vineri, 18 decembrie 2009

Iarna grea 1953-1954(o mica divagatie inspirata de iarna de afara)


Era ca in povesti zapada de pe casa. Era pina la cosul de fum!
Tata s-a urcat pe zapada si a curatat cosul ca nu se infunde cu zapada. Am sapat tunele in zapada pentru a ajunge la vecini de unde imprumutam ce ne lipsea :chibrituri, sare, sau ceapa. Nu se putea merge la magazin! Noi copii ne bucuram cel mai mult.Totul era o feerie si noi nu mai puteam de bucurie. Cind s-a mai topit zapada am fost nevoita sa merg la Piatra Neamt la unchiul meu Gheorghe, frate geaman cu tata.
Intr-o seara, a venit matusa mea . Eu ii ziceam "mama Ileana". Eram bucuroasa ca plec de acasa cu trenul.
Imi aduc aminte de ghetele cu care eram incaltata. Erau cu blanita si in carouri. Asa se purtau atunci. Erau foarte calduroase! Ghete din piele nu se cumparau copiilor pentru ca ei cresteau si le ramineau mici . La plecare mi-am luat papusa de cirpa la care tineam foarte mult, o vedeam foarte frumoasa, si ne-am indreptat cu totii spre gara de sud, trecind podul de la ISAR.
In gara era trenul cu aburi, gata de plecare. Atunci am observat ca am pierdut papusa si am inceput sa tip ca din gura de sarpe. Saracul tata a trebuit sa se intoarca inapoi sa o caute. Eram intr-o broboada mare, de lina neagra. Papusa am tinut-o in mina, pe dedesupt. Nu am simtit cand am scapat-o. Cind a ajuns tata, dupa ce a gasit papusa pe pod, trenul se punea in miscare si tata abia a apucat sa mi-o dea pe geam.Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

4 comentarii:

Avram Marian - Gabriel ( Graham ) spunea...

Superb blogul!Felicitari!
Intrati pe Blogul oficial al Maresalului Antonescu http://maresalionantonescu.blogspot.com/ si participati la sondajul de opinie despre Maresalul Antonescu.
De asemenea lasa-ti si un link pentru a putea trimite lumea la acest articol.
"Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici."
Maresal Antonescu

Odorica spunea...

Multumesc, esti un scump !
Salut !
Odorica

director-turism spunea...

Odorica frumos comentariul tau despre iarna grea din 1954. Si totodata real caci eu am trait acele vtrmuri. Am si fotografii pe care o sa le pun pe directorul asta de turism unde sunt editor. Am si o pereche de paslari din aceia in carouri de care vorbesti pe care i-am pastrat amintire . Se incheiau cu cu un sistem de cleme lacuite. Eram mai mare ca varta fata de tine si imi amintesc cum la intersectia Stefan cel Mare cu Dorobanti a ramas blocat un tanc al armatei ce venise sa faca partie pe sinele de tramvai spre depoul Ilie Pintilie. Au iesit muncitorii de la Tudor (Acumulatorul) si au facut un fel de sanie din blani de scandura groasa. Au legat tancul cu funii si l-au suit pe sanie. Apoi l-au manevrat intr-un scuar facut cu lopetile. Muncitorii fusesera surprinsi de viscol in incinta fabricii si nu putusera sa plece pe la casele lor. Tot oamenii astia au croit drum cu lopetile ca sa poata ajunge masinile sa ia paine de la fabrica Herdan. Erau alte timpuri atunci.Daca te vedea cineva cazut sareau sa te salveze. Azi , vai de noi.

Odorica spunea...

Nici nu stii ce mare bucurie mi-ai facut, cu comentariul tau. Eu am scris numai ce mi-am adus aminte caci, eram mica, dar aceea perioada a orasului nostru sub zapezi pentru mine constituie viata pe taramul basmelor.
Inca odata iti multumesc pentru precizari si iti doresc numai bine. Odorica:)