru ca sint ocupati sa suga de la bugetul tarii( ca primul om al tarii nu plateste acesti lingai scirbosi din buzunarul lui), suge din banii  nostrii , din banii lor  amaritilor care stau la coada pentru un kg.de faina.Acum vreau sa-mi raspunda  acest domn filozof, de ce are un caracter asa de urit si un suflet asa de mic. Mor oameni in spitale  fara tratament,  invatamintul e pus pe butuc, tinerii fara nici un fel de perspectiva, romanii si-au luat lumea in cap(cei care nici nu au gindit vreodata asa ceva). Unde este constiinta lui de filozof al neamului, constriinta noastra a popoprului treaza Eu cred ca el trebuie huiduit si pedepsit cind aceasta banda de criminali ai neamulu, nu v-a mai fi la conducerea tarii.  As avea multe de spus in continuare, dar pentru  azi este destul. Sa ne bucuram de  micile placeri pe care le avem in aceste zile, putina mincare mai buna,  liber de la serviciu, bucuria din suflet. Saracia de pe mese sa fie compensata de bogatia din suflet. Placeri marunte ca, doar noi nu filozofam si nu ne plateste nimeni regeste pentru asta. Au fost mituiti ca taca din gura. Si au primit mita !!!!Curaj !!! Avem inainte o vesnicie !
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Ultima gaselnita a guvernului. Am auzit azi din gura Min.Educatiei Anul 2011 a fost decretat anul voluntariatului:)))

Foto: Transfagarasan
"Stalin a spus în felul urmator: Daca nu stii, te învatam, daca nu poti, te ajutam, daca nu, strângem surubu'(te obligam)."
Asta mi-a adus aminte de bancul cu magarul. Unui om i-a murit magarul si un vecin il intreaba de ce este asa de suparat, ca e doar un magar si isi poate lua altul. Dar omul foarte trist i-a spus :Cum sa nu fiu suparat ca a murit, acum cind abia il invatase sa nu mai manince???
Nu m-as fi gindit  nici in viseler cele mai urite, la  asa o gaselnita a guvernului. Voluntariat s-a facut dupa razboi.  Tinerii au fost  obligati  sa  faca voluntariat  pentru a  face Transfagarasanul,  Bumbesti Livezeni, Sadu si multe alte obiective importante din tara noastra. Baietii mai mari ca mine povesteau ca, plecau doar cu o foaie de parcurs pe  tren si cind ajungeau acolo in munti la tirnacop sapau in piatra, nu primeau mincare decit fasole de la cazan. Dar nu uitati se facea prin rotatie, minim o luna. Bani nu se dadeau. Dar tinerii erau veseli plini de speranta ca  este inceputul unei vieti bune, ca acolo vor cunoaste  alti tineri ca si ei si ca, asta ajuta progresul tarii. Aveau speranta, lucrul cel mai important. Dupa revolutie cind s-a aratat la televizor Santierul Bumbesti Livezeni,  doi soti care s-au cunoscut acolo plingeau  si copii lor se tavaleau de ris. Dar nu se poate face nici o paralela  intre perioada de dupa razboi, plina de speranta si perioada de acum,  prinsa in  calvarul  hotilor.
Si nu uitati ce este mai important,  se facea prin rotalie si exista speranta in suflet. Acum  ne-a murit speranta  si  foamea si suferintele noastre sint pe termen "a la long". Pina vom pati ca magarul.  Atit am vrut sa spun ca m-a scirbit aceasta mirsavie a guvernului ca anul 2011 neste anul (declarat de ei) al voluntariatului.
Sa nu mai avem ce zice ca nu primim lefuri, pensii, nimic ca, facem munca voluntara. Rusine sa le fie !!!! Curaj !Sa tinem vie flacara sperantei !!!:)
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

marți, 21 decembrie 2010

Daca m-ati intreba ce imi doresc eu de la anul 2011(mai bine nu ma INTREBATI)

Deci daca m-ati intreba ce imi doresc eu de la anul 2011,  v-as raspunde in secunda urmatoare.
In afara de  sanatatea mea pe linia de plutire, as vrea sa nu mai vad  in fruntea tarii reprezentindu-ne pe noi toti, pe  acest sef de echipa  a muncitorilor necalificati(asa l-am numit mereu),sa ma scuze munncitorii necalificati pe care eu personal ii pretuiesc foarte mult. Atita  mi-as dori sa nu mai vad acest zbangiu turmentat (l-am supraapreciat prea mult),  in calitate de Primul om al tarii.
Pefer sa vad un baiat frumos  fotomodel de oriunde in lume. Dar in locul primului wuschist al tarii, ma multumesc si cu B..... Chiar daca nu face nimic macar nu ne face rau.
Dar este mai bine sa nu ma intrebati ce vreau pentru anul 2011  caci, vedeti ca eu nu sint modesta, in afara de sanatate vreau  sa ne reprezinte un barbat tinar si frumos macar sa avem cu ce ne lauda. Caci de urit, prost si vesnic turmentat, sintem satui pentru 1000 de ani. Numai prima parasutista a tirii il poate aprecia in mod interesat. Cine ii mai da pe mina 4 miliarde euro ei ca sa se joace???. Curaj!

Radu Ile S-am iubit o prahoveanca, o moldoveanca si o ardeleanca

Luis Miguel Historia de un amor


http://dariaion.blogspot.com/

Cucu Bau

http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

luni, 20 decembrie 2010

Problematica Dictatului de la Viena

Împlinirea, în anul 2010, a 90 de ani de la semnarea tratatului de pace de la Trioanon, şi a 70 de ani de la adoptarea Dictatului de la Viena, a determninat amplificarea dezbaterilor, pe aceste teme, în mass – media mahiară. Pornind de la oportunitatea oferită de Centrul European de Studii Covasna – Harghita, care pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în buletine bilunare şi în sinteze documentare tematice, prezintă revista presei maghiare din România şi, în mod deosebit din cele trei judeţe, în studiul de faţă, vom prezenta modul în care problematica Dictatului de la Viena este reflectată în mass-media maghiară. În acest sens, am procedat la analiza conţinutului articolelor care abordează problematica menţionată, majoritatea apărute în perioada 2005-2010, oferind astfel cititorilor români care nu cunosc limba maghiară, cunoaşterea directă „de la sursă” a conţinutului şi mesajelor materialelor de presă semnate atât de publicişti – majoritate dintre aceştia numărâdu-se printre principalii formatori de opinie, cât şi de lideri politici şi civici şi, nu în ultimul rând, de istorici specializaţi pe temele respective. Continue reading »
http://harghita.nouadreapta.org/

Raport privind discriminarea maghiarilor

„Minte! Minte! Minte! Şi în cele din urmă minciuna ta va fi crezută” – deviza extremiştilor maghiari la Geneva
Minciuna este din vremuri imemoriale utilizată ca armă de luptă. Ea te poate face să câştigi războaie atunci când o utilizezi sub forma dezinformării inamicului. Dar minciuna gogonată, în timp de pace, te coboară în specia imundă a celor lipsiţi de demnitate şi caracter, te transformă într-o nevertebrată care se târăşte prin mocirlă şi care crede că întreaga lume este aceea mocirlă. Aflată, aproape permanent la guvernarea României şi având practic sub dictatura sa de 20 de ani autorităţile locale din Harghita şi Covasna, Uniunea Culturală a Maghiarilor din România cunoscută sub numele de UDMR, a continuat şi continua să „latre” la România şi la români, prin proprii politicieni sau prin intermediari.
Trei dintre aceşti intermediari, aflaţi şi în graţiile Budapestei şi încurajaţi de aceasta, se pregătesc ca pe 10 august a.c., în cadrul celei de-a 77-a sesiuni a Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale, care va avea loc la Geneva, să debiteze unele dintre cele mai gogonate minciuni despre situaţia minorităţii maghiare din România, şi în special a maghiarilor din judeţele Covasna, Harghita, unde, culmea, 100.000 de români sunt supuşi unor discriminări fără precedent pentru un stat european, de către oligarhia maghiară care stăpâneşte cele două judeţe de 20 de ani, aici fiind singurele judeţe din ţară în care nu a existat rotaţia puterii, singurii stăpâni fiind UDMR-ul şi instrumentele sale.
La sesiunea din 9-10 august de la Geneva, Asociaţia Pro Regio Siculorum, Comitetul de Iniţiativa Bolyai şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania vor prezenta un raport intitulat „Discriminarea împotriva minorităţii naţionale maghiare in România”.
Raportul este o minciună uriaşă de la un capăt la altul încercând să impună o denumire artificială cum este cea de „Ţinutul Secuiesc”, denumire care nu are o istorie şi care nu denumeşte geografic, ci etnic, o parte a teritoriului României, utilizarea lui încurajând nu turismul şi dezvoltarea economică ci segregarea etnică. Demersul mincinos da şi un capăt de linie al rezolvării tuturor aşa-ziselor probleme pe care le au maghiarii din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Este evident soluţia gregară, de ev mediu a segregării pe criterii etnice: „o mare autonomie a Ţinutului Secuiesc care să se transforme într-o zonă de dezvoltare independenta…”, cum zice raportul.
continuarea http://harghita.nouadreapta.org/

Imnul golanilor

duminică, 19 decembrie 2010

Timisoara in sufletele noastre !

Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara !” – Sloganul care a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatură, s-a născut cu exact 21 ani în urmă. Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara.
Recomand excelentul text scris de Theophyle:http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/12/16/timisoara-16-decembrie-1989-scanteia-revolutiei/
Intr-adevar, acolo a inceput ceea ce unii se obstineaza sa considere doar un foc de artificii, o iluzie sau o mistificare. Nu s-a tras cu gloante oarbe la Timisoara. Acolo au murit oameni pentru ca au cerut libertate.  Dictatura a recurs cu disperare la solutia Tienanmen. In alte state din Blocul Sovietic au fost ascultate indemnurile lui Gorbaciov de a nu se recurge la forta impotriva demonstantilor pentru democratie. Pana si ulii dogmatici gen Gustav Husak, Milos Jakes, Erich Honecker, Egon Krenz, Todor Jivkov etc au inteles ca 1989 nu era 1953, 1956 ori 1968.  Singurul care retraia momentele din octombrie-noiembrie 1956 cand facea parte din Comandamentul numit de Gheorghiu-Dej pentru a preveni “contrarevolutia” era Ceausescu.  El si valetii sai.  Nomenklatura de la Bucuresti a refuzat sa cedeze, si-a aparat cu furie privilegiile botezate cu nemarginit cinism “cauza socialismului”. Pentru Ceausescu si sicofantii sai, Gorbaciov era un tradator, un oportunist de dreapta, groparul comunismului real.  Toti membrii si membrii supleanti ai Comitetului Politic Executiv au aprobat decizia criminala de a se trage in protestatari. Nici macar unul nu s-a abtinut.  Au urmat masacrele.  In timp ce la Bucuresti Ceausescu se mai inchipuia infailibil, Timisoara era de-acum libera.  Prabusirea regimului a fost rezultatul miscarii anticomuniste spontane pe care profitocratia a incercat sa o opreasca prin manipulari si dezinformare.  Asa ajuns la putere Ion Iliescu, travestit, ca si Petre Roman, ca si Voican Voiculescu, in “revolutionar”.  A mimat anticomunismul, s-a jurat ca este de partea revoltionarilor, dar a pregatit si a orchestrat detrunarea miscarii revoolutionare.  Am mai spus-o, a ierta nu inseamna a uita, dar a uita este de neiertat. In plus, iertarea este o vorba desarta in absenta caintei.
Cand aud voci care sustin ca anticomunismul democratic este revolut ca atitudine etica, ca nu mai are sens sa ne ocupam de natura sistemului comunist, de resursele sale ideologice, de consecintele sale, ma intreb pe ce planeta traiesc propagatorii acestei viziuni?  Au citit ei oare cu atentie Proclamatia de la Timisoara, unul dintre primele documente ale decomunizarii in Europa de Est, adevarata Carta a Revolutie Romane?  Ori poate considera ca autorii Proclamatiei si milioanele de oameni care au crezut si cred in aceste idei sunt cu totii monomani?  Ar spune oare ei acelasi lucru despre confruntarea cu trecutul nazist?  Ar fi aprobat prezenta in guvernele democratice a fostilor demnitari ori ideologi fascisti?  Au ei cea mai vaga notiune despre analiza comparativa a regimurilor comuniste?  Au intrat macar o zi in arhive?  Amatorismului lautarist, insolentei negationiste si amneziei abil cultivate trebuie sa  li se contrapuna expertiza veritabila a ceea ce a fost comunismul, in planul institutiilor, al practicilor sociale, al vietii cotidiene, al represiunii, al mecanismelor de constrangere si cooptare, al subiectivitatii.  In decembrie 1989, timisorenii au cerut adevar, demnitate si libertate. Au urmat ani lungi in care restauratia nu a fost catusi de putin de catifea.  Abia pe 18 decembrie 2006 statul roman a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala, o pozitie reiterata categoric in aceste zile de presedintele tarii.  Dupa 21 de ani, idealurile revolutionarilor timisoreni raman vii, nealterate, actuale.  (VT)
Autor Roxana Ion http://asociatia21decembrie.ro/

Fiti veseli !

Cafeluta de dimineata intii este gustata, pentru a va fi servita!

Manifestul pentru solidaritate !!!

"MANIFIESTO POR LA SOLIDARIDAD"

“En la Tierra hay suficiente para satisfacer las necesidades de todos, pero no tanto como para satisfacer la avaricia de algunos”. “Mañana tal vez tengamos que sentarnos frente a nuestros hijos y decirles que fuimos derrotados. Pero no podremos mirarlos a los ojos y decirles que viven así porque no nos animamos a pelear”. "Dicen que soy héroe, yo débil, tímido, casi insignificante, si siendo como soy hice lo que hice, imagínense lo que pueden hacer todos ustedes juntos.” (GANDHI)

Profitorii Revolutiei Romane 21 dec.1989 - Impostorii (art.reluat din dec.2009)

Foto:Acesta sa fie semnul victoriei diavolului?(Kidrok_devil)
Sa facem acum la 2o de ani de la revolutie(sau asa zisa revolutie),un bilant, sa vedem ce am cistigat noi, romanii de rind. Ia sa vedem! Pentru ca nu am fost vigilenti, in primele ore ale revolutiei, nu am putut fii organizati dinainte, datorita duritatii securitatii, am pierdut trenul. Trenul tarii noastre dragi.
Nu am putut si noi sa ne urcam in el. Am fost aruncati ca niste gunoaie, numai buni pentru a da o legitimitate in necunostinta de cauza, noilor stapini. Am fost aruncati pe peron si nu ne-am mai putut su, nici pina acum si nu se stie cit timp vom mai fii jos, ca niste gunoaie de care nu mai este nevoie, dar sin cautate la alegeri. Caci noi prostii nestiind nimic(sau banuind doar), ce se intimpla, simtem buni de poza pentru democratia originala, facuta de comunisti si securisti. Deci noi oameni de rind cinstiti, sintem pierzatorii, am pierdut trenul care ne-ar fi dus spre civilizatie, spre recunoasterea adevaratelor valori.
Acum sa vedem cine sint cistigatorii. Cine oare se bucura de democratie? In primul rind, tiganii transformati ad-hoc in rromi, pentru a baga in ceata occidentul, care face confuzie intre romani si tigani, tocmai pentru a ne compromite pe toti. Ba mai mult, tiganii nu mai vor sa recunoasca ca sint romi romanizati, ci calca totul in picioare spunind ca sint romani.
Au adus in societate(erau alungati si de catre comunisti), toate metehnele lor, furtul, inselatoria, minciuna, violurile, crimel, taxele de protectie (caci ei ne protejaza in propria noastra tara, ei robii de altadata).
Dar organizatiile rrome din Romania, maninca banii dati de occident pentru rromi, pentru ai civiliza si lasa selectia naturala, sa faca treaba lor. Care pe care. Dar romanii lasi simtindu-se inferiori, lasa sa fim toti calariti, de profitorii revolutiei, de la toate nivelurile de rromi la politicieni. Cind se va implica si org. rromilor din Romania in a se impune, acestor impostori. Astept si eu un raspuns, caci tigani mai seriosi sint cei care, sint de-o seama cu mine, in orasul nostru Ploiesti, care erau deja pusi la punct de comunisti, cu brutalitate caci altfel nu se poate.
De vina pentru plaga aceasta, asupra tarii si a orasului nostru este Ianachi Moruzi care primind Ploiestiul si imprejurimile lui, ca mosie a venit de la Iasi in 1775, cu sute mii de tigani robi si uite asa ne-am procopsit cu stapinii nostrii, pe care ii stim de frica de acum.Ei ne iau casele, pe care , la evem din mosi stramosi. La un semnal dat de tiganul sef, pentru a baga spaima in noi si a fii invatatura de minte pentru ceilalti, se aduna pe un om 3o-4o de tigani cu mic cu mare, care vor sa-ti arate neaparat cele mai intime locuri din corpul lor.
Romanii se pun la mintea lor(era sa zic altceva), milogi numai sa fie acceptati, asa cum sint cu toate handicapurile lor fizice, sau mintale. In orice caz profitorii revolutiei sint cei certati cu legea, cei care chiar daca au facut crime evidente, se spune ca, daca vor fi gasiti vinovati, etc., etc.
Asa ca, cu toate ca sint anticomunista, vad ca ni se potriveste Internationala comunista, mai mult ca oricind. Sa ne gindim ca, este scrisa doar pentru noi, oamenii de rind, cinstiti, care nu putem sa ne impotrivim profitorilor revolutiei. E democratie doar. Noi nici nu stim daca, vom mai avea dreptul la cuvint. Vin din spate cohortele de infractori de tot felul, rromi, criminali, prostituate, si prostituati politici toti, trec tavalug, ne calca in picioare si cine scapa, scapa dar e vai de capul lui, de viitorul lui, de urmasii lui. Imi asum cele spuse si pot sa dovedesc ca am dreptate. Cine nu vrea sa vada adevarul este liber, sa ma contrazica.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa