miercuri, 30 aprilie 2008

Piatra Neamt - amintiri 4

Am ramas datoare sa vorbesc despre unchiul Vasile si prima sa sotie, cea care l-a parasit cu cei 2 baieti si a plecat la Bucuresti spunind ca Piatra Neamt este un oras prea mic si provincial pentru ea. Avea dreptate! Era foarte frumoasa si ambitioasa si le-a fost de foarte mare ajutor copiilor ei si intregii famili, caci toti au fost sprijiniti de ea atunci cand au sosit in Bucuresti. Au facut cariere frumoase! Altfel, in Piatra Neamt, s-ar fi pierdut, ar fi facut ce au facut ceilalti care au ramas acolo. Noroc ca au fost unii dintre ei pocaiti si au plecat in America caci cei ramasi au dus o viata cenusie fara nici o perspectiva. Eu am admirat-o, cu toate ca era batrina. Am cunoscut-o in l968. Era foarte vesela si ma iubea foarte mult. Era vaduva statea impreuna cu fiul ei Mircea in piata Sfintul Ggheorghe unde este Biserica Sf. Gheorghe, vizavi de magazinul Bucuresti, la o vila in stinga parcului sf. Ghe.
Sotul ei mai in virsta ca ea fusese un mare avocat in Bucuresti . Matusa mea era foarte frumoasa si cocheta si imi inchipui ca ducea o viata frumoasa datorita numelui pe care il avea, averea si banii sotului.
Am vazut la televizor la "Strict Secret" cum era viata in anii interbelici pe Lipscani cu cele mai la moda magazine unde erau aduse materiale, rochii si pantofi direct de la Paris. Imediat ce apareau acolo, a doua sau a treia zi dupa prezentarea la Paris le puteai gasi si in Bucuresti. Eu nu am condamnat-o niciodata pentru ca imi dau seama ca a facut o alegere stralucita .
Chiar daca unchiul Vasile era foarte bogat, tot in provincie era si cine era sa o admire in fundul tarii.
Unchiul inca mai avea in l96o trasura cu 2 cai frumosi, atelier de reparat masini, motor de taiat lemne (acestea i-au fost lasate de comunisti). Apoi a fost demolat totul, unchiul pe linga cei 2 baieti pe care ii avea a mai infiat o fata Margareta, o nepoata de la tara a lui tanti Elisabeta de care unchiul s-a agatat. Au maritat-o si s-a mutat la Bacau.
Dupa ce s-a demolat tot si unchiul a murit, la 85 ani , dupa l976 matusei i s-a dat o garsoniera ce ulterior a mostenit-o Margareta. Baietilor lui nu le-a ramas nimic ,cu toate ca a fost cel mai bogat om din Piatra Neamt. Asa e viata!papapa
Despre unchiul smai tiu ca ducea o viata activa, la atelier. Avea un baiat la cai si la motorul de taiat lemne.El dimineata, vara, minca salata de rosii si castraveti presarata cu brinza, sau cas deoarece avusese cancer la buza de jos Era fumator si tinea tigarea in gura permanent. In zona aceea de buza a facut rana care a dat in cancer apoi.
Minca cit mai natural si mai mult... lactate. Asta nu l-a impiedicat sa traiasca 86 ani.papapa

Piatra Neamt - amintiri 2


Acestea relatari sint numai niste rezumate. Nu stiu daca o sa mai traiesc ca sa le dezvolt ca pe niste povestiri de beletristica cu inflorituri. Mare pacat a facut regimul comunist ca a distrus natura. Natura e o comoara care nu se mai poate recladi niciodata!
Alt unchi al meu, nenea Vasile a fost cel mai bogat om din Piatra Neamt, a fost insurat cu o femeie foarte frumoasa si au avut 2 baieti, unul in Bucuresti Mircea, tatal unei fetite Camelia.
Camelia a fugit cu profesorul ei de vioara, cu 3o de ani mai mare decat ea, chiar dupa nunta si s-au stabilit in Canada. Acolo au avut 2 copii gemeni. Singura care a dus mai departe traditia de a avea gemeni. Aveti grija!
Al doilea baiat a fost actor la Piatra Neamt. Acum are singurul magazin de antichitati din Piatra Neamt. Il cheama Gica Petrescu caci familia noastra avea numele Petrescu sau Apetrei.
Gica Petrescu a fost insurat cu Gica cu care a avut 2 baieti unul cu varul meu, al doilea baiat cind avea vreo lo ani la o cearta i-a spus lui Gica, ca baiatul nu este al lui si s-au despartit. Copilul nu intelegea de ce bunicii nu-l mai primeau in casa unde a crescut si a fost iubit.
Acum mi se pare ca lucreaza in Politie. Eram cu matusa mea Tanti Elisabeta, a doua sotie a unchiului meu Vasile, dupa ce prima sotie a plecat la Bucuresti, cind, nepotelul de care vorbeam inainte, a traversat strada si a venit in brate la matusa. Aceasta a scos din portofel niste bani si ia dat si la mingiiat cu drag, ca alta data, spunind ca baiatul e nevinovat, maica-sa Gica a stricat totul ca a spus ca nu este copilul lui Gica. Matusa nu avea copii cu unchiul, asa ca nu a resimtit in suflet fapta.papapa

Piatra Neamt - amintiri 1


Pe cealalta matusa, sora a tatii, o chema Marioara. Avea peste loo kg! Barbatul ei era pescar, avea o casa mare cu etaj si acolo , in fata casei, era un iaz mare, de unde il vedeam pe unchiul meu cu cizme de cauciuc pina la sold intrind in apa si prinzand peste. Iazul era cam unde este acum piata din Piatra Neamt. Cind plecam spre Ploiesti cu trenul, matusa si unchiul ne faceau cu mina din curte sau din iaz, si noi ii respundeam din tren. Mare pacat ca s-a stricat tot peisajul. Pasarile, ratele salbatice si pestele din iaz asigurau traiul fara grija zilei de miine. Totul era proaspat cind aveau nevoie.
Unchiul si matusa au avut 2 baieti, unul din ei era sef de restaurant, mereu foarte vesel. Pomana unchiului Gheorghe a transformat-o in petrecere cu cintece. Al doilea baiat, orfan, l-a crescut cu mult drag si dupa ce a murit sotul lui tanti Marioara si le-au demolat casa cu etaj de linga iazul de linga linia ferata, s-au mutat la bloc pe malul Cuiejdiului linga blocul in care statea Lenuta. Pina sa moara tanti Marioara, atunci cand am trecut pe la ea, plingea si spunea ca fiul vitreg dar mai ales nora se poarta urit cu ea, o cearta si o si bate fiindcai nu sint multumiti de cum face treaba si ca
nu este mai iute. Era foarte grasa si greoaie si nu se putea misca asa cum si-ar fi dorit.papapa

Despre Miluta

Citeva din vacantele de vara le-am petrecut la unchii mei Anica si Iancu. Acolo imi placea cel mai mult cind dupa ploaie, se vedeau aburii muntilor si in aer era un miros curat, intens, specific zonei padurii. Acolo mi-am facut o prietena din vecini, Miluta, cu care am corespondat o perioada. Spunea ca vrea sa se faca "militianca" si amindoua ne dadeam pe par cu ulei de par crezind ca eram mai frumoase dar de fapt eram tot timpul naclaite in par. Tatiana si Luminita erau niste fete foarte frumoase. Tatiana avea parul auriu, ondulat, ochii superbi albastrii, foarte bine facuta, iar sora ei Luminita era satena cu parul des , cu ochii albastrii si cu gropite in obraji. Mama lor era una dintre fetele infiate de matusa si unchuiul meu Cici. Dupa ce a murit matusa mea Anica, unchiul meu Iancu a ajuns la casa de batrini unde a si murit. Cici cu barbatul ei si Tatiana si Luminita cu copii lor au vindut tot, (de fapt averea unchilor) si au plecat in America la alti pocaiti de ai lor. Ei au infiat fetele ca sa aiba ajutor la batrinete. In urma lor s-a zvonit ca ele avind masini si chiar conducindu-le ca ar fi fost date afara de la pocaiti pentru prostitutie. Nu stiu cit era de adevarat caci atunci securitatea fabrica dosare ca sa ii discrediteze pe pocaiti, mai ales cei care plecau in strainatate definitiv. Nu mai stiu nimic de atunci de toata familia surorii tatalui meu Anica.
Atat....papapa.

luni, 28 aprilie 2008

Piatra Neamt

Batrina statea mai mult in pat si isi facea nevoile la oala de noapte si noi toti pe rind duceam oala in curte la WC. Minca terci de malai cu zahar, caci si noi o duceam greu, iar unchiul credea ca pina la urma le va fi mila la copii si nepotii ei si o vor lua acasa dar nu a fost asa. Si familia mea a suferit in timpul razboiului cin orasul a fost ocupat de rusi si nu au iesit din casa foarte mult timp au fost blocati de soldati care daca deschideau usa intra peste ei le lua mincarea si viola femeile. Erau niste salbatici. Povesteau ca nu aveau apa si erau nevoiti sa pastreze urina si nici pe aceasta nu se indurau sa o bea ei ci o pastrau sa o dea la copii. Trebuiau sa supravietuiasca caci fara mincare rezistau dar fara apa nu. Deci in privinta batrinii cu greu mergea la biserica cu 2 bastoane si intr-o iarna de crapau pietrele asa cum era iarna la Piatra Neamt, a cazut aproape de poarta noastra, caci la noi statea de mila de sila si a inghetat si a murit. Noi nu eram acasa si neamurile de vizavi nu au venit. De inmormintarea modesta s-au ocupat unchii mei cu toate ca l-i se confiscase tot de comunisti si erau foarte suparati, dar cu toate necazurile lor au gasit puterea sa faca si acest gest crestinesc si nobil.papapa

Piatra Neamt- Vecini cu familia Calistrat Hogas


Apoi ne-am mutat pe str. Stalin, care ulterior si-a schimbat numele in Lenin. S-a intamplat dupa congresul PCUS, dupa ce Hrusciov a spus ca Stalin a fost un criminal si trupul i-a fost scos din mausoleu si aruncat la ciini. Era in l956. Acum strada se numeste strada Bicaz, caci duce la Bicaz.

Noi stateam pe partea dreapta cum mergem spre Bicaz ,dupa casa lui Calistrat Hogas.

Mai spre Bicaz la o casuta de chirpici, statea fata lui Calistrat Hogas, domnisoara Hogas, fosta profesoara.

O femeie in virsta, uscativa care avea poate 6o-7o ani. Nu vorbea cu nimeni si avea acasa foarte multe pisici . Le vedeam la geam unde indaratul geamurilor avea plasa de sirma ca atunci cind deschidea geamul sa nu fuga afara.Toata ziua stateau catarate pe plasa de sirma. Nu stiu de ce era asa Domnisoara Hogas, poate pentru ca nu avea voie sa stea in casa parinteasca unde s-a nascut si a trait aproape toata viata. Casa acum arata de parca ar fi intr-o groapa. Atunci erau mai sus, falnica, cea mai aratoasa casa din zona.Vizavi de noi era o familie, Panait cu o casa lunga stil vagon si o curte foarte mare La un mment dat au hotarit sa o dea pe mama lor batrina afara din casa. Asta au hotarit copii si nepotii, baieti mari.Statea la poarta lor pe trotuar si mereu o alungaudin dreptul curtii lor.Unchiul si matusa mea Gheorghe si Ileana au primit-o de mila intr-o bucatarie de iarna.papapa.

Piatra Neamt 1

Prima data am stat pe str. unde este gradina zoologica. Chiar vizavi!
In fiecare duminica seara, eram toata familia, la gradina zoologica, unde animalele erau frumoase si curate. Cind am fost in 2oo3 , era o mizerie acolo, mirosea foarte urit, se lua taxa dar trebuia sa intri cu masca de gaze pe figura. Animalele erau jegoase si slabe, erau compromise, iti inspirau mila si cred ca trebuiau eutanasiate pentru a le curma suferinta. Era acolo si un cal slab si schiop. Apoi ne-am mutat pe o strada perpendiculara. Imi aduc aminte ca aveam o singura camera mare unde stateam cu totii. Era miros de gaina oparita, caci tanti taia mereu cite o gaina si o oparea in casa. Ii smulgea penele si era un miros ingrozitor. Acolo au adus intr-o buna zi o ieduta cu care m-am jucat si am indragit-o foarte mult. Din ce discutau cei mari , am inteles ca o vor taia si atunci am inceput sa tip sa fac scandal sa nu o omoare. In semn de protest m-am bagat sub masa si nu am mai vrut sa ies. Atunci am simtit durere fata de suferinta unui animal nevinovat. Alta data, de Craciun, unchiul Gheorghe a adus un brad, cred ca cel mai mare pe care l-am vazut in casa vreodata(pina la tavan).A spus ca l-a adus mos Craciun!
Cred ca l-a luat personal din padure, era si pacat ca fiind un oras in mijlocul padurii sa nu avem brad frumos. L-a impodobit cu mere, becuri infasurate in poleiala colorata, biscuiti populari si multe altele. Frumos era orasul si iarna si vara! papapa

vineri, 25 aprilie 2008

continuare.

Atunci cind fata lor si sotul parintii lui Luminita si Tatiana s-au mutat la Pingarati unchiul si matusa au vindut tot ce aveau la Vad si s-au mutat la Pingarati la fata lor adoptiva si si-au facut 2 camarute. Aveau tot ce le trebuie si se intelegeau foarte bine cu totii. Seara cintau cintece religioase fiecare cu cite un instrument inclusiv pianina. Toti traiau din croitorie mai ales barbateasca pe care o faceau acasa si o duceau apoi la on croitorie in Piatra Neamt, si din o masina de facut nasturi de plastic. Cred ca le mergea bine caci au facut 2 case mari aveau motocicleta, apoi au luat masina,Era foarte spornic sa lucreze acasa caci lucra toata familia de dimineata pina seara. Nu puteau sa lucreze la atelierul de creoitorie caci simbata nu faceau nimic nu aprindeau nici focul.Mergeau la adunare. Matusa mea m-a luat impreuna cu Luminita si Tatiana pe l august5 l964 de cum s-a luminat de ziua pe la 4/2 sau 5 dim. si am plecat prin padure de la Pingarati pina la Bicaz pe jos. N-am sa uit niciodata acel drum frumos ca in povesti cum alergam sa o ajung pe tanti Anica caci dinsa fugea foarte repede caci drumul era lung si nu sti8am cind incepe sarbatoarea Marinei prima sarbatoare a marinei pe care am vazut-o si in cinstea faptului ca s-a dqat in folosinta prima hidrocentrala de pe Bistrita hidrocentrala Bicaz, mmai tirziu au fost facute multe inclusiv la Pingarati. Am avut mincare de acasa brinza, rosii piine de casa, caci acolo nu se putea cumpara nimic caci nu era finisat nimic nici hidrocentrala nici comertul. Atunci am vazut intrecere intre marinari sa prinda porcul agatat in plasa la capatul unui bustean uns cu untura ca sa alunece marinarii, cine l-a prins l-a luat acasa, am vazut cioncursuri intre plute, bqarcute, innot si multe altele de care nu-mi mai aduc aminte. Dar nu o sa uit niciodata drumul si o zi asa frumoasa petrecuta la prima zi a marinei la Bicaz. Intoarcerea a fost foarte obositoare. Am scris asta ca am vazut la tv. cind cineva a spus ca prima sarbatoare a fost in l967 si a fost acolo. Eu stiu precis ca a fost in 1 aug.l964.Eu am mers pe jos acolo si dupa ce am stat toata ziua m-am intors pe jos, atit deocamdata pa,pa,pa

Piatra Neamt Bicaz - Amintiri din casa din Pingarati


De citeva zile ma tot gindesc la anul l964 cind am stat toata vacanta de vara la matusa mea, sora tatalui meu, tanti Anica la casa lor din Pingarati. Matusa mea Anica si sotul ei, unchiul Iancu, fusesera foarte bogati. Au trait in satul Vadcom, Stefan cel Mare, spre Roman. Am stat la ei in vara lui l958. Aveau foarte multi stupi de albine. Aveau o camera varuita cu lut pe jos. Acolo aveau numai borcane mari de 2o poate si 3o kg de miere. In spate le casei aveau o livada plina cu cirese, visini, pruni, meri, peri, duzi. In curte facea focul pe care-l acoperea cu cenusa seara ca sa nu mai il aprinda dimineata si aproape zilnic facea piine in cuptorul din curte.Pe veranda ma jucam cu cu nepoatele ficei ei, Luminita si Tatiana. In fintina de la poarte se punea mereu iod deoarece apa din zona nu avea iod si se spunea ca locuitorii din lipsa de iod fac gusa. Tanti si unchiul erau credinciosi de simbata. Drumul pina acolo era strajuit de pomi frunctiferi mai ales meri. Unchiul si Matusa avind avere mare si neavind copii au infiat 2 fete sarace fara parinti.Una era mama celor doua fete Luminita si Tatiana si cealalta statea la Pingarati, sus linga sanatoriul TBC. Era foarte greu de ajuns acolo de la Pingarati caci se merge in urcus pina sus. Locuitorii merg rar la cumparaturi din cauza drumului lung si greu. Un drum dus - intors ia o zi.

duminică, 20 aprilie 2008

Piatra Neamt - amintiri


In camera din fata, comunistii au facut magazin de vinzare pentru piine. Noi toti, membrii familiei, lipeam cu pap(faina cu apa) timbrele pentru piine, pe culori, pe coli mari de hirtie alba. Piinea se vindea cu portia. 1/2 de persoana pe zi. Eu cu toate ca eram mica si nu ajungeam la masa(imi puneau o perna sub fund) impreuna cu toata familia lipeam si eu timbre. Trebuiau duse impreuna cu banii la caserie de la Panificatie, seara dupa ce se facea monetarul.Odata am facut pipi pe perna. Nu aveam voie sa plec cind vroiam. Aveam norma si ceilalti ziceau ca vreau sa trag chiulul.Citeodata mergeam si eu cu Ducu sau Lenuta sa predau colile cu timbre si banii la Contabilitate.
Duminica mergeam in oras, mincam seminte de dovleac si beam bere in parcul de vizavi de Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Acolo aveam un var, Gica Petrescu, care era actor. Acum are un magazin de antichitati tot vizavi de teatru, cam pe unde era gradina de vara.Am mers la bilci unde am vazut un acrobat care mergea pe sirma si am facut prima fotografie pe care o am in album. Unchiul si matusa mi-au luat de la bilci o papusa de ipsos mare cu caciulita cu boruri largi. Era mare! O tinea sus pe vitrina si nu aveam voie sa ma joc cu ea. O admiram numai! Fiind de ipsos s-ar fi spart.In general ma jucam cu o fetita cu minuta mica(mai tirziu am lucrat cu o colega cu minuta mica) Imi amintesc ca am mers sa ma joc cu fetita in spatele casei noastre si m-am bagat intr-un londou(carucior pentru copii mici) si m-am blocat inauntru. Cu mare greutate, dupa mult timp (aproape eram sufocata) nu stiu cum, dar am reusit sa desfac londoul si sa scap. Am vazut pentru prima oara moartea cu ochii.

vineri, 18 aprilie 2008

Cu pluta pe Bistrita





Azi mi-am adus aminte de perioada in care nu erau autobuze in Piatra Neamt si ca cei bogati mergeau de la gara cu trasura iar cei saraci mergeau cu pluta pe bistrita.Opereta "Plutasul de pe Bistrita" de Gherase Dendrino pentru mine are seminificatie. Este cu adevarat traita de mine! Ma suiam cu matusile mele mama Ileana si Tanti Elisabeta, sotiile fratilor tatalui meu, pe pluta si mergeam la unchiul meu Costica si tanti Augustina (unchiul era fost judecator).
Pe tanti Augustina cind o intrebai ce mincare a facut spunea "tot un fel de mincarica". Casa lor cu iaz si livada era in spatele muntelui Pietricica. Era ca in rai cind treceam din cladirea mare la bucataria de vara calcind din bolovan in bolovan sa nu calc pe pestii care treceau printr-un riusor chiar prin fata bucatariei. Acelasi lucru se avea si in satul Vad. In spatele casei era un iaz cu pesti si apoi urma padurea.
Matusa Augustina lua pestisorii direct din apa si ii punea la prajit in tigaie pe soba din curte. Pacat ca regimul comunist a stricat tot si au facut blocuri.
Matusile mele Ileana si Elisabetan mergeau la riul Bistrita, care era aproape, vizavi, si spalau rufele si covoarele si le uscau pe iarba de pe marginea Bistritei. Nu stiu cum faceau dar ieseau albe ca spuma laptelui fara detergent, cu toate ca Bistrita e rece ca ghiata.Apa era curgatoare, nu se formau sloiuri iarna si plutele mergeau si iarna si vara.Nu erau ecluze, apa era curata si foarte rece. Gata pe ziua de azi............pa,pa,pa.

miercuri, 16 aprilie 2008

La Piatra Neamt-IARNA


Piatra Neamt este un oras de vis... mai ales iarna!
Ducu varul meu ma plimba cu sania, strazile erau in panta si sania mergea singura. El o intorcea din cand in cand ca sa ma arunce pe jos. Tanti Ileana ne astepta acasa cu placinte poale-n briu. Cind plingeam, Ducu imi facea folografii ca sa ma impace. Se mai intampla ca, toata ziua, Ducu si Lenuta sa ma necajeasca si ma bata. Eram "maimutica" lor!
Cind un vecin a venit si m-a intrebat ce ii spun lui tata eu am zis " aicea toti ma bat" asa ca tata s-a suparat ca dupa ce ca eram amarita ca nu aveam mama, mai ma bateau si ei. Erau "necajeli" de copii. Ei erau cu 9 si l3 ani mai mari ca mine. Intr-o zi, Ducu a spinzurat papusa de cirpa. Era spanzurata in bucatarie, de scindurile din tavan. Eu am plins ca mi-a omorit papusa. Si dupa atitia ani mai tin minte toate "necajelile" lor. Vroiam sa ajut si eu cu ceva si intr-o zi cand tanti Ileana era plecata la piata, am vrut sa o ajut si am spalat vasele in ligheanul in care faceam pipi. Am crezut ca am facut o treaba buna dar matusa mea nu a inteles si m-a certat si m-a spus tuturor celor din familie. Tanti nu ma batea. Ma certa in schimb. Mai am multe de povestit. Vesele ....triste ....dar pentru ziua de azi am terminat......pa,pa,pa.

miercuri, 9 aprilie 2008

In iarna din 1953-54 am pierdut papusa





Era ca in povesti zapada de pe casa. Era pina la cosul de fum!
Tata s-a urcat pe zapada si a curatat cosul ca nu se infunde cu zapada. Am sapat tunele in zapada pentru a ajunge la vecini de unde imprumutam ce ne lipsea :chibrituri, sare, sau ceapa. Nu se putea merge la magazin! Noi copii ne bucuram cel mai mult.Totul era o feerie si noi nu mai puteam de bucurie. Cind s-a mai topit zapada am fost nevoita sa merg la Piatra Neamt la unchiul meu Gheorghe, frate geaman cu tata.
Intr-o seara, a venit matusa mea . Eu ii ziceam "mama Ileana". Eram bucuroasa ca plec de acasa cu trenul.
Imi aduc aminte de ghetele cu care eram incaltata. Erau cu blanita si in carouri. Asa se purtau atunci. Erau foarte calduroase! Ghete din piele nu se cumparau copiilor pentru ca ei cresteau si le ramineau mici . La plecare mi-am luat papusa de cirpa la care tineam foarte mult, o vedeam foarte frumoasa, si ne-am indreptat cu totii spre gara de sud, trecind podul de la ISAR.
In gara era trenul cu aburi, gata de plecare. Atunci am observat ca am pierdut papusa si am inceput sa tip ca din gura de sarpe. Saracul tata a trebuit sa se intoarca inapoi sa o caute. Eram intr-o broboada mare, de lina neagra. Papusa am tinut-o in mina, pe dedesupt. Nu am simtit cand am scapat-o. Cind a ajuns tata, dupa ce a gasit papusa pe pod, trenul se punea in miscare si tata abia a apucat sa mi-o dea pe geam.

luni, 7 aprilie 2008

Cum am ajuns sa exist!


M-am nascut in Ploiesti zona Rudului, pe o mica straduta pe linga Cimitirul Bolovani. Abia se instalase comunismul.Cred ca este interesant ce am de spus despre amintirile mele.Tatal meu lucra la Uzina "! Mai" si sotia lui (nu mama mea ) fusese pianista de origine italiana nascuta la Neapole.
Tata m-a adus acasa de la maternitate dupa o relatie cu femeia de serviciu din casa. Supararea pricinuita i-a adus moartea sotiei lui si dupa citiva ani, a facut comotie cerebrala. Eu am plecat la unchii mei la Piatra Neamt pina in 1956 cind tata s-a recasatorit.Clasele primare le-am facut la sc.nr.11 din Ploiesti.
Intr-o zi tata a spus la serviciu ,catre alti salariati, sa munceasca mai incet ca daca se fac normele nu se stie daca vor mai putea sa le indeplineasca mereu, poate vor fi obositi, poate bolnavi. Un informator l-a spus la partid si a fost anchetat de secutitate timp de 3 ani, ca sabotor.
Noaptea venea o Volga neagra si il ducea la Securitate vizavi de fostul Notariat de stat si era anchetat cite 3 zile si dupa aceea zacea inca 3 zile. A fost pus portar, acuzat fiind de o scrisoare, prin care incrimina securitatea pentru rele tratamente. S-a imbolnavit de inima si de diabet si nu a mai dus-o mult.