duminică, 31 august 2008

Eneida

Astazi cautind prin debara, am gasit o carte foarte veche din l921 Eneida de Virgiliu, la a treia tiparitura revazuta deN. Pandelea. Cu stiloul pe prima pagina scrie:" Nu poti inalta sufletele, fara sa le desrobesti". Faptul ca am gasit o carte veche din l92l impreuna cu "Amintiri din copilarie"de ion Creanga din l942, pe de o parte m-a bucurat ca le credeam pierdute pentru totdeaauna, pe de alta parte am un sentiment de rusine, ca nu am putut macar sa ma mentin la nivelul intelectual al familiei.Aceasta carte "Eneida"o stiu in casa dintotdeauna impreuna cu sute de carti de mare valoare Infernul,Purgatoriul de Dante Aligherii si alte in slavona de peste l5o de ani, le-am citit de cind eram foarte mica. Dar cred ca nu am reusit in viata, asa cum puteam sa reusesc si acum imi este rusine, se datoreaza faptului ca tara si toate neamurile noastre erau in virsta, la asfintitul vietii si nu am putut fi sustinuta financiar,(am fost fortata sa fac fata chiar de la inceput, unui ritm prea sustinut), apoi am nimerit in faza de inceput, de instaurare a comunismului, care nu ajuta decit la global, si prin casatorie familia fiind la mare distanta fata de intelectualitate, nedind 2 bani pe familiile de neam mai bun. Indiferent care a fost conjunctura biblioteca de acasa, cu carti ca aceasta de care v-am vorbit si alte de l5o de ani din vremea cind nu se scria cu litere latine dar, citindu-le cu literele rusesti erau cuvinte romanesti.Aproape toate au fost duse, de sotul meu la muzeu aici in Ploiesti.A luat 1oo de lei pe bucata in anii l97o.Ma simt vinovata, caci eu nu am putut sa duc mai departe stindardul. Au fost copii de muncitori si tarani care au facut facultatile muncitoresti, v-am mai spus ca dupa 7 clase faceau facultatea muncitoreasca si apoi liceul la comasat (2 saptamini) 2 ani intr-un an. Acei ingineri erau foarte slab pregatiti(ex. ing. Cursaru dec.), dar care erau laudati in exces pentru ca, erau produsul facultatilor muncitoresti si asa se arata ca se poate, un telmes - balmes (facultatea, apoi liceul comasat 2 ani intr-un an cu 2 saptamini de curs la fiecare an, deci o saptamina pe an). Vorba filmului:"Asa s-a calit otelul". Acum la batrinete se uita in urma si isi zic:"Ce prost am fost si ce i-am imbirligat pe toti".Apropo, ei spuneau ca pe parintii lor de la tara, i-a costat numai 2 lei biletul de rata(autobuzul care ii ducea de la tara la oras) si apoi totul a fost pe cheltuiala statului, caci de atunci nu i-au mai vazut decit ingineri si erau mindia familiei, caci se mirau si ei de desteptaciunea copiilor lor, plecati de acasa din case acoperite cu paie!!!! papapa fiti tari !!!

sâmbătă, 30 august 2008

Biblie de buzunar, veche de loo de ani.

Ma gindesc mereu ca, am profitat foarte putin, de pe urma sansei de a avea de-a face cu, persoane pe care le consider eu ca, ar fi avut ocazia sa ma modeleze mai mult. Dar stiti cum este, cu cit esti mai inteligent, mai instruit,mai bine educat, cu atit suferi cind traiesti inte prosti, asa ca pe de o parte, imi pare rau ca nu am fost sfatuita sa profit cit mai mult ,pe de alta parte ma gindesc ca, a fost suficient, poate prea mult. Anisoara nu avea interes(si nici mie nu-mi placea) sa ma invete limba maghiara si germana caci, avea multe cunostinte cu care vorbea, in aceste limbi tot timpul si cu copii ei. Nu voia sa stiu ce isi spun. Dar mai tirziu in viata am vazut ca copii erau dusi la gradinite,scoli generale si licee de limba maghiara si germana in Bucuresti tocmai pentru a cunoaste si alte culturi si le-au prins bine. Instuctia in cultura de limba germana sau maghiara este mai cazona, te pregateste mai bine pentru viata. Chiar azi la o emisiune culturala am vazut ca Imparatul Carol cel Mare, pe la l5oo a spus ca vorbeste in alte limbi, ex. franceza cu barbatii, spaniola cu credinciosii si cu propriul cal vorbeste germana. Cred ca de la acest episod vine mereu vorba pe care am auzit-o de-a lungul vietii ca, germana este pentru cai. Dar de la Anisoara mi-a ramas Vechiul testament, vechi de peste loo de ani in limba romana, de buzunar(de poseta) 9 cm. x l3 cm.cu 2 harti cu "Tara Sfinta in timpul mintuitorului nostru" de Societatea Biblica pentru Britania si strainatate,una si cealalta Harta pentru Intelegerea "Istoriei si Epistolelor Apostolilor" Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate. Cuprinde 2 harti dar Romania nu se vede, ci numai partea de sud cu Dunarea, fara orase. Se vede Marea Mare(Marea Mediterana), Tracia, Capadocia,Siria ,Fenicia ,Iudeea, Samaria,Arabia.Dupa Revolutie am dus-o la legat la Legatorie. Eu consider ca, este o carte istorica de mare valoare, si nu as vrea ca sa se piarda, caci nu cred ca va fi apreciata la justa ei valoare. In ea este o fotografie a unuia dintre baieti la gradinita in l979 cu urarea de "La multi ani" de Craciunul din acel an. Dar poate soarta nu va fi asa cruda sa se piarda, ci sa ajunga si se fie apreciata macar de nepoata mea Daria. Dar atit a ramas de la Anisoara, acest Nou Testament de buzunar, vechi de peste poate loo de ani de mare valoare.papapa

De'a risu'plinsu

Nu o sa gasiti alta persoana care, sa nu poarte pica si chiar sa rida uitindu-se in vremea copilariei, la perioada cind minca bataie. Nici odata nu am sa inteleg, cum ma batea Anisoara, caci nu aveam niciodata o vinataie, sau vre-un picior rupt , o mina rupta sau capul spart. Oricum, avea stil nu gluma. Se vedea, ca era de meserie. Ma batea,mai ales ca era nervoasa, atunci cind ma trimetea, sa aduc ceva din casa si nu gaseam. Vara gatea intr-o bucatarie de vara si din casa ma trimetea sa aduc anumite ingrediente. Eu nu reusam, sa le gasesc si ramineam de frica in casa, asteptind sa vina sa ma bata, ca o treaba serioasa si din partea ei si din partea mea. Eu rid acum de ma prepadesc, gindindu-ma si nepurtindu-i pica, chiar multumindu-i. Aveam o mica salita intre camere si acolo ma gasea. Nu stiu ce-mi facea, dar ma arunca pe sus, pe jos, la stinga, la dreapta(ha, ha, ha), iar eu nu opuneam rezistenta, caci stiam ca mi se cuvenea si asteptam sa se termine totul. Nu eram speriata, dar nici acum nu inteleg, cum de se intimpla, sa nu am nici un semn niciodata. Nu spuneam nimic lui tata, nu stiu de ce, poate ca, credeam ca asa e normal. Dar acum cred ca facea bine, Anisoara de ma mai speria. Eu sint constienta ca, era nervoasa la virsta ei si s-a casatorit de nevoie cu tata, caci nu avea nici un fel de alt venit si nici carte de munca(lucrase in particular). Dar reusita batailor ei, o pun pe seama experientei pe care a dobindit-o ca, guvernanta la celebrii copii, din celelbrele familii, de medici din Ploiesti(Negruzzi , Tiganus si nu mai imi aduc aminte momentan, dar erau multi). Tata daca afla, cred ca facea scandal. Dar vecinii tot timpul ii spuneau, ca sint persecutata si atunci cind mi-am legat sireturile de la ghete si am incercat sa plec sa vad ce se intimpla. Va inchipuiti ca, nu am putut sa fac nici un pas si am cazut lata. Acest lucru a fost pus, pe seama lui Anisoara . Ca a facut asa din rautate mi-a legat sireturile si m-a pus sa merg(i-au spus vecinii binevoitori). Eu nu am negat, dar rideam ca tata nu a crezut niciodata, ca am facut asta din proprie initiativa. V-am spus asta, ca sa va mai inveselesc. Dar eu ii multumesc si acum lui Anisoara, acolo in cer unde este, ca mi-a dat o educatie solida, cumulul la toata experienta ei de o viata, in slujba educatiei copiilor de familii bune. Si ma amuz de bataile care totusi, nu ma impresionau, cum ar fi trebuit sa ma impresioneze. Sic, sic, sic!!! Dar vad la tv. anumite mame, tati sau bone, adevarati criminali, ca bat copii pina la moarte. Nu au stilul lui Anisoara.Fiti veseli asta ramine o enigma, pe care nu o sa o deslusesc pina la moarte. (Nu uit niciodata ca tata a avut in vedere, interesul meu inmediat si a ales foarte bine, mai bine nici nu se putea, am spus asta ca poate si Anisoara era plictisita de dat educatie).Totul a fost spre binele meu, dar degeaba nu mi-a folosit la mai nimic, sa ai educatie dar, sa ai fata de cine o arata,caci sint oameni care, nu o apreciaza si buna ta educatie o consitera prostie curata.Fiti senini, veseli si increzatori in viitor.papapa.

vineri, 29 august 2008

Educatie negativa

Referitor la ce am zis, mai devreme , am uitat sa spun ca ma obligau cind, nu erau sefii acolo ci erau plecati pe la Minister sau I.P.I.P. sau Dir.Gen. sa umblu cu o carte pe cap ca sa ma invat sa merg dreapta, dar nu m-am tinut nici de acest sfat si umblu si acum mai cocosata. Dar revenind la educatia negativa , eu consider ca am fost educata in mod negativ cu atentia fata de animale, respect si tratarea lor ca pe fiinte umane. Acasa, catelul Robita, era ingrijit de Anisoara foarte bine ca era batrin, bolnav si avea nevoie de mincare buna, pisici nu existau si le duceam dorul, animalele erau duse anual la colt la Pompieri, pentru vaccin si aveau obligatoriu un banut, cu un numar la git. Cind am luat pisica siameza Samanta, i-am dus grija mai mult ca unui om. Si acum aici cu atitea animale amarite, afara nu ma lasa sufletul, sa nu le dau nimic pe geam. Am si in casa 2 pisici cotoi si femela castrate. Dar fara vointa mea numai datorita educatiei de respect si mila, fata de animale, sar ca dintr-un arc chiar, atunci cind imi propun sa nu le mai dau sa manince la cele de afara si precum un robot le dau, daca nu am cumparat ceva pentru ele, chiar propria mea bucata de carne. Si parca nu-mi pare rau. Dar acest lucru il fac involuntar ca o obligatie, ca un robot.Vreau mereu sa ma dezvat de acest prost obicei, caci vecinii de aici omoara animalele si spun ca au gasit un purice!!! Poate le atrag fara voia mea, pentru a fi luate de hingheri sau pentru a fi omorite de vecinii, care nu gindesc ca si ei au apelat la Primarie, sa le dea de mila un acoperis. Totusi este ca si cum ai arunca orzul la giste, este in zadar caci, mai devreme sau mai tirziu inevitabilul se produce: sint omorite de tigani sau luate de hingheri. Ma gindesc mereu ca, chiar daca as stii ca mor miine, tot as minca azi. Asta consider eu, ca pentru mine a fost o educatie negativa, educatia primita de acasa. Era mai bine daca, nu eram invatata sa ma port frumos cu toate fiintele, sa le acord atentia cuvenita si acum fac asta, necontrolat din instinct.Vreau sa nu mai fac, imi iau angajamentul mie insami si cum le vad pornesc la nebunii ca si cum nu mi-am luat angajamentul.Poate nu va dati seama, cit de rau este sa vezi ca acelor animale pe care le-ai ingrijit si castrat trebuie sa le duci departe sau sa asisti, cum sint omorite in chinuri groaznice, de te face sa te rogi sa moara mai repede. Si eu as fi vrut sa fiu, mai cruda sa fiu o fata grosolana de la tara, sa traiesc de parca si numele de animal ar fi prea blind pentru mine. Dar asa e lumea acum ciinoasa, cu toate ca acest nume jigneste ciinii. Eu nu am vrut sa va supar, dar as vrea o reteta sa scap de acest stres, care ma bintuie dupa fiecare episod, zile intregi, pina apare altul si o iau de la inceput. Fiti veseli, nu ca mine caci lucruri rele si bune se fac in fiecare secunda, peste tot in lume. Capul sus(o carte pe crestet) pieptul inainte si cu Dumnezeu inainte. papapa

Cartea de telefon

Cind eram angajata la birouri, ca functionara si lucram cu adevaratele doamne, din vechea garda dar nu din Garda de Fier, ele se gindeau la mine si imi spuneau si se tineau de capul meu ca, atunci cind am timp liber si eu, voiam sa lenevesc, sa am viziuni roz bombon, ma rugau insistent pentru binele meu, sa incerc sa memorez cit pot, sa retin pagini intregi din cartea la telefon. Spuneau ca asta imi face bine, la circulatia singelui prin creier, ca o sa am tinere de minte buna si nu o sa ma sclerozez repede. Asa am avut eu parte de persoane, care s-au ocupat fara voia mea de mine. Mai mult de o ora maxim, ma straduiam sa retin dar sa nu va inchipuiti ca reusam cine stie ce performanta, dar citeva rinduri bune le mai retineam de mila de sila. Am vrut sa va atrag atentia, ca si persoane straine cautau sa dea un sfat bun, fara a fi puse de cineva pentru ca tineretul sa fie pregatit, din punct de vedere mintal si pe termen lung. Eu nu apreciam acest sport al mintii, dar de gura lor ma prefaceam, mai mult ca fac ca ele. Ma mai verificau din cind in cind si descopereau ca mai mult visam roz la baieti. Atunci aveam necaz pe ele, ca nu-mi dau posibilitatea sa-mi odihnesc mintea, dar ele imi voiau binele. Dar la ce folos? Caci comunistii voiau sa nu gindesti, sa fii cit mai dobitoc. In privinta mea,nu am putut fructifica cu nimic ce am invatat. Dar nu am facut temeinic din ce mi s-a cerut, ci de gura lumii. Asta a fost soarta mea.T oti au gindit binevoitor fata de mine, dar totul s-a terminat odata cu maritisul, cu intrarea in productie. Caci diferenta intre acele doamne si noul val de fete de la tara, care nu aveau in spate o educatie solida era foarte mare.Totusi multe dintre ele au adus de acasa, carti vechi necenzurate din perioada interbelica tinute prin pod care m-au uimit. Nu pot sa nu mentionez pe Eminescu necenzurat, care a scris poezii sexy(cu mari porcarii) de care nici nu auzisem vreodata. Eminescu stia multe si le punea in versuri, de rideam toata noaptea la schimbul trei, de nu duceam frica ca, vom adormi si ne va prinde controlul. Caci controlul se lasa, cu penalizari mari lo-l5% sau retrogradari de categorii pe 3-6 luni.Mai bine ascultam versuri necenzurate de Eminescu sau Povestea P... de Ion Creanga, de care au nu auzisem pina atunci, dar fetele de la tara le aduceau din pod. Cred ca taranii, din cauza ca erau fara perdea le cumparau. papapa

Marie Curie

Daca la scoala, puteai sa te mai descurci cu materia la servici, era mult mai greu. Tot procesul tehnologic cu formule respective, erau greu de invatat pentru un novice ca mine. Si la examenul, la terminarea cursurilor pentru laborant chimist, operator, chimist, examenele pentru categorii si examenele periodice de control din armata, nu erau asa usor de invatat. Era o nebunie pentru mine, sa-mi inchipui ca vreo data o sa reusesc, dar ma bazam pe tinere de minte mai ales pe memoria vizuala. Ma uitam, ca vitelul la poarta noua la fiecare pagina, ca un fagure de miere, plin cu formule cam lo- l5 minute in liniste, concentrata la maxim. Dupa ce terminam toate paginile de memmorat vizual, ma controlam, verificind, uitindu-ma pe diagonala, de exemplu la partea de sus drepta, incercind sa refac in minte partea de jos stinga si tot asa pina reuseam. Nu trebuia sa fac confuzii, sa redau gresit formulele. Asa ca, colegele mele cu scoala tehnica, invatind cu logica, saptamini inainte luau nota 8,9 caci se mai si gresa, dar eu atintind pagina din minte, pe pagina goala din fata mea, reusam sa redau exact si luam lo. Asa ca ele, stiind ca sint bita ma poreclisera Marie Curie. Asa ma strigau. Eu ma bucuram in sinea mea, ca eram asociata cu Marie Curie la originea poreclei fiind Valy F.Eram mindra ca, Marie Curie luase premiul Nobel pentru chimie in l9ll pentru prepararea radiului pur. Ea avea o memorie exceptionala am citit pe internet, in schimb eu aveam doar MEMORIE. Atit pentru azi va spune Marie Curie in mizerie, dar cu memorie. papapa ( si colegele citesc si mereu spun cind ma intilnesc ca, de aceea m-am imbolnavit, ca am solicitat creierul mai mult, dar nu e asa, eu il solicitam rar si tineam minte pentru ca era odihnit, lenes).

Prof. Simache

Viata a facut de asa natura ca, am cunoscut in diferite imprejurari pot sa spun ca, chiar personalitati dupa cum vedeti. Profesorul de istorie Simache cel care a infiintat Muzeul Ceasurilor de la Ploiesti, a tinut locul profesorului nostru(nici de dinsul nu-mi aduc aminte nimic), de istorie la Liceul A.I. Cuza. Dar pot sa spun ca spre rusinea mea, nu-mi aduc aminte nici un cuvint din lectiile de istorie, care sa-mi atraga, atentia la dinsul. In afara de faptul ca lectia de zi, este toata cartea si graba cu care intorceam cartea invers si o presam pe muchie chiar sub fund,pentru a se deschide la o anumita lectie, altceva nu imi mai aduc aminte. Ce pacat, caci eu eram dornica ca, macar la lectia de istorie sa fiu interesata de subiect. Poate atunci in ziua cind am dat examen la matematica scris profesorul acela care m-a ajutat sa fac problema, sa fii fost dinsul(stiu precis ca era profesor de istorie caci mi-a spus chiar dinsul).Eu pentru ca nu eram in stare sa copiez (am incercat cu copiute si n-am reusit niciodata), am schimbat tactica si am hotarit sa ma uit in ochii profesorului, la examen si sa-l fac astfel sa ma ajute cumva. Si am reusit de fiecare data cind nu era cazul sa apelez la, memoria vizuala care mi-a fost si ea de mare ajutor. Asa cum am mai spus, am pus ochii pe acest profesor in virsta de istorie (caci nu stiam atunci ca comisia de examinare este formata din profesori de alta materie tocmai pentru a nu putea ajuta candidatul si numai seful comisiei este de matematica). Asa ca a venit la mine si m-a intrebat ce nu stiu iar eu am spus ca, nu stiu nimic (la o problema) si dinsul s-a dus la seful comisiei si l-a intrebat cum se face, a venit urgent la mine(ca sa nu uite) si mi-a spus, asa ca poate dinsul a fost d-l prof. Simache. Dar nu uitati eu ma uitam fix in ochii profesorului dar, nu faceam cu ochiul caci imi asumam anumite riscuri. Asa ca acest foarte bun profesor, la lectii nu a reusit sa ma faca curioasa, nici macar la o lectie. Cum am mai spus era cam la 6o ani, poate era plictisit, potrivit de statura, slabut si iute ca un titirez. Cred ca am trecut totusi pe linga o sansa, macar de a avea ce povesti acum.Dar si eu eram plictisita,ca aveam serviciu si eram la liceu la seral si cu toate celelalte activitati artistice si sportive. Am vrut sa mentionez acest lucru, ca m-am straduit sa-mi amintesc macar, un cuvint de tinut minte din gura profesorului Simache fondatorul Muzeului Ceasului din Ploiesti.papapa

miercuri, 27 august 2008

continuare

Nu am in teles niciodata cum, dupa toata istoria framintata a Frantei s-a urmarit in permanenta recuperarea prejudiciului totusi minor, facut de 2 excroci care s-au folosit de felul de a fi al reginei,de a nu avea de-a face direct, cu furnizorii, ci prin intermediari. Asa s-a putut aducind o persoana feminina, imbracata ca regina si cu un val pe fata ( ca sa nu fie recunoscuta), sa stea intr-un loc intunecat si numai sa dea din cap, cum ca este de acord cu comanda, pacalind bijutierul. Nu a mai fost nevoie sa vina, pentru a lua colierul, caci fusese suficienta, prezenta presupusei regine. Colierul a fost luat, raminind sa fie platit de la trezoreria Frantei, lucru ce nu s-a mai intimplat niciodata. Dar hotii au fost dibuiti si nu am gasit pe internet, ce s-a intimplat cu ei, dar s-a urmarit recuperarea banilor, negasindu-se colierul. Mereu cind s-a vorbit si la "Teleenciclopedia" despre colierul reginei, despre acesta a fost vorba. Dar regina, nu a comandat nimic. Sa ne gindim ca a urmat revolutia de la l789, cind au fost decapitati regele si regina, im preuna cu toata floarea aristocratiei, apoi a venit la conducerea Frantei Napoleon care a maturat cu razboaiele toata Europa, apoi iar monarhie in l8l5, apoi revolutia de la l848, dupa revolutie la conducerea Frantei, a venit Napoleon al 3-lea nepotul lui Napoleon l, prietenul nostru al Romaniei, sustinatorul lui Cuza. Napoleon a fost alungat in urma luptelor de la Sedan cu nemtii, unde francezii au pierdut razboiul l87o. In secolul 2o au fost 2 razboaie mondiale, cind a fost cucerit Parisul, dar urmarirea urmasilor datornicilor, nu a incetat si prin anii l96o- l97o s-a stins datoria, s-a recuperat pina la ultimul banut. Asta voiam sa vad pe internet cum a fost posibil asa ceva. Mai ales ca am auzit mereu vorbindu-se de un singur proces de coruptie la noi in tara, Afacerea Skoda in l933 si abia acum pe google am citit si am vazut ca, s-a pierdut in ceata. A ramas la dosare ultrasecrete si a ramas doar misterul. Cred ca de aceea comunistii, il dadeau mereu drept exemplu, ca sa denigreze oamenii politici din perioada interbelica. Si au avut dreptate. Sintem campionii coruptiei si coruptilor.Dar acum, cum se vor finaliza toate procesele de coruptie. Totusi Justitia Franceza merita toata lauda noastra, nu stiu daca au procedat asa cu toti coruptii lor, dar acest caz este foarte interesant si as fi vrut sa vad cum au procedat. Dar nici pe internet nu se scrie tot, cu toate ca sint sigura ca istoricii, au studiat si stiu raspunsul. Noi nu-l vom afla niciodata, ca nu vrem sa-l ia ai nostrii drept exemplu. papapa

marți, 26 august 2008

Justitie pina la capat


Citind viata Reginei Frantei Maria Antoaneta,care si-a pierdut capul la propriu, nu la figurat am fost fascinata de viata ei plina de peripetii, cu caderea cea mai spectaculoasa, de pe culmile cele mai inalte ale vietii. La l4 ani a fost Regina Frantei, fiind fiica Mariei Tereza a Austriei(stiti legenda despre moartea ei! )Nu se stie daca este adevarat, ca ar fi spus in preajma Revolutuei Franceze, ar fi spus atunci cind i s-a adus la cunostinta ca parizienii mor de foame ca nu au piine:"Daca nu au piine, sa manince cozonac". Dar am cautat la google sa stiu mai multe, despre un proces in care a fost acuzata o impostoare, care a pus la cale dar nu singura, o comanda ca din partea Reginei Maria Antoaneta, catre cel mai renumit bijutier francez, bijutierul reginei a unui nemaipomenit colier cel mai scump comandat pina atunci. Acest lucru a fost facut si cu complitatea altora, doamna respectiva fiind imbracata ca regina dar neluind, legatura direct cu bijutierul. Comanda a fost onorata si la predarea colierului hotii au fugit cu el. Regina nu a recunoscut niciodata si s-a dovedit ca nu a fost comanda ei. Dar nu am gasit acest colier pe google. Am gasit toate coliere si cel de perle si de platina, si de diamante, dar nu acesta cu marele scandal. Dar ce m-a impresionat cel mai mult si de aceea l-am cautat asiduu a fost procesul care a urmat si recuperarea prejudiciului. Justitia a urmarit hotii si urmasii lor pina s-a stins toata datoria. Au platit pina la utimul francut. De atunci din l789 pina acum citeva zeci de ani(l97o). Asta s-a scris in ziarul Scinteia si l-am citit la serviciu tot la birouri. Cred ca a fost dat la ziar ca exemplu, pentru ca sa stie toata lumea ca indiferent de cite sute de ani trec (in acest caz 2oo de ani) nimeni nu scapa fara sa acopere paguba. Voiam sa stiu si eu toate amanuntele, daca au facut puscarie impostorii la vremea respectiva dar totusi a urmarii si urmasii! papapa

Doina

In anul l964 a venit la noi in gazda dar fara chirie, cu sarcina de a ma indruma pe mine o prietena a lui Lenuta de la Piatra Neamt, Doina. Avea scoala tehnica de chimie si a fost ajutata sa se angajeze la Combinatul de la Valea Calugareasca de vecinul nostru, Comandantul Unitatii de Pompieri M.G. Imi aduc aminte ca Doina a spus cu mare demnitate, ca daca o angajaza pune ceasul pe masa adica il da celui care o ajuta. O rabla de ceas!! Este de tot risul cit de saraci, de ridicol de saraci eram, noi romanii atunci. Dar ceasul a fost salvat de o plimbare cu motocicleta, la padure sau la iarba verde?????Dar Doina mi-a povestit pentru prima data, de Napoleon Bonaparte de atentia lui distributiva, caci chiar pe cimpul de lupta, facea planul pentru Opera din Paris. Adica facea proiectul cladirii operei care s-a facut. Mi-a povestit si de amiralul Nelson rivalul lui pe mare. Si de faptul ca la moartea lui violenta, amanta lui careia urma sa-i lase o parte din avere(era insurat), a ramas saraca lipita. Cred ca Doina a fost poate prima persoana care mi-a stirnit interesul, asupra vietii personalitatilor lumii. Vedeti cit de important este ca, copii sa aiba prieteni destepti, caci copii asculta mai mult de prieteni decit de parinti. Dar Doina cred ca era indragostita de Napoleon, mi-a vorbit zile intregi fara sa oboseasca si mi-a stirnit interesul care nu m-a parasit nici acum. Saracul tata care ramasese singur si a gasit aceasta posibilitate sa fiu in preajma unei fete tinere, inteligente. Asta deoarece Doina, nu s-a multumit cu functia de fata cu scoala tehnica si a mers apoi la Iasi, a facut acolo facultatea de chimie si a fost apoi toata viata inginera chimista la Savinesti. Am revazut-o in anul 2oo3 , nu s-a schimbat prea mult este putin imbatrinita, dar eu am revazut-o cu emotie caci mi-a stirnit atentia asupra unor personalitati, pe care apoi le-am aprofundat cit am avut acazia. Am vazut ce viteaz era Napoleon pe cimpul de lupta si am citit scrisorile lui, catre Iosefina in care se dovedea ca un baietel necopt.papapa

Horia Sima

Cind am vazut la tv. ca a murit I.C.Dragan mi-am adus aminte ca la serv . la birouri printre functionari, am auzit discutindu-se in mare secret, ca acest domn este legionar(poate era o intoxicatie a securitatii). Nu stiu de unde erau sursele, poate de la Europa Libera, dar eu am auzit spunindu-se ca acest domn l-a ajutat pe Horia Sima sa se stabileasca in Spania. Asta dupa ce a fost alungat din Germania de catre Hitler caci a avut un comportament imoral la Munhen, dupa ce a plecat din Romania, dupa esecul loviturii de stat legionare, el fiind comandantul Miscarii Legionare. In ce a constat comportamentul Imoral? A sucit capul fetei gazdei sale(chiar i-a facut un copil) si acest lucru a fost considerat inacceptabil de catre Miscarea Legionara din Romania si din exil si chiar de Partidul Nazist din Germania. Asa ca atunci cind a fost alungat, numai I.C.D. i-a intins o mina de ajutor din toate punctele de vedere, inclusiv financiar si am vazut ca a trait pina in l993 si a fost profesor la Univ. din Barcelon, el fiind profesor la origine de limba romana. Eu credeam ca a murit de mult. Dar toate acestea, se spuneau in mare secret pe la colturi, caci era periculos. Dar pentru a fi discreditat decedatul de curind, se spuneau aceste lucruri, si daca a fost asa ce a fost rau in asta. Dar am vazut ca, despre acest capitol nu se scrie, caci o mare parte din informatii au fost sterse din rea vointa. Dar aceasta este istoria neamului nostru. Atit am vrut sa spun referitor la acest domn decedat I.C.D. L-a ajutat pe Comandantul Miscarii Legionare!!! Si ce a fost rau in asta??? Nu sint de acord cu ce au facut legionarii (executiile fara judecata poate fara vina), numai la indicatia unor dusmani rauvoitori ai executatilor. Nu stiu cit erau ei reprezentatii Arhanghelului Mihai ???

luni, 25 august 2008

continuare

Nu sint atit de naiva, sa ii absolv de orice vina pe conducatorii tarii si sa dau vina pentru coruptie pe motiv ca sint prosti. Dar poti sa furi linistit, cind deciziile sint in virful pixului tau. Dar este un exemplu de diferenta, cum era atunci si cum este acum. Acesta descris, era primul esalon, caci pe urma sau mai desteptat si au ras tot. In orice caz la scoala in clasele primare, era rusine sa fii fiica de intelectual. De fapt si in inchisorile politice, comportamentul fata de intelectual era mult mai dur. La scoala aveam 2 colege foarte bune la invatatura M.M. si D.C. Amindoua au plecat de la scoala la Mihai Viteazu (inainte A. Toma) MM era fata de inginer, se amintea mereu de lucrul acesta ca si cum ar fi avut riie sau bube dulci. D.C. era fata de muncitor statea linga Puscaria de pe Rudului si era scoasa mereu in evidenta, ca un merit ca este fata de muncitor. M.M. cu familia s-au mutat in casa de pe colt, de cum cobori podul de la sud sa o iei pe Bulevard. Mi-a spus Viorica pocaita ca pe MM a prins-o revolutia in China, cu sotul ei care era ambasadorul tarii noastre in China. Dar fata Presedintelui Tribunalului ce avea de cistigat ? Ca minca ciocolata ? Noi ne uitam, dar nu ne doream. Sau se imbraca cu bluze de naylon si material plastic, foarte la moda atunci, dar nesanatoase. Admiram ca avea 2-3 rochii, odata dar in rest nu avea nici un avantaj. Cind ma uit acum in urma parca mi-e si mila de ei, ca nu stiau ei de luxul de acum. Mai marii partidului ce ginduri de indeplinit aveau ? Sa faca petreceri in pielea goala? Asta este ceva infantil pentru retardati, in comparatie cu ce este acum. Nu-i asa ca va e mila si va umfla risul de asa prosti??? papapa

duminică, 24 august 2008

Presedintele Tribunalului

Sa nu va mirati ca in functii importante sint numiti tot felul de prosti. Asa este la schimbarea regimului brusca. In anul l957 cind am inceput scoala eram colega cu fata Presedintelui Tribunalului Ploiesti C. Fata C.O. ne-a anuntat de la inceput ca tatal ei era peresedintele Trib. ca sa stim de la inceput, cred ca a fost invatata de acasa. Dar atunci am vazut-o scotind o ciocolata mare, pe care a mincat-o toata impartind in patratele si fiind mereu cu gura plina. Nu era fata rea, dar cu scoala o ducea mai prost. Tatal ei fusese coleg la CFR cu tatal lui Coca vecina noastra. Nu stiu ce munca facuse la CFR dar vecinii spuneau ca era un betiv notoriu care, de beat ce era adormea in sant. Dar comunistii l-au considerat foarte bun si l-au luat din sant si l-au facut Presedintele Tribunalului Ploiesti. Era omul potrivit la locul potrivit.Colac peste pupaza, avea renume rau ca pe mama colegei O. o luase cu o fata, care acum era mai mare poate cu lo ani ca noi si s-a agatat in mod intim de ea, apoi nu a fost ceva la betie ci a continuat. Asa si scandalul. Ce Presedinte moral avea Tribunalul Ploiesti.Cum e turcu si pistolul. Dar ea O. era fata buna in general si eu mergeam la ea cind nu puteam sa il imbirlig pe intendentul de la Cimitirul Catolic si nu puteam sa sar gardul, sa intru pentru dude si nuci in cimitir. Mergeam ca sa intru in curtea ei, cu voia ei bineinteles si sa trec printr-o portita mica, de umblam cocosata in curtea cimitirului. Curtea lor, cu casa cu tot avea 5o de metrii patrati si ei mai ieseau in curtea cimitirului la aer. Fara voia intendentului , stateau pe scaunel la zid. Dar vedeti ca totusi, nu se fura atit ca acum, de Pres. Tribunalului avea asa o casuta mica, de aceea, se mai intimplau si lucruri imorale din cauza inghesuielii.Tata nu ma lasa sa merg la O. caci ii era frica de taica-su sa nu se intimple ceva caci te puneai cu Pres. Tribunalului? Asa ca sa nu va mirati, ca tara noastra are asa parlamentari si toti ceilalti din politica. Dar atunci situatia cu lipsa de cadre, a fost de scurta durata la noi dureaza de aproape 2o de ani. In citiva ani poate lo era concurenta mare la Fac. de Drept. Cit am fost colega cu ea pina in l965, mi-a spus mereu ca tatal ei este Pr. Tr. nu stiu daca l-au tinut atita dar era omul lor. Asa ceva le trebuia, ca faceau din el ce voiau. Mai ales ca atunci erau foarte multe procese politice. Colega a ajuns taxatoare la ITP, de sora ei nu stiu nimic, iar daca parintii au mai stat impreuna nici atit. Am vazut-o ultima data pe autobuz in l978-l979. In privinta imbracamintii aveau, dar nu venea bine intelegeti. Nu era nici urita,nici frumoasa, cam mica si durdulie de statura si picioarele ca sticla de lampa. Gata am terminat cu birfa. Atit am vrut sa va spun ca, aceste cazuri din parlament de acum au mai fost, dar s-au remediat in mai scurt timp.papapa

La Berbecu la subsol

Acum lo ani am vazut la Domnul Constantinescu un album cu fotografii si in o fotografie am vazut doi vecini ai mei sot si sotie, de unde m-am nascut si am avut casa, erau tineri la un bal. Intrebindu-l mi-a spus ca, era comandantul Pompierilor si numele M. G. Atunci i-am spus ca au fost vecinii mei, eu la nr.8 ei la nr.4. Am mai scris mai inainte, ca a fost dat afara din post , i s-a inscenat un accident la o misiune caci cumnatul lui ofiter a spus sau ascultat un banc politic la serviciu si a facut 3- ani de puscarie. Dar sa revenim, la oile noastre ca pe urma uit. Ce m-a uimit a fost ca mi-a spus ca la Berbecul la subsol, se organizau frecvent baluri in pielea goala. La aceste baluri participau conducerea politica si administrativa ai Ploiestiului de atunci, si toti directorii si domnul Constantinescu, fara sotie. Participau si unii cu sotii, ca vecinii nostri si cu amante sau prostituate de lux. Iauzi,iauzi, cui ii ziceam eu sarut mina respectoasa. Deci analfabetii de taranusi lenesi, comunistii dadusera de bani si functii si organizau distractie in pielea goala, ca-i incurcau hainele. Si ati vazut cum profesorii tremurau de frica lor, ca-i muta prin tara fara familii si ei analfabetii chefuiau ca dioar luau nota lo din oficiu (stiti). Dar vecinii erau tineri (prin l956-57), erau cumsecade, ajutau pe toata lumea, caci aveau relatii(de la pielea goala!). Dar aproape in fiecare zi petreceau, caci curtea era mica nici loo de metrii patrati, cu casa cu tot, masa era in curte si bancile la poarta. Faceau chefuri, cam deranjau si el cind se imbata ii mai injura. Noi vecinii statea in curte, intre flori si ne distram. Doar din cind, in cind iesea taraboi cind, aruncau oala de noapte peste gard in drum si stropea pe vreun cetatean care mergea sau venea de la schimb de la Uz.l Mai. Asta se intimpla la culcare, caci asa procedau. D-nul Constantinescu s-a mirat ca era asa, ca doar era taranus comandantul Pompierilor, dar spunea ca era om influent cum stiam si noi caci la incendii se musamalizau multe, nu pe gratis,. Nu se spunea adevarul in acte, ca iesea cu pirnaie. Dar in rest eram, fericiti noi in mahalaua noastra.Atit m-a mirat ca vorba vorbei "cind e satul paduchele iese in frunte". Activistii comun isti, taranusi analfabeti, au dat de trai si organizau petreceri in pielea goala in subsolul, de la Berbecu, in timp ce proprietarii adevarati, au fost deposedati de cladire in timp ce, nici acum nu stiu daca au recuperat, caci Berbecul il luasera cu imprumut de la banca fostii proprietari, si nu il platisera in intregime, dar statul a nationalizat tot si cladiri si banci, asa ca acum statul a zis ca este proprietar, caci el a platit toata datoria dar, nu a dat un leu. Coproprietara a fost si d-na doctor de care v-am mai vorbit genicolog. C.G.P. care a facut si puscarie pentru ca a facut chiuretaj unei fete de liceu. Cred ca va mai amintiti. papapa

Ninocika

Azi am vazut-o pe Greta Garbo la tv. Mi-am adus aminte de filmul Ninocika. Inainte de revolutie am vazut numai fragmente dar dupa revolutie l-am vazut pe tot. Am fost uimita de adevarul din film. Parca era vorba despre mine si colege la un moment dat. Cind s-a intors Ninocika din SUA si colegele o intrebau cum este acolo si mai ales se mirau de furoul ei. Asa ca m-am vazut vizata direct caci si noi la fel eram niste persoane care eram innapoiate, nu stiam ce este pe lume. Eu mai aduceam la scoala lucruri din tarile socialiste pe care mi le aducea Lucica fata lui Anisoara dar erau superioare celor de la noi. Si la serviciu mai ales in instalatie sau in laboratoare tot asa era. Eu mai faceam rost caci aveam cunostinte de reviste ca Necherman sau Burda exclusiv de moda si toate colegele ca si in Ninocika tabarau pe ele sa le vada cu toate ca erau vechi de poate si 5 ani dar pentru noi erau de peste 5 ani sau niciodata. Asta aduce comunismul izolare, inapoiere. Atunci nu aveai decit un drum de urmat in viata acum ai posibilitatea sa alegi din zeci si zeci de drumuri.Esti ca la o intersectie si de jur imprejur ca niste raze sint drumurile pe care trebuie sa le analizezi si sa hotarasti pe care sa il urmezi. Inainte se spunea sa mergi pe drumul drept, acum toate sint drepte numai sa-l alegi pe cel care ti se potriveste. Dar asa padurete nu erau doamnele functionare de la birouri ele vazusera si alte vremuri si nu se mai mirau de nimic. Totdeauna spuneau ca la noi inainte de venirea comunistilor erau lucruri moderne si de calitate. V-am mai spus ca ele erau trecute de prima tinerete, fete tinere erau putine si tarancute deloc prima Sofica a venit in l968 si era distractia lor, caci se straduia sa imite pentru a deveni si ea doamna. Dar mai era pina acolo , acum majoritatea fiind tarancute cele cu educatie de la oras din tata in fiu se pierd si devin ridicole. Asa ca s-a intors roate ce era negru atun ci e alb acum.Nu stiu ce or fi gimndind cele de seama mea sau mai mari ca atunci eu eram cea mai mica de la serviciu dar spuneau ca am stofa de doamna. Ce pacat ca s-a deturnat totul caci s-a rupt filmul cind am plecat in productie, cu toate ca si acele colege 9o % de la tara erau cu mai mult bun simt decit orasencele de acum. Dar asta a vrut partidul surogat de doamne surogat de domni. Caci ar fi de neiertat pentru mine ca sa nu pomenesc citiva domni in viziunea mea absolut perfecti Negru, Grosu, campionul de sah Partos Carol mereu nemultumit de politica partidului(va amintiti discutia lui revoltat cu mine intre rindurile de porumb"discutie politica").Alt domn Predescu. Dar sa nu uit referitor la Partos Carol, in l968 primavara cind pentru o scurta perioada am lucrat in birou cu el(se organiza serviciul Securitatea Muncii) la rugamintea mea sfioasa sa ma invete sa joc si eu sah. Mi-a raspuns ca sint inteligenta, dar nu am fundul tare explicind ca, asta inseamna sa stau ore intregi pe scaun. Dar eu am tacut si nu am mai indraznit sa-l mai rog si rau imi pare caci de-a lungul vietii am dovedit ca, sint perseverenta si am rabdare si la citit si la tricotat si la orice alt ceva mi s-a cerut.Chiar am fost remarcata si colegele ma intrebau cum de am atita rabdare, dar atunci eu aveam de lucru si umblam mereu dar el Partos Carol, a tras concluzia ca, plec din proprie initiativa nu cu treaba, caci aveam alt sef ( el nu era sef). Atit am vrut sa spun ca erau si domni nu numai doamne. Important ca in filmul Ninocika facut in l939, americanii au redat fidel, situatia tineretului din Uniunea Sovietica si dupa ocupatia rusa si la noi la fel. papapa

A face totul cu placere

Mi-a ramas in minte raspunsul dat de doamna D. la intrebarea mea, care este secretul de a imbatrinit frumos. Raspunsul a fost :"Am facut totul cu placere indiferent ce mi s-a cerut". Eu nu am facut nimic cu placere, ci din obligatie datorita educatiei spartane primite. Anisoara a fost artizanul educatiei mele. Toata experienta ei la 5o de ani in aceasta materie, a exersat-o pe mine. A fost bine, a fost rau. A fost si bine si rau. Bine a fost ca m-am calit. Cuvintele ei critice si taioase si apelul permanent de a gindi, m-au mobilizat. Dar nu era nevoie de o asa educatie dura, care se facea si cu bataia, pentru ce a urmat, apoi in viata.Apelurile sa gindesti, sa faci mereu ceva pentru ca seara, sa iasa bilantul pozitiv si in urma ta sa ramina ceva, nu si-a avut rostul. Si la serviciu aveau sanse bune de reusita lenesii, prostii(dar nu chiar, ci aceea prostie taraneasca amestecata, cu smecherie). Caci la indemnurile din educatie, sa faci tot timpul ceva, sa construiesti casa in care stai, ca este rusine sa astepti la parinti si ca intr-o zi iti va fi rusine sa-i privesti in ochi, s-a transformat in a-ti insusi totul de-a gata. Nu ai, nu muncesti, iti da statul prin intreprindere sau de la primarie. Mijloacele sint diverse, de la a-ti face intrarea cu mita in bani, produse comestibile sau necomestibile si chiar de a intretine relatii sexuale, cu persoanele care iti puteau influenta ajungerea la obiectivele propuse (casa, functii, si tot felul de promovari). Ce daca erau proste, (adica smecheria taraneasca de care am vorbit) sau chiar urita, daca stiai sa atragi atentia asupra ta, cui trebuie si cind trebuie erai un om aranjat. Si acum iata rezultatul, oameni care nu au facut nimic in viata lor dau lectii, ii considera pe toti ca au facut ceva in viata numai, prin procedurile de care v-am amintit. Cum am mai spus, inainte de venirea comunistilor totul se axa pe buna educatie. Era obligatorie pentru o familie, care era pe o treapta mai inalta a societatii, dar comunistii aveau nevoie de cei de jos, care au primit totul de la stat degeaba, chiar in unele cazuri cind, nu voiai sa faci ceva sau sa te inscrii in PCR iti raspundeau: trebuie ca partidul ti-a dat o casa pe care altfel nu o maritai. Asa iti punea pumnul in gura.Ati vazut cum si-au gasit copii de industriasi, dinainte de venirea comunistilor la putere, de lucru ca translatori. Asta datorita faptului, ca au fost obligati in familie sa invete limbi straine si de ei era mereu nevoie. Nebunele orasului(Fransoa si altele pe care nu le mai tin minte) erau asa ca au avut un soc la venirea comunistilor. Prea brusc au ajuns nimeni si nimic si nu s-au impacat cu ideea.papapa

sâmbătă, 23 august 2008

continuare

Cred ca ati ris, cind am vorbit despre acesti tineri tigani proveniti din rindul tiganilor robi. Dar atunci era foarte important pentru mosieri ,ca sa aiba oameni de incredere, deci mina lor dreapta barbati proveniti de la mosie, caci credeau in vorba "singele apa nu se face".Una ca se mai primenea singele lor statut, tigancile erau tinere si sanatoase, copii erau si ei sanatosi caci, cresteau la mosie cu mincare sanatoasa din destul, mai mult pe la bucatarie. Iar nu in ultimul rind, erau mai destepti pentru ca, cunosteau de mici toate dedesupturile si intrigile de la curtea mosie, deci o societate in cerc restrins. Acest lucru nu se putea face cu fetele de tarani, era greu de a se impune la mosie si erau socotite, mai putin destepte si mai ales fizic, nu indeplineau conditiile. Copii de tigani erau mai sanatosi si mai cu tupeu si puteau conduce cu mina de fier treburile mosiei, mai ales ca erau copii nelegitimi ai boierilor. Cazul pe care l-am vazut la tv. dezbatea se spunea , despre o tragedie din dragoste si domnul de la emisie era descendent direct al acelei tragedii caci s-a soldat cu sinuciderea celor 2 protagonisti. Dar un rod al dragostei a ramas si asa, s-a ajuns pina la personajul nostru. Ceva genul Mariembad l886 cu celebrul cuplu care s-a sinucis neintelesi, de ilustra familie de imparati austrieci . Am incercat sa citesc pe google dar e scris in engleza si este netradus, dar dupa cum stiti,eu sint specialista in limba "rusa". Pentru ca, nu am fost suficient de atenta la emisiunea sus amintit, mi-am dat 2 palme peste fata si o castana in cap. Asa mi se spunea de mica, ca nu sint atenta,cind mi se vorbeste si ma gindesc la altceva. Si asa am ramas. papapa

tiganii

Odata cu acapararea orasului de catre Ianache Moruzi si de urmasii sai din familia Caragea, care se considerau "stapini ai orasului" au adus cu ei din Moldova,robi tigani pentru muncile cimpului si muncile in jurul conacelor.(urmasa fam. Caragea este Briana Caragea,printesa). Nici pina acum nu s-a desecretizat arhiva tiganilor, pe motiv ca nu este momentul. Dar tiganii au fost adusi aici si s-au bucurat de incredere, nu ca cei de acum care sint considerati degenerati. Cei adusi de Ianache erau special pregatiti , ca sa duca inainte toate muncile privind recoltarea cerealelor , aveau in grija grajdurile boierilor, faceau toate muncile casnice , gatit spalat, curatenie si mai ales tinerele tiganci l2 - l4 ani erau puse seara cu acordul boieroaicelor, sa faca frectie la picioarele boierilor, dupa cele puneau sticle cu apa calda in pat. Acest lucru era nelipsit si de neimaginat. Am vazut asta la o emisiune tv. inmediat dupa revolutie. Era un barbat potrivit ca virsta brunet si spunea ca provine fiind, nepot urmas al unei tiganci specialista in frectii, dar nu la picior de lemn ci la un picior ???? Acesti copii, facuti de boieri cu tinerele tiganci(cu acordul tacit al boieroaicelor) deveneau sefii peste slugi. Erau nerecunoscuti legal,dar deveneau arendasi, sefii la grajduri, sefi la slugile din casa tigani . Ei erau oamenii de incredere ai boierilor, pina la urma constituind o patura sociala de mijloc, in acele vremuri, cind totul se baza numai pe agricultura si nu mijise la noi germenii industrializarii (l775). La emisiunea respectiva, foarte lunga de peste o ora, s-a vorbit si de tragedii din dragoste renumite, dar eu ca intotdeauna nu am fost foarte atenta, cu toate ca era ceva interesant, am mai si uitat. Dar asta mi a atras atentia, ca acesti copii facuti de boieri cu tinerele tiganci, erau oamenii de baza ai societatii, caci acesti boieri fanarioti aveau drept de viata si de moarte si asupra tiganilor robi si a celorlalti orasen,caci cum am mai spus isi spuneau "stapini ai orasului"si luau masuri abuzive feudale de limitare a drepturilor oamenilor de pe aceste meleaguri. Si dupa dezrobirea tiganilor in l842 sau l862(din ordinul lui Cuza) tiganii au ramas pe loc, nu s-au mai dus in alta parte. Apucaturile acaparatoare ale fam. Moruzi, s-a vazut si prin fata casatorita cu Barcanescu,care a dat numele comunei Barcanesti si urmasa casatorita pentru 6 luni numai cu baiatul lui Cuza, pe care l-a obligat sa o treaca singura mostenitoare, a palatului Ruginoasa, de unde a dat-o afara pe soacra ei Elena Cuza. Cred ca va mai aduceti aminte , de acest episod descris de mine mai la inceput. Sint mai multe de spus dar acum am vrut sa atrag atentia asupra tiganilo, dar asupra tiganilor originari, adevarati,caci era o cinste pentru tigancile alese sa faca frectie sic!!! boierilor, cu care sa aiba apoi mai ales baieti care sa conduca treburile mosiilor si chiar mamele lor, ajungeau sefe la bucatarii, curatenie, la gradinile de legume si ce mai era pe acolo. Asta se intimpla cind nu mai erau bune de frectii sic! sic! sic!!!!!

joi, 21 august 2008

Aglomeratie

Cind vad la tv. aglomeratia din circulatia Bucurestiului, imi amintesc ca am citit mai demult intr-o carte, despre istoricul Bucurestiului ca, acum mai putin de un seco, cind pe traseele de tramvai nu erau statii si acolo unde te gaseai se oprea si tramvaiul si te invita sa te urci, se spunea ca doamnele faceau semn,din case pe geam si chiar de la etajul casei,vatmanului sa opreasca si sa o astepte. Apoi doamna isi mai aranja putin coafura, se mai parfuma si fara graba isi aranja in oglinda palaria, apoi isi lua mantoul , se incalta legindu-se la sireturi(stiti ghetele ce portiuni mari de sireturi aveau) iar apoi incuiau usa cu tact si fara graba si gratioase strabateau curtea, incuiau poarta(v-am enervat?) si urcau in tramvai, multumind vatmanului pentru ca le-au asteptat. Ce spuneti? Cit a evoluat circulatia in Bucuresti, in mai putin de loo de ani? Dar cum v-a fi peste loo de ani? Nici nu-mi pot imagina.Poate vor fi scaune zburatoare. Dar nu in teleg de ce media de viata era asa de mica totusi ( 4o ani). Poate TBC-ul facea ravagii, dar se spune ca era la moda si bon ton, ca fetele sa aiba putina temperatura(38 grade ca la TBC) si sa fie imbujorate in obraji de la temperatura. Cine sa mai inteleaga moda? Asta am citit si cred ca este adevarat, caci lumea era mai innapoiata si nu tineau cont ca nu este sanatos. Dar din cauza saraciei nu aveau ce face si considerau ca sint la moda.papapa

miercuri, 20 august 2008

Incheierea subiectului cu d-nele bibliotecare

Cind eram la raf. am avut prietena buna pe Betty, bibliotecara raf. la club, unde pregateam programele de la brigada. Era o fata foarte buna, draguta, dar care a fost obligata cred, sa se marite fara voia ei, doar la voia parintilor cu un barbat pe care nu-l iubea. Dar i-a fost loiala pina la moarte cu toate ca, cu 2 sapatimini inainte, s-a iubit pentru prima data cu un alt baiat pe care il iubea si nu a fost lasata sa se casatoreasca. D-na bibliotecara sotia d-lui G.I. de care am vorbit mai devreme si am spus ca nu era usa de biserica am spus asta caci, fara a fi eu interesata, mi s-a spus ca, a avut un avort fiind insarcinata cu altineva. Asta mi-a facut o foarte proasta impresie, caci atunci aveam o alta parere despre casnicie si demnitatea casniciei, mai ales ca era o femeie dupa pererea mea, putin cam grosolana cu oasele mari si late iar parul era albit. Pentru mine era de neinteles atunci, mai ales ca sotul dinsei era foarte finut (de aceea a fost remarcat in mod grosolan de Doina). Apropo de Doina,nici pina la acel incident nu am fost apropiata de ea si nici de atunci incolo. Am mai intilnit-o pe Bulevard (unde locuia cu parintii dintotdeauna) mi-a spus doar ca a fost maritata in Italia si a divortat. Cine se putea uita, la o femeie de aproape 5o de ani?????? Apoi sa aduc aminte, de doamna bibliotecara(poate era chiar sotia chirurgului de care v-am vorbit?), care mi-a dat adresa doctorului Cristian Barnard din Africa de Sud, renumitul chirurg care a facut primul transplant de inima din lume. Doamna mi-a spus pe indelete pasii care trebuiesc facuti, pentru a ajunge acolo si chiar sa ma si angajez acolo ca sa finantez operatia. Vai de capul meu ce ma astepta. Si copii aici ce faceau?? dar v-am spus ca, toata viata m-am aruncat cu capul inainte, negindindu-ma la obstacole si daca fac fata. Eu mergeam inainte ca boul, fara sa gindesc. Dar pina la urma a venit si revolutia si s-a terminat totul la cel de sus. Deviza mea si acum este " Sa fii perseverent", caci pina la urma se rezolva ceva sau cum se zice" Timpul rezolva totul". La gindurile si curajul meu, ar fi trebuit sa am 9 vieti ca pisica. Acum in incheiere a trecerii in revista a doamnelor bibliotecare, spun de doamnele cu care am vorbit de aproximativ 2 saptamini si care au pazit cu strasnicie, sa nu fie deranjat domnul director Bouaru, pe care l-am cautat sa il rog sa ma ajute sa corectez greselile si sa ma sfatuiasca pentru abordarea poate mai buna a scrierilor mele. L-am gasit jovial si vesel ca intotdeauna. Fiind singurul care imi face complimente de ajung sa cred si eu, bineinteles de fata cu toata lumea si impreuna si cu doamnele a spus ca roaga o alta doamna pentru a face corecturile necesare sau poate mai mult in functie de evenimente. Dar nu s-a facut nimic pina acum. Sper ca pe viitor sa imbunatatesc scrisul.Macar din punct de vedere literar si gramatical.Atit deocamdata despre acest lucru papapa

marți, 19 august 2008

continuare

Nu vreau sa supar anumite persoane , dar pentru respectarea adevarului cerindu-mi scuze, caci nu vreau sa jugnesc pe cineva, fara sa dau nume am sa mai scriu despre doamne bibliotecare, pe care tangential sau din culisele vietii le-am cunoscut. In anul l988 am fost impreuna cu d-na D. ca martor la Tribunalul Ploiesti. Era prima oara(am mai fost o data dupa 2o de ani in postura de martor). Dar doamna respectiva avea, atunci o garsoniera in Ploiesti cu chirie,dar statea la Bucuresti la copii avind grija de nepoata.A lasat sa stea acolo fara chirie, o tinara familie de artisti. Ea papusareasa la Teatrul de Papusi si el tobosar la Teatrul de Varietati Majestic. Dar repetitiile lui de acasa (va dati seama batea toba) a atras nemultumirile vecinilor care, au reclamat aceasta situatie si a fost data doamna in judecata sa ii ia garsoniera. Eu m-am oferit ca martor sa spun ca locuieste acolo, dar a vrut sa faca un bine(si asa era unor tineri artisti). Era adevarat si am reusit sa salvam garsoniera. Dar impreuna cu mine a mers la Biblioteca N. Iorga sa discute si sa incurajeze o doamna bibliotecara, care era casatorita cu un renumit medic chirurg, din Ploiesti si se incurcase cu o tinara care, lucra in aceeasi u.m. cu mine. Doamna bibliotecara, facuse mai multe incercari de sinucidere. Eu nu am participat direct la discutii, dar stiu ca doamna era cred ca, dintr-un oras din Ardeal cred ca T. dar acolo, nu stia nimeni drama pe care o traieste dinsa. Mai ales ca atunci aveau si 2 fete la facultate.Tinara de care am vorbit, provenea dintr-o familie saraca cu multi copii(8-9) si era mindra ca a facut aceea cucerire. Mai tirziu chiar a nascut un baietel. Cred ca sotia suferea foarte mult, caci o auzeam pe tinara L. care spunea mereu cind era intrebata, daca dr. nu ii recomanda ceva, ca sa se ingrase caci, era bat si spunea ca el asa o place si nu vrea ca sa se ingrase. Dupa ce a fost si ea trecuta in somaj, tot el i-a gasit serviciu bun la Casa Alba si apoi la C.D.Prahova. Mai tirziu mi-a povestit ca l-a dat in judecata pentru pensie alimentara,caci voia sa- aiba copilul un nume aparat si prin venituri lunare, dar el s-a suparat caci voia sa ii ofere ceva imobiliar. Lucru care stiu ca s-a si intimplat.El i-a spus ca are pensia mica si deci pensia alimentara va fi si ea mica. Dar cu toate ca s-a stricat caruta, ea nu a renuntat. Doamna D.,mi-a spus ca a apelat si la dinsa sa inchirieze pentru L. garsoniera, inainte sa o dea la tineri. Doamna D. a considerat ca este mai bine sa o dea tinerei familii fara chirie, decit sa o dea unei amante, facind rau sotiei. Dar a fost inchiriat un alt apartament, atunci acum 2o de ani. Nu mai stiu ce s-a mai intimplat, dar cred ca suferinta sotiei a fost foarte mare, mai ales ca trebuia sa nu stie nimeni drama pentrecuta intre ei, de cei din familie din orasul Ardelean din care proveneau. Atit acum, o sa continui. papapa

luni, 18 august 2008

Situatie vesela cu dir. Palatului Culturii din Ploiesti

Scriu acum ca pina miine uit. Era prin anii l968-l969. Mi-am adus aminte, cu ocazia vizitei la Biblioteca Palatului Culturii de astazi. Era la serviciu o colega Doina C. care nu avea renume prea bun, ii placeau relatiile cu barbati insurati. Dar in aceasta perioada de care scriu acum, era impreuna cu mine, la indemnul d-nei D la Palatul Culturii la spectacolele PCR unde si eu spuneam poezia Donca Simo si aveam si aparatul de proiectie, de care am mai vorbit si cu programul spectacolului in fata, trebuia doar sa apas pe un buton si aparea in fundal, pe un cearceaf, imaginile care trebuiau sa apara si erau insemnate pe program. Eu la indemnul viitorului meu sot, nu m-am dus chiar la un spectacol in alt oras, foarte important. Dar Doina C. m-a intilnit pe strada ocazional si purtindu-i simbetele Dir. G. Io.... al Pal. Culturii a gasit ocazia stiind ca, este la birou la etaj (ca-l urmarea) si m-a convins contra vointei mele, sa mergem sus, ca eu sa-i cer scuze si sa promit ca voi continua sa vin. Atunci si nici mai tirziu singura,u mi-am dat seama ca sint folosita. Doina avea vreo 24- 25 de ani. Ajunse sus, eu am incercat in mod timid sa spun Dir.Gigi I., ca am sa vin dar la spate tineam degetele incalecate, ca minteam. Dar Doina nici una nici alta, l-a imbratisat pe d-l G.i si a inceput sa-l sarute. Eu nestiind ce sa fac, am zbughito afara si nu m-am oprit pina acasa. A doua zi la serv. d-na D. mi-a spus ca am facut o mare prostie ca,am acceptat sa merg la dir. P.C. caci a trebuit sa cheme paza d-l dir. sa scape de Doina, caci eu fiind mai talimba nu am observat ca, atunci cind terminam repetitia noi plecam, d-l director fiind si regizor la Teatrul din Ploiesti raminea, cum era si firesc la urma si Doina sarea repede sa-i tina paltonul sau pardesiul sau haina si se aseza in spatele lui si il imbratisa cu dragoste. Era exaltata rau. Dar stiu precis ca d-l nu era usa de biserica nici el, nici nevasta bibliotecara la cred Clubul "l6 febr."Eu nu m-am mai dus deloc, de fapt nici nu aveam de gind sa continui cu Palatul Culturii ca, nu ma lasa viitorul sot. Avea parere proasta despre activitatile artistice mai ales de amatori. Am gasit motivul ca, nu vin ca mi-e rusine ca, m-am lasat dusa de nas de Doina. Si sotia d-l G.I. era impreuna cu noi la spectacol,dar Doina era neinfricata si sotia la fel in dreptul ei. Cred ca sotia s-a amuzat copios. Dar destul pentru astazi, despre alte personaje mai vorbim si miine. papapa

continuare

Apoi in permanenta am cumparat carti si am facut mari eforturi ca sa rup din salariul mic si cu greutatile pe care le aveam, sa iau mereu carti noi de la serviciu. Asa am facut de cind m-am angajat. Prin l965 am inceput sa frecventez biblioteca Nicolae Iorga din cadrul Palatului Culturii din Ploiesti. Acolo imi placea, sa ma pitesc singura printre rafturi si sa aleg cele mai interesante carti. Imi placeau mai ales cele istorice, istoria Imperiului Roman, Istoria Frantei , Istoria Rusiei. Trebuia sa aleg bine caci, nu se dadeau decit max. 3 carti, pe care apoi le citeam pe la serviciu dindu-le pe rind si celorlalte colege caci si ele aveau microbul cititului si le-am stirnit curiozitatea despre istorie. Acest sport al mintii si culturii l-am facut pina la revolutie. Atunci nu am mai frecventat biblioteca din cauza cred, ca mi-a atras mai mult atentia problemele politice si sociale pe care le-au adus democratia si libertatea. V-am mai spus cum am continuat sa completez biblioteca personala cu carti, le consider eu foarte valoroase, dar care s-au pierdut cu voia mea si fara voia mea la mutare. Dar daca au fost citite de cineva interesat, sint bucuroasa ca sint folositoare. La bibl. N.Iorga am dat numai o mica parte si citeva au mai ramas. Au venit cu o masina verde veche 2 barbati la cererea mea, catre d-l Director N. Bouaru si apoi s-au dus catre un sat si nu stiu cite au ajuns la biblioteca ,dar si daca le-au impartit pe la sat, sint bucuroasa ca i-au interesat si le-au citit sau le-au expus pe mobila in casa. Acum de 2 saptamini, caut sa dau de d-l Bouaru si nu reusesc caci vreau sa-mi dea un sfat referitor la blog, caci greselile gramaticale nu le-am facut din nestiinta ci, din faptul ca ma grabesc si se inchide calculatorul nu stiu din ce cauza. Dar ce m-a inveselit contrar obiceiului meu de a ma enerva este ca, doamnele bibliotecare de cum ma vad spun ca nu este d-l Bouaru si nu-si ascund satisfactia ca mi-au tras clapa, m-au pacalit. Sint dragute, dar figura care o fac este aceeasi cu a vinzatoarelor de la alimentara din perioada comunista de trista amintire. Dupa ce stateam o zi la rind la pui si la tacimuri de pui,ind imi venea rindul spuneau cu satisfactie pe care o asteptau de la inceputul vinzarii ca, s-au terminat si nu mai sint. Dar la doamnele bibliotecare, in loc sa ma supere ma amuza si rid si acum. Asta inseamna ca in subconstientul meu le iubesc, iubesc institutia si nu ma pot supara. Probabil ca ma simt vinovata ca, de-a lungul anilor, mai rupeam citeva pagini din cartile care ma in teresau cel mai mult. sic. sic. sic.

Biblioteca Nicolae Iorga din Ploiesti


De cind ma stiu cele mai dragi mie, institutii de cultura, au fost bibliotecile. De cind eram mica la Piatra Neamt cind intram in biblioteca unchiului Costica fost judecator, parca intram intr-o catedrala. Cu miinile tremurinde, luam din biblioteca cartile foarte vechi legate in piele scrise in slavona. Nu intelegeam nimic dar paginile ingalbenite, tocite si patate, caci erau carti juridice ma emotionau si ma gindeam la cei, care le-au rasfoit de-a lungul anilor. Si eu acasa la Ploiesti am avut biblioteca, Anisoara mi-a cumparat de mica carti, cind nu stiam sa citesc si asa am invatat, fiind curioasa sa vad ce scrie. Cind am mers la scoala, erau biblioteci de cartier, adica acasa la anumite persoane care aveau carti, ne puteam duce sa luam pe o perioada de timp si apoi sa le aducem inapoi la data stabilita. Era o forma de a fi salarizate ca bibliotecare, doamnele casnice care aveau ceva cultura. Acolo am citit prima carte(citita toata nu frunzarita), Pestera Neagra. Apoi cum am mai scris, am mers la biblioteca pensionarilor, pe Bulevard si acolo am citit mult prea devreme pentru mine, caci acolo erau carti serioase nu gluma, Shekeaspere, Shiller, Povestile vietilor, lui Cervantes, Benvenuto Cellini, Michelangelo si dragostea mea pentru citit a fost probata cind, tata a fost rugat de o vecina sa ajut fata Aurelia,(si un alt baiat Dan, care a platit prin mincare), sa-si faca lectiile, caci era in pericol sa ramina corijenta, la mai multe materii. M-am straduit, am reusit si parintii ei mi-au dat loo de lei, bani multi pentru atunci cind leafa era 3oo de lei pe luna (l964) si in loc sa-mi iau ceva de imbracat sau dulciuri am luat carti(tata mi-a lasat banii mie sa fac ce vreau cu ei). Cea mai importanta carte a fost Don Quishote de la Manchea 2 vol. si altele pina la loo de lei. In fotografia de sus unchii mei in l92o Costica.judecator si Mihai alt frate.papapa

duminică, 17 august 2008

Bariera Bucuresti

Dupa cum am scris mai inainte, cartierul de la intrarea in Ploiesti, pina la linia ferata si Podul de peste ea, a fost un cartier sarac(si este) cu niste maghernite, fara gard si chiar la intrarea in Ploiesti in dreptul podului, era spatele curtii lor cu W.C.urile din scinduri (cu scinduri lipsa). Dar la venirea presedintelui Frantei Du GOUL in mai l968 a fost inchis, cu panouri de sipci in diagonala vopsite in verde. Atunci conducerea partidului s-a gindit ca, intrarea in Ploiesti este urita si in concluzie a hotarit sa demoleze maghernitele. In locul lor au construit acum blocurile cu max. 8 etaje, care strajuiesc intrarea in Ploiesti dinspre Bucuresti. Pe proprietarii maghernitelor i-au mutat in blocuri in conditii civilizate, ca chiriasi si pe maghernitele lor le-au dat banii, pe care i-au apreciat in urma unei expertize, ca le meritau. Numai pentru maghernite nu si pentru teren. Stiu ca sumele incasate de proprietari erau derizorii citeva sute de lei, la salariul meu de atunci cind s-au terminat de construit blocurile si au fost mutati locatarii in l975, deci salariul meu a fost de l.7oo lei, cel mai mult s-a dar l.5oo de lei majoritatea, au primit doar citeva sute de lei. Partea de unde este acum bl.in care stau nu s-a construit nimic, pentru inceput, caci s-a spus intotdeauna ca ,de pe toata portiunea de care am vorbit, s-a extras petrol si golul format in interiorul pamintului a fost umplut cu pungi cu apa cu sare. De aceea s-au facut blocuri numai de 8 et.ax. In l98o s-a hotarit de conducerea orasului sa se faca si aici un bloc de numai 4 etaje, pentru primarie spre a fi repartizate saracilor orasului, cei care nu au putut primi ,de la intreprinderi nici un fel de locuinta. Asa ca aici au fost repartizati rromi cu multi copii, tarani fara meserie si ca locuinte de serviciu (hogeag), pentru cei cu relatii la primarie. Dupa revolutie au fost improprietariti cu aceste apartamente ( cei mai amariti oameni ai orasului,fara educatie,
romii, taranii si cei care au avut locuinte de serviciu, cu toate ca ,au mai primit si celelalte apartamente unde au stat cu chirie, fiind repartizati de intreprinderile unde lucrau. Acum acesti amariti, paria ai societatii au devenit impartitori de dreptate, embleme ale noii societati, oameni care se dau singuri drept exemplu de urmat. Striga ca, au venit de la furat din occident si asta este o mare fala pentru ei. Daca stai si privesti este, o mare bogatie de subiecte anecdotice, dar pentru asta trebuie sa ai cu ce sa surprinzi cele mai haioase situatii, daca nu ar fi grotesti. De exemplu 2 cetateni care veneau ieri acasa, el tuciuriu si cu miinile in buzunare, cu privirea sticloasa ca nu se injoseste sa dea "buna ziua" si ea la l,5 - 2 m in urma lui cu 2 sarsanale pline cu cumparaturi. Apucaturi de tigani, el in fata si ea la 2 m in spate carind greutati. Eu am dat fuga sa iau tel.mobil sa-i fotografiez, gasisem si titlul "TAN CU TANA CE BODEALA DACULUI", dar pina am venit, au intrat in bloc si nici nu stiu daca telefonul face poze. Asa am pierdut un titlu de mare arta, pe care voiam sa-l pun pe calculator. Dar asta este ceva vesel, ei au multe lucruri mai triste tragi-comice. Dar pentru a surprinde anumite situatii trebuie sa ai si o stare de spirit buna si un calm devavirsit. papapa

sâmbătă, 16 august 2008

Seman cu tata .

Sa nu ma acuzati de ura de rasa, pentru mine toti sint rai si numai romanii sint buni dar mi-am adus aminte de multe din defectele altor neamuri, despre care nu am avut ocazia decit tangential sa am de-a face. Tata a fost contrar educatiei primite in familia lui, comunist in ilegalitate,. A fost oaia neagra a familiei. De aceea a scapat numai cu anchete la secu si nu s-a mers mai departe si de aceea, nu ma tin scai sa aflu de la CNSAS adevarul despre dosarul tatalui meu. Cine stie ce aflu de acolo, dar se poate spune ca a fost si fortat sa faca anumite declaratii. El mi-a spus ca in perioada cind era in Bucuresti si nu gasea de lucru, intr-un timp a gasit ceva convenabil dar patronul lui in fata i-a spus ca il angajaza si mergind inaintea lui a facut semn cu degetul in dreptul abdomenulu,ca nu sa nu il angajeze. Atunci aflind de la alt angajat si-a jurat ca va deveni comunist ,ca sa nu se mai intimple perversitatea asta si altora, sa fie la mina patronului, care cine stie cum a ajuns patron. Si s-a inscris inmediat in Partidul Comunist Roman in ilegalitate si a vrut sa traga toate consecintele oricit de greu i-a fost, ca sa aiba toata lumea de lucru. Eu nu sint de acord cu el, cu toate ca in multe privinte comunismul este bun, dar el asa a gindit pina la moarte, caci niciodata nu a criticat regimul fatis, cu toate anchetele securitatii. Era un aventurier, caci stiti ca a plecat si s-a imbarcat la Constanta, pe ultimul vapor care pleca spre Spania, sa lupte cu comunistii contra lui Franco. Daca cistigau comunistii??? Acolo a luptat si Hemingway, dar nu mai stiu de partea cui. Pot sa caut in calculator dar nu vreau, asa imi trebuie daca scriu de ceva ce, nu mai tin bine minte. Dar vaporul spre Spania nu a mai plecat ,fiind oprit caci si Rominaa se pregatea de razboi. Deci seman cu tata, care si cind pierdea era incapatinat si nu renunta. Aschia nu sare departe de trunchi. papapa

vineri, 15 august 2008

soldatii rusi

Ma uit la tv. si vad cit de abrutizati au ramas soldatii rusi. Din povestirile celor care au trecut prin razboi, am inteles de ce soldatii rusi sint abrutizati si au ramas si acum la fel. In primul rind in al 2-lea razboi mondial rusii au improspatat mereu armata cu soldati adusi din fundul U.R.S.S. Erau cum se spune "prosti, dar multi". Armata noastra la 23 aug. a fost prinsa intre 2 armate, cea germana care era informata, ca fusese tradata si cea rusa care nu stia, si chiar daca stia, ce conta. Ei umblau pe jos,(grosul armatei), cu ceasuri mari de masa legate cu sfoara sau sirma de git si intrebau in permanenta "unde este Berlinul?". Pe unde treceau faceu jaf : violau femeile si fetele, mincau porcii si toate orataniile din curtile oamenilor, dupa trecerea lor in urma nu raminea mincare, nici pentru un soarece. Fetele erau imbracate, ca babele si erau suite in pod,in fin sau daca aveau unde in paduri, caci erau violate si chiar omorite. De cum intrau in case incepeau sa caute fetele si voiau sa vada daca sint babe cu adevat, cu toate ca nu prea conta. Abrutizarea soldatilor era data si de faptul ca ei, dizlocau soldati din alte etnii care nu aveau deaface nimic cu locuitorii de exemplu, in Afganistan au fost dizlocate divizii din Moldova Sovietica. (in l970). Asa si cu populatia peste care trecea valul rusesc, nu aveau nici un mijloc de comunicare cu soldatii si erau tratati cu maxima cruzime si la bunul lor plac, le era viata.papapa

marți, 12 august 2008

Italienii stapini - romanii slugi

La inceputul casniciei de 3o de ani a tatalui meu cu Julieta (Bartolani), nascuta la Neapole, au fost impreuna o singura data, in Italia anii l925. A povestit tata ca Italia era o tara foarte saraca, populatia saraca, traia in case cu o singura camera cu lut pe jos (la noi aveau macar rogojini), era o masa mare de lemn, la care minca toata familia, pe linga pereti erau banci late de lemn, unde dormeau toti membrii familiei, fiind pe post de paturi. Singurele obiecte textile erau, cele de imbracaminte. Nu vorbesc despre cei mai avuti printre care, erau si membrii familiei Julietei, nici ei nu erau prea departe, cu toate ca de-a lungul timpului era,o familie de ofiteri de cariera. Deci, se spunea ca poporul italian a degenerat, nu mai erau ce fusese acum aproape 2.ooo de ani. Chiar si limba lor nu era mai aproape de limba latina si se spunea ca limba romana, este mai apropiata de limba latina. Dar dupa al 2-lea razboi mondial, Italia a fost ajutata prin planul Marchal de catre americani si cu toate ca sint mai certareti si mai lenesi, ca romanii au progresat, datorita zecilor de miliarde pompate de americani. Italienii sint singurul popor din lume care in 4o de ani dupa razboi au avut 6o de guverne, sa mai zicem, de ai nostrii ( care nu merita nici o consideratie)? Plus mafia deci, asa cu ajutorul americanilor, care le-au pompat bani neconditionat, au ajuns, sa fie slujiti de medicii, asistentele medicale, profesorii romani care au mers acolo sa-i ingrijasca pe italienii batrini si bolnavi. Mai ales este pacat, de medici care stiti ca erau in ultimii ani ai regimului Ceausescu, citeva zeci pe loc, la fac.de medicina.Pentru ce au muncit atita ? Pentru a schimba plosca?Asta ma revolta mereu cind vad, ca cei mai buni oameni ai tarii sint slugi, care nu au nici un merit decit ca, au fost ajutati neconditionat de americani. Nu zic ca conducatiorii tarii merita sa fie ajutati, dar este vorba de oamenii inteligenti ai tarii care sint folositi sub nivelul lor intelectual. Nu este normal si sa nu ma acuzati de ura ,fata de alte popoare, nu este asa dar e bine ca fiecare sa fie pus in dreptul lui la adevarata valoare?papapa

luni, 11 august 2008

Sulina oras patriarhal

Astazi s-a vorbit la tv. de orasul Sulina. Mi-am adus si eu aminte, caci am mai scris, ca am fost in l963 in tabara la Sulina. Tata a vrut sa ma scape de calvarul ultimelor zile ale lui Anisoara, bolnava(muribunda) de cancer. Atunci intr-adevar si nu la Mangalia am vazut prima data marea dar nu am perceput-o asa, ci ca un spatiu cu apa salbatec, nu ca in vederi. Asa era, fara plaja amenajata, puneam cearceaful pe pietris cu smocuri de plante tepoase. Mergeam mai rar la plaja nu in fiecare zi, si stateam putin ; 5 min pe o parte 5 pe alta si dupa nici o jumatate de ora plecam. Ne balaceam putin in apa. Asta era tot. Mai mult faceam plimbari pe canale cu barcile pescarilor. Dar aveam alte activitati, care nu imi placeau, dimineata inviorarea nu stiu cit durau exercitiile fizice, dar cind am citit mai tirziu de lagarele naziste, cu apelul de dimineata inainte de munca istovitoare, mi-am adus aminte mereu de exercitiile de inviorare de dimineata de la Sulina.Faceam legatura inmediat intre cei din lagare care faceau exercitiul dezordonat si erau pedepsiti cu bataia, sau moartea si noi care eram inmediat remarcati ca, nu am facut totul corect si se tipa la noi, eram intrebati inmediat cum ne chiama si din ce oras sintem. Seara ne uitam la film in aer liber si 2 tulumbe de fum scoteau fum incontinu, ca sa alunge libelulele, cit vrabiile de mari. Numai acolo si niciodata de atunci incolo, nu am mai vazut asa libelule mari. Le-am luat acasa pentru insectar. Umblam prin apa si pe picioare se agatau zeci de lipitori, care nu se desprindeau decit, dupa ce se umpleau cu singe. Faceam exercitii prin padure, care noua ne pareau, codrii intunecati, de orientare. Eram impreuna cu Coca(va mai amintiti cu Iasul si substantele interzise), ea era mereu in frunte si eu inmediat dupa ea, ca formam o echipa. Acolo de la Tulcea, am mers cu vaporul Anghel Salidny. Atunci pe vapor, ni s-a explicat cine este Anghel Salidny, mare inginer arhitect de poduri, a construit podul de fier de la Cernavoda. Coca la ducere, a stat impreuna cu mine, la coada vaporului si am fluturat cravata de pionier. Coca a scapat-o in apa si a avut greutati in as, procura alta ca era grav, sa nu aiba cravata rosie de pionier, in tabara la activitati pionieresti.Coca era mai desteapta ca mine si mai indrazneata, ea imi dadea si mie curaj si ma bazam pe ea si acolo si acasa(era vecina, colega si prietena mea) cind mergeam la Palatul Pionierilor unde singura nu eram capabila sa ajung. Daca ma lasa in mijlocul orasului nu ma puteam orienta sa ajung la Palatul pionierilor, la cercul de teatru, povesti si stiintele naturale,(asta era prin clasa a 3-a).In orice caz orasul Sulina era un oras cosmopolit aflasem ca, acolo era inainte bursa griului, acolo se stabilea pretul mondial al griului.Am mers pentru prima data la cherhanale, pina atunci ,nu auzisem de asa ceva. Erau crescatorii de peste, unde se incarca peste in butoaie mari, care mergeau mai mult la export decit in tara. Dar acolo in tabara care costase 2oo de lei de persoana(cam mult), am facut de toate nu numai plaja, asta mai rar. Am mers mult pe canale ramificate din bratul Sulina cu barca pescarilor. Cred ca au organizat mai bine ca acum tabara, caci am facut de toate si ne-a ramas in minte o amintire mai clara, mai ampla, mai adevarata a orasului din aceea vreme, care incepuse sa decada. Tot acolo a fost si d-na Mindricel cu sotul comandantul U.M. din oras. Va mai amintiti, ca am povestit ca a murit pe drumuri in saracie ea Mina din cauza lui Sorinel care, la 5o de anisori a vindut apartamentul din Ploiesti, a ajuns la puscarie si mama si bunica pe drumuri. Dar mi-a povestit ce viata a dus acolo la Sulina. Cu petreceri, prieteni, cu de toate. Dar cum v-am mai spus, cum iti asterni asa dormi. Cei despre care am vorbit acum, au murit. Pacat de toti mai ales de Coca, care era o fata isteata poate prea isteata.papapa

duminică, 10 august 2008

Cum iti asterni asa dormi

Ce bine m-i se portiveste acest proverb. Chiar asa, cum mi-am asternut asa dorm. De aceea clachez. Mereu am sfatuit pe toti, cei care vor sa ma asculte nu faceti ca mine. Nu lasati pe miine ce puteti face astazi. Nu ziceti ca mine :" v-a veni si vremea mea". Nu este nimic adevarat. Profitati din plin de fiecare zi, de fiecare bucurie, traiti cum se zice fiecare zi de parca ar fi ultima. Iata, nu am incredere in ziua de miine. Vreau ca sa stiu eu insami, ca mi-am facut datoria si am atras atentia tuturor care, intimplator m-au ascultat ca sa dati atentie la detalii ,caci din detalii este viata facuta. Nu lasati nimic la intimplare, caci putin cite putin toate neinplinirile, toate neajunsurile, toate starile de disconfort pe care le creati, lasind pe miine rezolvarea lor mai tirziu, isi vor arata coltii. Va spun din experienta. Cind veti vedea, v-a fi prea tirziu. Nu sint patetica, dar trebuie sa va bazati pe sanatate, pe echilibru, caci cind veti fi singuri si bolnavi si nu veti reprezenta nimic, pentru nimeni si poate chiar tuturor le va fi rusine cu dvs. o sa fie prea tirziu. Batrinetea nu vine odata cu virsta, daca esti bolnav si esti nimeni, poti fi batrin si la 5o de ani. Important este sa fi sanatos, pe picioarele tale si sa nu ai nevoie de nimeni. Si esti tinar, asa si la 8o de ani. Important, este sa fii pe picioarele tale, din toate punctele de vedere si asta se construieste din perioada de virf a vietii tale, daca esti vigilent si nu lasi ( ca mine), la voia intimplarii viata, cu gindul ca va veni si vremea ta si vremea ta nu mai vine niciodata. Mai degraba, vine cea cu coasa. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar cred ca as avea o alta abordare a vietii, daca as avea ocazia sa o iau de la inceput. Nu dau vina numai pe regimul comunist, dar dau vina si pe comoditatea mea, ca nu am vrut sa lupt, m-am balacit in prostie, comoditate(poate si pentru faptul ca am fost singura si nu am avut pe nimeni de partea mea). Dar uitati acum, cum am de tras, caci bolile sint si rezultatul prostiei nu numai al altora. Nu faceti ca mine. Fiti puternici in suflet si in simtiri cum spunea un poet comunist. Comunist, dar avea dreptate, dar in conceptia comunista. Extrapolind, este in interesul nostru sa fim puternici. Cind este o pagina neagra sau gri, in viata noastra, sa dam pagina si sa trecem mai departe, este mai sanatos pentru viitor. Sper ca nu v-am suparat vreau sa fiti optimisti. Ce sa zic? Numai indemnul comunist il am in minte: "Porniti inainte (tovarasi)"!!!! papapa Poate miine o sa am o zi mai vesela.???

sâmbătă, 9 august 2008

Nu scapati de mine

Ce-i rau nu piere. Am luat o mica pauza din imprejurari indepentente de mine. Dar am de gind , sa va plictisesc in continuare cu timpeniile mele. Citeodata as scrie la infinit orice, alta data nu as spune nimic considerind ca totul este in zadar. Dar macar sa invatati din greselile mele, din nerealizarile mele, unele din vina mea, altele din vina sortii. Si inca odata va spun, nu asteptati ca mine spunind mereu: "v-a veni si rindul meu" Este o prostie, viata, sanatatea trece si ramineti cu buza umflata. Cind o sa faceti bilantul vietii o sa spuneti: "ce prost am fost". Numai eu acum cite v-asi fi povestit sa ridem sa ne prapadim, dar asa nu este decit o viata anosta, banala si am trait ca un observator, dar totusi nu am fost suficient de atenta caci am fost mereu in contratimp. Cind ma interesa ceva din urma, nu-mi mai aduceam aminte mai nimic.. Dar daca ar fi fost probleme sentimentale, ce am mai fi povestit acum chiar cu inflorituri. Dar mai mult ca sigur si regimul comunist a fost de vina. Noi tinerii, mai auzeam cite ceva despre alte tari sau citeam printre rinduri si ati vazut ca ne bucuram, cind auzeam cuvinte in limba engleza la copii de la alta scoala. Ce noi nu aveam rusa?? Dar tot ce este interzis, e mult mai interesant. Asa ca macar bucuria asta sa o aveti ca puteti face ce vreti, ca e bine ca e rau(dar invatati din greselile altora), viata merge inainte. Dar nu uitati ca, aveti numai o singura viata si profitati din plin. Ce poti face azi nu lasa pe miine, caci miine poate nu va mai fi. Cum zicea colega mea Crista o femeie cu multa experienta(de toate felurile) :"Traieste clipa"Cred ca iar v-am plictisit. Va rog sa ma scuzati si sa imi acordati circumstante atenuante.(Asa sint eu, dar promit sa ma schimb, ca sint la start). papapa

miercuri, 6 august 2008

kandell

Kandel sau kandell ,am vazut scris in ambele feluri, este ca o bucata de gheata incolora, putin verzuie sau bleu, reprezinta o bommboana dintr-o bucata ca de gheata sparta. Se spunea ca se face din zahar, din trestie de zahar si nu din sfecla de zahar, ceea ce se spunea ca era zahar superior. Deci nemtii consumau kandel din zahar superior. Am vrut sa precizez ce stiu eu ca, alaturi de ciocolata era foarte mult mincata de nemti. Poate va aduceti aminte ca am scris ca si regimul comunist, deci tara noastra a trimis in Cuba comunista, dupa instalarea lui Fidel Castro tineri utc-isti sau mai bine zis utm -isti cum se numeau atunci(uniunea tineretului muncitor) la munca voluntara, pentru stringerea trestiei de zahar. Am cunoscut numai o persoana care a fost(mi se pare ca s-a mers numai o data?) si a spus ca era multa munca,(erau 2 recolte pe an), dar a fost frumos ca a cunoscut alta civilizatie, oameni noi si are amintiri frumoase. Nu au fost platiti, poate tara noastra a platit deplasarea, dar a vrut sa arate solidaritatea cu comunistii cubanezi. Toate tarile comuniste, au trimis tineri si stiu ca nu era numai o recolta pe an. Atunci s-a facut mare tam - tam pe tema asta ca Cuba, cu ajutorul tarilor comuniste merge mai departe si fara americani. Dar acum am vazut la tv. ca este situatia de la noi de inainte de revolutie, cu cartele de masa si multe alte neajunsuri facute, de dictatura comunista. Am vrut sa spun numai despre kandel si faptul ca avea mare catare caci, era ca un medicament, Anisoara cumpara mereu si mincam si eu cu placere dar cu portioara, mici bucatele de clestar.papapa

marți, 5 august 2008

mina lui SECU

M-am gindit mult la ura viscerala, intre salariatii din rafinarie si cei din combinat. Era de o violenta, cum nu am mai vazut pentru nimic. Cred ca era totusi intretinuta de secu care atunci era foarte prezenta peste tot. Salariatii din rafinarie erau vechi din regimul trecut in comparatie cu cei din combinat, care nu aveau nici un fel de amintiri. Cei din rafinarie povesteau cu toate ca nu aveau voie, dar nu in public larg, ci in grup restrins prin instalatii, in fundul rafinariei la cei mai tineri, ce bine era in regimul trecut si mai ales in timpul razboiului, sub ocupatia germana. Erau platiti regeste, li se repartiza mincare buna, conserve de carne si praf de oua, l-i se impartea lazi cu ciocolata si kandell. In fiecare anotimp si de sarbatori li se dadeau prime grase, al tresprezecelea salariu, imbracaminte de sezon lor si la toata familia compusa de multe ori din nevasta casnica si 8 - lo copii.Imbracaminte costisitoare cu ghete de iarna, paltoane, pantaloni, leafa buna, mincare si dulciuri. Ce vreti mai bine de atit. Ei regretau nemtii, ca sefi din timpul razboiului. Directorul rafinariei, care statea in colonie(era roman) a fost dupa razboi arestat, si oameni povesteau ca, nu merita ca era un om nemaipomenit. Dar asta era interzis sa se vorbeasca, dar oamenii intr-un cerc restris povesteau. De aceea SECU se infiltrase si spunea ca cei din rafinarie sint, prosti, rai, oameni de categoria a doua, vinovati inainte de orice, posibili infractori, necinstiti. De la razboi, erau numai 2o de ani si era vie in mintea lor cum o duceau inainte, si doar 3o de ani de la infiintarea rafinariei.Asa se ducea munca de convingere cu spor, de la om la om si cu sanse de reusite mari. Caci se ajungea repede la bataie. Perpetuarea vehementa a acestor practici, impotriva unor oameni cinstiti, nevinovati de viata buna pe care au dus-o, si mult mai capabili ca altii, era cred sigur numai mina lui SECU. papapa

Zinzanie !

Nu stiu cine a insamintat vrajba intre oamenii din rafinarie si cei din combinat dar cind m-am angajat era o ura de moarte intre salariatii celor 2 intreprinderi. De exemplu autobuzele ITP erau separate pentru cele 2 intreprinderi. Nu stiu care este motivul, dar cele ale rafinariei mergeau incarcate cu oameni pe scara, in timp ce autobuzele pentru combinat erau aproape goale. Dar nu aveai voie, daca erai de la rafinarie sa te sui in ele. Statea un om la usa din fata, caci cea din spate era inchis, cu un picior jos si unul perpendicular pe cealalta latura a usii. Trebuia sa arati legitimatia si daca nu erai de la comb. se mergea pina la bataie si injunghiere. Nu stiu mecanismul acestei uri. Dar cei de la rafinarie erau socotiti uriti, prosti, saraci, caci rafinaria era veche si se prelucra motorina, titei. Dar cei de la combinat erau socotiti, frumosi, destepti, tineri,bogati si care lucrau cu producse la a doua prelucrare si chiar dupa unirea celor 2 intreprinderi, refuzau sa mearga daca erau repartizati la instalatiile din rafinarie. De aceea eram pusi numai noi cei care am facut parte din serviciul administrativ de la rafinarie sa platim de fiecare data paguba de la caserie. Casierul nostru fiind urit, prost si sarac(parerea lor) deci necinstit. Ei aveau casiera frumoasa, bogata , destepta??? si in concluzie cinstita. Care sa fie mobilul acestor conceptii??? Nu am aflat nici acum dupa 42 de ani. Dar vreau sa mai spun de un contabil Constantin care lucra la contabilitatea serviciului Investitii in Rafinarie. Era si el printre cei care au fost la baza infiintarii rafinariei in l936. V-am mai spus ca,contabilii erau la mare cinste, pina au aparut calculatoarele chiar cele mecanice pentru inceput. Pentru o scurta perioada de timp, cind am lucrat la secretariat investitii, in l967 el povestea cum era atunci la inceput, cum intrarea era pe partea dinspre linia ferata si cum veneau la serviciu angajatii din Bucuresti pe jos zilnic. Si cind am intrebat cum asa mi-a spus :" pe linia ferata ca este cel mai scurt drum si nu te ratacesti". Nu era casatorit, era flacau tomnatic trecut de 4o de ani si mai povestea de cite o gagicuta. Dar nu mai imi aduc aminte ce mai povestea dar as fi curioasa acum sa aflu mai multe.L-am vazut acum citiva ani pe la Vatra Plaiesilor si era parca incremenit in timp, un batrinel in baston si ceva, dar nu foarte mult mai imbatrinit. Cum l-am vazut m-am gindit sa-l intreb daca navetistii de la Bucuresti erau si cei de la schimb, cum umblau noaptea pe linia ferata, sau iarna pe ghetus? Dar nu aveam timp, caci nu puteam sa stau mai mult de lo-l5 minute. Cred ca nu m-ar mai fi recunoscut, decit poate dupa nume si ar fi zis ca sint o nebuna. Dar totusi sint eu sanatoasa la cap? Si daca prin absurd, as fi aflat si ar fi putut sa se concentreze cu bunavointa, la acei peste 5o de ani in urma si la povestirile fata de mine vechi de 4o de ani la ce folos, pe cine ar fi interesat? Numai curiozitatea mea bolnavicioasa ar fi alimmentat-o. Dar eu de fiecare data, cum v-am mai spus, cind este sa fiu atenta nu sint si pe urma ca sa-mi aduc aminte fac nopti nedormite, ca la nebuni. Nu pot sa merg mai departe daca nu aflu!!!!! papapa(Poate il mai intilnesc vreodata in imprejurari mai favorabile).

luni, 4 august 2008

continuare

In spital, a fost ingrijit cu devotament si drag de o asistenta mai in virsta cu lo ani ca el si nu prea frumoasa. Iar el la iesirea din spital a luat-o de sotie. A fost alintatul ei, a fost ingrijit ca un copil mic, iar rafinaria le-a dat o garsoniera in blocul de garsoniere de vizavi de Spit. Judetean Ploiesti. Era foarte bun la suflet si se mai intimpla ,sa vine cite cineva in mare nevoie la el la caserie si sa ceara imprumut pina la leafa cite loo de lei.Nu era nimeni refuzat niciodata. Parca ii aud si acum vocea putin ragusita. Dar lucru rar acum, avea o tinere de minte extraordinara exersata in 3o de ani de cind lucra cu cifrele, de la angajare la infiintarea rafinariei in l936.De aceea si eu si alte persoane care am lucrat cu date exacte si la secretariat din cauza aceasta avem tinere de minte la cifre, date. V-am mai spus ca era sa ma mut cu serviciul in l967 la Tipografia Ploiesti pe str. 23 aug. acum Cantacuzino(vechiul nume) si acum lo ani o doamna cu care am lucrat atunci si imi ceruse nr. de tel. de la tipografie l-a rostit pe dinafara fara sa clipeasca. Nu va vine sa credeti dar este adevarat dupa 3o de ani.Aceste numere se sapa in creier. Dar sa continui cu casierul si casiera. La scut timp dupa ce au fost pusi la un loc, au inceput sa dispara bani. Cite lo.ooo lei (la leafa de max. l.ooo lei pe luna) si asta s-a intimplat ce citeva ori. Conducerea Centralei era innebunita de necaz, ca nu poate sa o indeparteze pe doamna frumoasa si eleganta sotie de ofiter care detinea si functie in PCR. Cind lipsea bani se facea cheta si noi cei care proveneam de la rafinarie trebuia sa contribuim cu o suma in functie de citi eram, sa acoperim paguba zicese facuta de nea' Jernoiu.Asta enerva pe toata lumea, caci furtul doamnei se punea in circa casierului nostru blind, cinstit si bun. Chiar daca puneam lo lei era mult caci lo lei reprezenta cotizatia pe luna la CAR. Dar cel mai important lucru era ca omul era nevinovat, dar din considerente politice si faptul ca era modest era considerat hot. Dupa ce am contribuit de citeva ori, nu am mai vrut sa mai contribuim si cu mare greutate si masinatiuni din partea conducerii a fost indepartata aceea doama (S-a zis ca se fac cursuri de laborante si dinsa e mai tinara ca d-l Jernoiu si poate sa le faca,cu toate ca s-a facut o exceptie ca , avea doar 4 clase). Asa au scapat de ea cu mare grija si la terminarea asa ziselor cursuri a fost pusa magazionera la una din instalatii.A fost platita ca laboranta. Dupa ce a ramas singur la caserie nea'Jernoiu, nu a mai iesit niciodata lipsa pina la pensie. Asa ca nu credeti in doamnele frumoase, elegante, cu leafa bani de poseta, caci nu le ajung pentru poseta acei bani si le trebuie de lo ori mai mult. Si poate nici atunci suficient. V-am dat doar un exemplu, ca cred ca asa ceva se intimpla si acum in viata, cind sint 2 pot foarte bine sa insele, ca sa nu se stie cine. Si doamna inainte iesea bine la inventar, dar cu un coleg asa modest era pacat sa nu incerce si i-a reusit, si-a insusit de 3 ori cite lo.ooo lei si nu a fost dovedita vinovata. Eu bag mina in foc ca nea'Jernoiu era om cinstit cum fusese de 3o de ani inainte si pe urma dupa ce a scapat de piaza rea. papapa

Nea' Jernoiu

In perioada cind m-am angajat eu l966, erau foarte apreciati si de mare folos contabilii. Nu extistau inca masini de calcul, decit una manuala o raritate. Totul se facea din condei, toate calculele . Acum sint calculatoarele. Vreau sa va vorbesc despre casierul rafinariei nea'Jernoiu. Asa se vorbea acolo cum ati mai vazut cu nea" asta era o apropiere, o familiaritate mai mare, cum nu am intilnit mai tirziu si cred ca nici acum. Persoanele de la birouri erau persoane care consideram ca nu li se putea pune la indoiala moralitatea. In anul in care m-am angajat la scurt timp s-a unit rafinaria cu combinatul pentru a forma centrala. Atunci la caserie alaturi de casierul nostru nea'Jernoiu a aparut si casiera combinatului, o doamna foarte frumoasa cu virsta intre 35-4o de ani. Era sotie de colonel, o chema Paraschiva (nume urit fata de cit era de frumoasa si ingrijita). Dar era sotie de colonel ,cred totusi ca era capabila cu toate ca nu avea decit 4 clase si nu avusese niciodata vreo lipsa in gestiune. In contrast cu aceasta doamna foarte eleganta, vopsita roscat, o femeie care nu traia decit pentru a arata frumos la serviciu, caci daca statea acasa cine o vedea. Povestea arareori ca, era foarte tacuta,ca salariul ei reprezinta pentru ea doar banii de buzunar. Toate doamnele care lucrau la birouri si au auzit erau invidioase ca D-na Paraschiva era intretinuta in totalitate de sot si ele trageau la jug alaturi de sotii lor, caci va amintiti ca salariile erau foarte mici iar imbracamintea costa cit jumatate de salariu. O rochie sau o pereche de pantofi costa fiecare cam 3oo de lei iar leafa era cam 6oo lei pe luna. Nea' Jernoiu al nostru era un omm cu virsta cam de 5o de ani, slabut, modest cu cotiere ca un soricel de biblioteca. Nu a avut nici el, niciodata lipsa in gestiunea banilor. Se povestea ca s-a insurat tirziu caci era rusinos cu femeile.papapa

duminică, 3 august 2008

Oua invelite in ceara topita.

Familia Cris. Am cunoscut-o pe doamna Cris prin intermediul serviciului, trimetea la noi la birouri bluze tricotate din fir sintetic, caci erau foarte moderne, erau facute la masina manuala adusa din Germania Democrata. Domnul Cris fusese contabilul sef al rafinariei de la infiintarea din l936. Deci apucase vremea razboiului cu perioada de ocupatie germana. Erau nasii de botez si de cununie a prezentatoarei de tv. Sanda Taranu, sotia tenorului Nicolae Taranu. Eu am mers de foarte multe ori la aceasta familie acas, pe care am mai pomenit-o caci au stat intr-o casa mare in Tatarani unde este statia de autobuz. Acolo fusese comandamentul german si apoi rusesc, la ei in casa. Dar au vindut si au cumparat un mic apartament cu 2 camere linga blocurile Eminescu. Doamna era o femeie de vreo 6o de ani casnica foarte buna gospodina. El era mai in virsta umbla cu baston si ii cam tremura capul.Dar aveau de toate mereu si pe mine ma serveau inmediat ce intram in casa cu dulceata. Dar intr-o zi doamna Cris avea pe aragaz o cutiuta de tabla cu ceara topita. Alaturi un castron mare cu oua. Si m-am mirat foarte tare, caci nu mai vazusem ca lua ceara topita cu pensula si dadea pe oua, apoi verifica porii si daca nu erau astupati mai dadea pina se astupau. Mi-a explicat ca inveleste ouale in ceara pentru a le pastra la iarna. Caci atunci erau vara o,75 -l,oo lei si iarna l,5o,l75 lei bucata. Dupe ce se raceau le invelea in bucati mici de ziar si le punea intr-o debara intr-un cazanel de 2o-25 kg. Mi-a aratat si mie si in cazanel cred ca erau peste 2oo de oua. Facea asta din economie. Eu nu am mai vazut pina atunci asa ceva si nici de atunci incoace. Dar mi-a zis ca se pastreaza proaspete, cu conditia sa fie toti porii oualelor acoperiti. Se merita oare atita efort? Poate cind erau la casa si pastrau ouale pentru ca iarna nu mai faceau gainile ouale. Dar se obisnuise asa si nu se mai putea abtine. Dar cit traieste omul invata. Nu mi-a spus nimeni ,dar cred ca d-l Cris fusese detinut politic, caci detinutii politici erau vizibili pe strada erau foarte slabi, erau ingrijit imbracati si se sprijineau in baston.Este imposibil sa nu fi facut puscarie, caci toti care au avut functi au facut, mai ales cei sub ocupatie germana. M-am sculat acum la 4 dimineata sa scriu ,ca pina miine uit. Nu am incercat niciodata sa invelesc ouale dar cred ca acest lucru atrage atentia caci este un lucru neobisnuit.Dar pentru cine are timp si nu cred ca se merita,dar am sa incerc si eu de proba macar cu un ou, sa topesc intr-o zi o luminare si sa invelesc oul, iar la iarna sa il sparg sa vad daca este bun(il dau la pisica). papapa

Nea'Dobrica(prostul)!

Sperante nu prea sint, caci ultima oara cind m-am intilnit cu nea'Dobrica era foarte suparat, caci spunea ca in casa nimeni nu-i adreseaza nici un cuvint, este ca o mobila. Este ocolit, numai din cind in cind nepotul ii spune:"Prostule". Cine oare l-a invatat? Dar totusi bunicii isi iubesc nepotii, mai mult decit pe proprii copii. Ei traiesc cu gindul ca mai tirziu cind nu vor mai fii, nepotii ii vor aprecia. Eu am vrut sa atrag atentia, ca cei in virsta traiesc mai intens,sentimentele fata de copii lor si mai ales fata de nepoti. Ii iubesc din tot sufletul. Ma consider norocoasa ca, am avut in viata de aface cu persoane virstnice si fiecare mi-a fost un exemplu si i-am apreciat. Dar nu stiu ce este mai bine pentru noua generatie, caci a fii prea sensibil, poate sa fie un handicap insurmontabil in viata. Ceilalti sa te considere "prost". Poate societatea, va evolua spre duritate si trebuie sa te incadrezi ca sa nu fii exclus. Cum o fii mai bine pentru nepotii nostrii? Nu stiu ce sfat sa dau. Trebuie sa ii invete copii nostrii(parintii lor) sa se adapteze situatiilor, dar cine stie ce va mai fii. Mi-as dori sa mai traiesc, sa vad cum va evolua nepoata mea, sa o indrum daca voi fii mai apropiata. Dar sfaturile mele poate nu vor fi apreciate si vor fii depasite, fata de aceea vreme. Eu traiesc in trecut si deci voi fii in contratimp ca intotdeauna. Dar sfaturi rele nu am sa dau. Poate nici nu v-a fi nevoie de mine, ci voi pati ca nea'Dobrica.Ce om destept si harnic! Dar am uitat sa spun ca el a fost inselat si de fratele lui singurul frate care a facut puscarie politica si dupa revolutie, fara sa-i spuna nimic, a declarat la primaria Breaza ca este singurul copil la parinti si i s-a facut acte pe pamintul familiei numai lui si lui Dobrica nimic. Asta cu concursul coruptiei din primaria de la aceea vreme, caci ei erau de acolo, acolo imbatrinisera ii apucase 8o de ani si se stia ca sint 2 frati. Dar nenorocirea a fost ca, fratele s-a insurat si la moartea lui de inima neasteptata a ramas noua sotie cu pamintul si s-a recasatorit si noul sot i-a luat pamintul a divortat, a alungat-o de acasa. Si nea' Dobrica,l-am stiut prin procese la Cimpina si Ploiesti umblind sa dovedeasca ca parintii lui au avut 2 baieti. Dar nu avea sanse, caci fratele a murit mintind, cumnata s-a recasatorit si a divortat fiind obligata sa dea sotului pamintul cu forta. Si poate vorba lui nu merita nici baiatul si nora si poate si nepotul sa recupereze averea. Dar totusi le-a ramas putin de la el, cit a avut al lui facut de el. Asa sint lucrurile si nu stiu ce s-a mai intimplat, daca s-a rezolvat sau daca merita efortul. Vedeti ce-ti ofera viata si de ce spun cei in virsta ca "totul este in zadar"?. papapa

continuare

Cred ca va mai aduceti aminte de filozoful Nae Ionescu, era cel mai bun din vremea lui, dar era legionar. A fost desemnat sa fie profesorul regelui Mihai, dar din cauza ca era legionar nu a fost numit, mai mult a fost mutat la o scoala generala de la marginea Bucurestiului. Ferice de acei elevi. Stiu ca regele era un copil de mijloc in clasa la invatarura, (copii au fost alesi din toate mediile sociale), dar seful clasei a fost acad. de mai tirziu Crohmaniceanu. Nae ionescu a facut multa, puscarie in regimul dinaintea comunistilor si s-a imbolnavit de TBC si a murit inainte sa vina comunistii la putere. Dar el a fost iubitul (concubinul, ce cuvint urit) printesei Maruca, pe care aceasta l-a preferat lui G.Enescu si cu care a stat 7 ani. Va mai amintiti ca atunci cind a parasit-o s-a autoincendiat si a purtat apoi toata viata feregea ,pentru a-si ascunde chipul. Dar barca de salvare a fost G. Enescu care a luat-o si de nevasta asa cum era si la venirea comunistilor, ea pierzind palatul din Bucuresti, au plecat la Paris unde Enescu a fost un simplu dirijor de mica orchestra, intretinind-o pina la moartea lui in l955? Enescu nu mai dadea concerte de pian, caci spun cei care l-au ascultat atunci, ca nu mai era ce fusese din cauza bolilor. Dar ce ma uimeste, este ca aceste sentimente de dragoste devoratoare, s-au manifestat mai ales la Enescu pina la virsta inaitata. El a plecat la Paris cu Maruca automutilata si a, luat-o de nevasta cam la virsta mea, pe cind eu, nu iubesc cu adevarat nici pisica. Dar filozofii si muzicienii aveau sentimente puternice, nu ca oamenii de rind (ca noi), care sintem superficiali. Eu am aminat totul pentru cind voi avea timp liber la pensie. Dar acum e prea tirziu. Cine are timp si ii face placere, poate sa afle lucruri noi si uimitoare despre personalitatile culturii noastre. Dar eu am citit numai superficial, caci atunci nu aveam timp si aceste carti le-am lasat aruncate la voia intimplarii, dupa ce m-am mutat, caci am vazut ca nu am urmasi pe care sa-i intereseze. Totul este acum pe calculator.Si dragostea, dar vedeti, ca povesti de dragoste adevarata erau dar in lumea celor cu suflet boem si care aveau timp de asa ceva. Acum daca nu e dragoste adevarat se apeleaza la gigolo sau gigoloaice?sic caci,se pierde mai putin timp si tot atita costa. Dar cartile mele aruncate pe ici pe colo caci si cele pradate la biblioteca Nicolae Iorga au fost luate cu o masina a bibliotecii si au mers undeva la tara, nu stiu daca le-au lasat acolo, dar e totusi bine daca le citeste cineva. Dar cele mai valoroase si vechi au ramas mormane in apart . la mutare. Poate le-a atras atentia. Dar eu si acum daca mi le-ar da cineva nu le-asi lua, caci nu intereseaza pe nimeni si bine am facut ca, nu m-am mai dus la Breaza la nea' Dobrica sa mai iau. Pierdeam vremea degeaba si acolo ca sa triez in pod trebuia sa stau cel putin o luna. Dar era o comoara inestimabila si nu e apreciata nici la el de nimeni. De aceea a vrut sa-mi dea citeva(numai citeva), ca nu se indura sa se desparta de ele si spera ca macar nepotul le va aprecia. Cel de sus mai stie pe unde or fi cartile sau nea
"Dobrica.papapa

sâmbătă, 2 august 2008

Comoara lui nea'Dobrica

Ce este cel mai important lucru este, cum am ajuns la dinsul la Breaza. M-am intilnit pe b-dul Republicii pe la statuia lui Mihai Viteazu, unde fusesem la o taraba cu carti de anticariat si am vazut acolo o carte subtire, de Nae Ionescu in stare foarte buna dar la un pret foarte mare si nu am putut sa o iau si am plecat suparata. Cind colo am dat de nea"Dobrica care mi-a spus ca are el acasa la Breaza si Nae Ionescu si Radu Gir si Ion Barbu si ca mi le da mie, dar sint in pod si nu are cine sa le caute. Chiar voia sa se urce in pod pentru a lua carti din domeniul petrolului de l secol si daca vin cautam amindoi fiecare ce-i trebuie, caci erau luate pe fuga cind i s-a confiscat vila. Dar nu am mai spus ca ei erau vizati de secu si el si fratele lui caci fratele lui a vorbit de rau regimul si a fost pirit, drept consecinta a facut 6 ani de puscarie.(Dar si el la rindul lui i-a facut rau lui nea"Dobrica, am sa va povestesc mai incolo).Asa ca secu nu a verificat cartile, ei au fost interesati sa ia vila(si-a insusit-o unul din sefii lor pe gratis).Asa am ajuns la Breaza nu pentru mere, dar si merele nu erau de lasat. Cind am plecat am luat 2 traiste cu mere si una cu carti. Dar odata ajunsa acolo nu am ereusit sa ma urc in pod , abia m-am suit pe scara si am scos capul numai in pod. Era un maldar, pina la tavanul podului de carti vechi si prafuite de sute de ani, cred ca erau adevarate comori fiecare. Dar l-am ajutat pe nea"Dobrica sa urce l-am impins de fund in sus ca ii era si lui greu avea peste 8o de ani. Si a inceput el, sa trieze ce i-a venit la mina fiind interesat de cartile de specialitate, din domeniul petrolului pe care le lua cu grija, le stergea de praf si mi le dadea sa le duc jos, pentru a le studia de parca pleca acum sa se angajeze, prin concurs la vreo raf. si nu era pregatit. Asa mult si-a iubit meseria. Adevarat specialist tinut pe tusa de comunisti.Am luat si eu citeva, ce am putut sa duc, pe linga mere caci nu m-am putut sui nici in tren, noroc cu un tinar care ne-a ajutat pe amindoi, caci amindoi aveam si mere si carti. E de ris nu?Dar cind m-am mutat, le-am lasat teancuri, nu stiu ce s-a mai intimplat cu ele, m-as bucura sa fie pe miini bune. Dar am dat si la baieti dar nu au fost apreciate, ci date mai departe. Cind dupa clasele primare, am ajutat niste copii din vecini, la lectii, primii bani i-am cheltuit pe carti in loc sa-mi iau dulciuri (Cervantes). M-au impresionat mereu cartile vechi, caci la unchii mei am vazut, biblioteci intregi de carti din domeniul justitiei, legate in piele cu litere aurii, adevarate comori, vechi de peste loo de ani. Cind le luam in mina, ma infioram de emotie, caci aveau filele tocite, de atita citit si ma gindeam ca au fost in mina, pentru a fi studiate de zeci de oameni zeci de ani. Eu nu le studiam, numai ma uitam si ma infioram.Dar acum baietii, spun ca nu mai este nevoie ca totul este pe calculator. Dar acolo e un rezumat, nu ceva palpabil. Dar bine ca, nu am mai fost la nea Dobrica, sa ma caznesc cu adusul cartilor,caci nu a avut cine sa aprecieze. Imi dau seama, ca stiinta a evoluat in directie negativa, daca a distrus sentimentele, bucuria de a citi, tinind o carte in propriile miini. Nu am apucat ca citesc macar, Radu Gir sau Ion Barbu, poeti interzisi care au facut ani grei de puscarie. La Ploiest,i liceul Mihai Viteazu in anii l95o l96o s-a numit A. Toma. Si atunci circotind oamenii, intrebau da cine a fost A. Toma? A. Toma nu a fost nimeni. Nu s-a citit nimic de valoare de el, mai tirziu am aflat ca era un asa zis poet cintaret al PCR. fara nici o valoare.papapa