Adevarata "pulime" e in Parlament !

Adevărata „pulime” e in Parlament!

Posted on 1 februarie 2012

0

Măriți salariile cu 5%? Nu zău?

Se spune ca cine se lovește o data cu capul de prag, nu e prea deștept. Dar cine se lovește de mai multe ori, e sigur prost grămada.
Exact asta a făcut si face de 20 de ani clasa politica.
PDL-ul vrea sa mărească salariile, in speranța ca daca arunca populației un oscior, or sa-i voteze iar oamenii. In primul rând, ei n-ar trebui sa mai viseze acum la voturi, ci sa-si facă planuri serioase cum sa scape de spânzurătoare si de linșaj. Ei au impresia ca pierderea alegerilor e o nenorocire: eu zic ca ei încă nici n-au aflat ce-i aia nenorocire cu adevărat. Dar o sa afle!
In al doilea rând, treaba cu osciorul aruncat înainte de alegeri, este o dovada clara si indiscutabila de cretinism al întregii clase politice.
Pai când au votat românii pe cineva, pentru ca li s-au mărit salariile?

In 2008, Tăriceanu a mărit salariile la greu si a si angajat fără număr. De fapt, tot nivelul de trai al populației crescuse enorm fata de ce fusese înainte. A fost epoca BMW-urilor luate in leasing, a caselor cumpărate pe credit cu buletinul, a clădirilor de birouri cu 20 de etaje (care acum zac pustii). Rezultatul? A picat de i-au mers fulgii! De ce?
In 2004, Adrian Năstase a mărit si el salariile. Ba chiar a si a stabilizat economia – iar presa a controlat-o cu o mana de fier. Nimeni nu mieuna fără aprobare de la Palat. Deci, după mintea politrucilor, Năstase a făcut absolut tot ce trebuia ca sa fie ales: a dat spaga alegatorilor (PSD-ul a inventat celebrii mititei electorali), a furat voturi profesionist, presa favorabila, rezultate economice acceptabile. Totuși românii l-au trimis in mă-sa pe marele Năstase. De ce?
In 2000, țărăniștii au mărit si ei salariile bugetarilor si pensiile. Doar-doar s-o mai lipi ceva de ei! Si nici măcar n-au mai intrat in Parlament. Nici atunci, nici de atunci încoace. De ce?
In 1996, exact înainte de alegeri, ce făceau Ion Iliescu si acolitul sau, Nicolae Văcăroiu? Pai…ați ghicit: măreau salariile si pensiile. Daca tragem acum linie (după atâția ani), vedem ca au cheltuit cu alegerile de 20 de ori mai mult decât Convenția Democratica. Rezultatul? Au picat de nu s-au văzut! De ce?
De ce, de ce, de ce?

Răspunsul la întrebarea asta este evident. De 20 de ani, românii au vrut altceva decât ce au crezut politrucii ca vor. Doar politicienii români refuza evidenta, pentru ca sunt rupți de realitate (după cum a observat si presa externa).
Sigur, imbecilii de politicieni, in solida lor prostie, rad cu superioritate când vorbesc de mititeii electorali si de gălețile de plastic pe care le arunca “pulimii”: dar realitatea arata ca de fapt ei sunt cei prostiți! Ei sunt cei care au luat-o peste bot din 4 in 4 ani, cu planurile lor electorale enorm de scumpe. Sau aveți impresia ca “nu contează daca pierdem alegerile, venim înapoi data viitoare”? Hahaha…întrebați-l pe Adrian Năstase cat de “puțin” contează pierderea puterii. O sa va explice in detaliu: poate va face si un desen!
Ruperea de realitate se numește autism si este o boala: Parlamentul român e plin de asemenea bolnavi.
Cine a câștigat alegerile una după alta?

Uite doua cazuri: Traian Băsescu si Liviu Negoiță, primarul sectorului 3.

• Cazul 1. A câștigat Traian Băsescu pentru ca “a dat” ceva populației? Nici vorba! A controlat cumva presa? De unde; cele mai mari televiziuni si ziare erau cu PSD si PNL. Traian Băsescu a câștigat simplu, pentru ca a dat întotdeauna vina pe altcineva pentru nereușitele lui (si a făcut-o in mod credibil). Băsescu a fost intr-adevăr blocat in permanenta de către PSD (si ulterior si de PNL): dar el asta si vroia. Daca imbecilii l-ar fi lăsat se desfășoare, Traian Băsescu ar fi dispărut de mult. Mesajul lui Traian Băsescu a fost mereu același: nu pot sa fac nimic in Primărie, in Parlament, in Guvern etc.…pentru ca nu mă lasă ăștia: iar poporul român l-a crezut, pentru ca chiar era adevărat. Așa ca românii i-au dat mana libera, doar-doar o face ceva! Căderea lui Traian Băsescu a început abia după ce a ajuns sa aibă control total in guvern si Parlament: pentru ca din clipa aia a rămas fără nici o scuza. Creșterile de pensii si salarii n-au nici o treaba cu asta!
• Cazul 2. A câștigat Liviu Negoiță pentru ca a mărit vreo pensie? Pentru ca a dat spaga alegatorilor? Evident ca nu! O fi fost atunci vreun super-cinstit, care nu s-a atins de banii publici? Hehehe…nimeni nu e fraier sa creadă asta! Pai atunci de ce a câștigat cu 70%? Pentru ca a făcut ceva concret in sectorul lui (parcări, curățenie, parcul IOR modernizat) – iar bucureștenii au văzut asta cu ochii lor. Toate atacurile din presa au fost egale cu zero: Negoiță s-a pisat pe ele. Pe el, PDL-ul nu-l ajuta cu nimic: ci îl trage in jos. Si părerea mea e ca va câștiga din nou, chiar daca nu împarte nici măcar o bomboana expirata la alegeri.

Cea mai buna propaganda e aia care se vede pe fereastra. Iar după 20 de ani, românii nu vad decât dezastru.
Ce vor românii? Sânge! Si îl vor primi.

Iar daca nu îl vor primi, si-l vor lua singuri.
Si ca sa fie clar: “sânge” nu înseamnă niște remanieri nenorocite. Nu înseamnă sa-l dai afara pe Teodor Baconski si sa mărești salariile cu 5%. Sânge înseamnă chiar sânge: politicieni morți. Judecători morți. Polițiști morți. Cadavre care zac in strada.
Oamenii s-au saturat de frecția asta cu “hotul nedovedit e negustor cinstit”. S-au saturat de complicitatea dintre sistemul politic si sistemul judecătoresc. Pe scurt, s-au saturat de partide, de Parlament si de democrație. Ăștia din opoziție se zbat după alegeri…anticipate? Hahaha! Pai nici alea obișnuite nu mai interesează pe nimeni! Ce rost are sa schimbam niște hoți cu alți hoți? Nu-i mai bine sa-i omoram pe toți?
In cel mai bun caz, românii ar mai putea fi potoliți (poate) cu condamnări la închisoare (cu executare imediata) – ca in cazul lui Adrian Năstase. Numai ca Adrian Năstase e total insuficient. Furia adunata in 20 de ani, nu se va risipi doar cu pedepsirea lui Adrian Năstase. Trebuie si alte nume – si nume grele! Ion Iliescu, Tăriceanu, Vosganian – cam toți care s-au dat in spectacol la televizor in ultimii 20 de ani. Si sa nu-i uitam si pe băieții din guvern: Elena Udrea si Emil Boc sunt fără nici o îndoiala, cei mai urâți de către populație in clipa asta.
N-aveți capete de acuzare pentru toți ăștia? Nici o problema: inventați, daca vreți sa va scăpați pielea! Le faceți chiar un serviciu prin trimiterea in pușcărie acum, înainte de explozia sociala a României. Nu știți cum arata mulțimea dezlănțuita? Las’ c-o sa vedeți!
In curând, chestia asta cu capetele de acuzare, cu dosarele, va fi înlocuita de lovirea “acuzatului” cu bocancii in gura, până rămâne din craniul lui o pata mare, roșie, pe asfalt.
Asta va fi si acuzarea, si judecata, si pedeapsa.
Citește si:
Romanii vor sânge. Si vor primi sânge.

http://capitalismpepaine.wordpress.com/

Program care poate citi gandurile

Cercetatorii americani au creat un program care poate CITI GANDURILE

autor: FrontPress 01.02.2012

Cercetătorii americani susţin că au dezvoltat o nouă tehnologie care poate să citească la propriu gândurile cele mai intime cu ajutorul unui program care decodează activitatea cerebrală şi o transcrie în cuvinte. Această descoperire ar putea avea efecte benefice pentru persoanele cu deficienţe de vorbire dar în acelaşi timp deschide calea şi unor posibile abuzuri de neimaginat până acum în domeniul controlului populaţiei.

Neurologii de la Universitatea Berkeley din California au fixat mai mulţi electrozi pe creierele unor voluntari care au suferit operaţii la nivelul craniului şi au monitorizat informaţiile din lobul temporal, scrie Daily Mail. Când un subiect ascultă o persoană vorbind, intervine un calculator care analizează modul în care creierul procesează informaţia, reproducând apoi cuvintele auzite de pacientul respectiv. Oamenii de ştiinţă cred că aceeaşi tehnică poate fi folosită şi în mod invers, pentru citirea gândurilor, adică posibilitatea reproducerii de către calculator a ce vrea persoana respectivă să spună în cuvinte, înainte ca aceasta să rostească orice sunet.

Această descoperire a fost  publicată şi în jurnalul de specialitate  PLoS Biology, afirmându-se că se deschide astfel o nouă perspectivă în ceea ce priveşte citirea gândurilor. Robert Knight, profesor de psihologie şi neurologie, a declarat că acest pas înainte îi va ajuta pe toţi pacienţii cu probleme de vorbire.

Cercetătorii au testat noua tehnologie pe 15 pacienţi, care suferiseră operaţii pentru tratarea epilepsiei sau pentru extirparea unor tumori cerebrale.  Pe suprafaţa creierelor lor au fost instalaţi până la 256 de electrozi. Aceştia au fost puşi să asculte mai mulţi bărbaţi şi femei care au rostit diverse cuvine, de la verbe la nume proprii. Un calculator analiza imediat activitatea cerebrală şi reproducea cuvintele auzite.

 Brian Pasley, unul dintre cei care au lucrat în acest proiect, susţine că în viitor s-ar putea decoda şi reproduce chiar şi imagini, nu numai cuvinte.

Deocamdată citirea gândurilor nu se poate face fără metode invazive, acest lucru fiind posibil doar în urma unor operaţii complicate pe creier. Un profesor britanic de la Oxford a spus mai în glumă mai în serios că ne putem declara norocoşi că gândurile noastre vor rămâne private, fiind protejate de cutia craniană, cel puţin până la descoperirea de noi tehnologii în domeniu. Sursa: FrontPress.ro

Cine castiga mai mult decat merita in Romania ?

Cine castiga mai mult decat merita in Romania. In 5 judete populatia produce mai putin decat incaseaza

autor: FrontPress 01.02.2012

Raportul dintre PIB şi venitul mediu anual pe cap de locuitor este subunitar în judeţele Botoşani, Vaslui, Giurgiu, Mehedinţi şi Olt ceea ce arată că fiecare lucrător din aceste regiuni câştigă mai mult decât produce. La polul opus sunt Bucureşti, Ilfov, Cluj, Timiş şi Argeş.

Fiecare lucrător din Bucureşti produce, într-un an, de aproape trei ori mai mult decât încasează în timp ce aportul unui angajat din Vaslui la Produsul Intern Brut este cu 30% mai mic decât veniturile sale anuale. Potrivit unui calcul realizat de capital.ro pe baza datelor Comisiei Naţionale de Prognoză, în 2011 locuitorii a cinci judeţe au câştigat mai mult decât au produs. Este vorba despre Vaslui, Botoşani, Giurgiu, Mehedinţi şi Olt, acolo venitul anual mediu pe cap de locuitor depăşeşte Produsul Intern Brut pe cap de locuitor din judeţ. Regiunile care se află în celălalt taler al balanţei sunt Bucureşti, Ilfov, Cluj, Timiş şi Argeş unde PIB pe cap este şi de 2,5 ori mai mare decât veniturile.

Risc de neplată a creditelor în Ardeal

Pe de altă parte, zona Ardealului pare cea mai expusă la restanţe bancare. Ardelenii sunt singurii care îndeplinesc toate cele trei criterii necesare, deşi nu neapărat suficiente pentru a deveni prototipul restanţierului anul acesta. Capital a analizat datele furnizate de Banca Naţională a României şi de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) şi a ajuns la concluzia că cele două zone mai sus menţionate prezintă cel mai mare risc în privinţa creditelor.

La polul opus se află Muntenia şi Oltenia, acolo unde veniturile nete estimate de CNP pentru 2011 depăşesc media pe ţară, ponderea restanţelor în totalul creditelor acordate este de sub 7,5%, iar nivelul creditelor în produsul intern brut (PIB) nu sare de 31%, de asemenea sub media pe ţară.

Prin comparaţie, în nord-vestul ţării, regiune care cuprinde judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj, salariul mediu net estimat pentru ansamblul anului 2011 este doar de 1.221 de lei, adică cel mai mic din ţară, însă ponderea restanţelor în totalul creditării la jumătatea acestui an depăşea 10%, adică cel mai mare din ţară, potrivit datelor BNR.

Mai mult, ponderea creditelor în produsul intern brut ajunge la 40%, regiunea fiind depăşită din acest punct de vedere doar de zona Bucureşti-Ilfov, care stă însă cu mult mai bine în privinţa veniturilor şi a procentajului de restanţe. Nord-vestul ţării ocupă unul dintre ultimele locuri şi în ceea ce priveşte valoarea PIB/cap de locuitor, adică unul dintre principalii indicatori ai nivelului de sărăcie.

Fără Cluj, judeţ care ocupă unul dintre primele locuri în România în privinţa veniturilor pe cap de locuitor şi a produsului intern brut, situaţia ar fi fost cu mult mai gravă. Imediat după zona de Nord-Vest, în topul regiunilor expuse vine macroregiunea Centru, care include judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu. Şi în acest caz, dacă am exclude judeţele fruntaşe, adică Braşov şi Sibiu, am obţine date mult mai îngrijorătoare. De Serban Buscu - Capital

«

Fondul Mafiot International in hora

Fondul Mafiot International intra in hora austeritatii

autor: FrontPress 01.02.2012

In efortul lor continuu de a promova austeritatea pe plan international, FMI da dovada de abilitati de comunicare neasteptate. Pentru a le arata baronilor romani ca austeritatea este buna pentru unii in timp ce ei pot “sa traiasca bine” in continuare, Jeffrey Franks s-a lasat dus la chefuri chiar cu cei pe care teoretic trebuie sa ii controleze si sa ii traga de urechi. In stilul clasic al afacerilor romanesti, mai marii finantelor l-au omenit pe trimisul stapanilor asa cum se cuvine ca sa nu ne dea amenda prea mare si sa dea acolo o semnatura ca controlul a fost in regula si Romania se afla pe calea cea buna.

Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere.

Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz. De Gigel Chiazna

ISRAELUL ataca IRANUL ?????

A cerut ISRAELUL voie SUA sa atace unilateral IRANUl?

autor: FrontPress 01.02.2012

Şeful Mossadului (serviciul israelian de spionaj), Tamir Pardo, s-a deplasat duminică la Washington pentru a discuta cu autorităţile americane despre un eventual atac al armatei israeliene împotriva instalaţiilor nucleare ale Iranului, relatează marţi mass-media israeliană, preluată de AFP.

Astfel de vizite ale şefului Mossadului sunt de obicei secrete. Însă, de data aceasta, informaţia a fost divulgată ‘accidental’ de către preşedintele Comisiei de informaţii din Senatul american, Dianne Feinstein, în cursul audierii principalilor responsabili ai serviciilor americane de informaţii. Ulterior, televiziunea israeliană a anunţat, că în cursul vizitei sale în SUA, şeful Mossadului a abordat şi posibilitatea ca Israelul să atace unilateral Iranul, potrivit Agerpres.

Preşedintele statului evreu, Shimon Perez, a reafirmat marţi că ‘nu trebuie exclusă nici o opţiune împotriva programului prin care Iranul caută să se doteze cu arme de distrugere în masă’.

În luna octombrie, mass-media israeliană relata că primul ministru, Benjamin Netanyahu şi ministrul Apărării, Ehud Barak, erau favorabili declanşării unei acţiuni militare împotriva Iranului, dar serviciile de informaţii israeliene, printre care şi Mossadul, se opuneau unei astfel de operaţiuni.

Conform Agerpres, în cursul audierii la Comisia de Informaţii din Senatul american, James Clapper, directorul naţional al serviciilor de informaţii americane (DNI), a declarat că Israelul vede în aspiraţia Iranului de a obţine arme nucleare o ‘continuă ameninţare’ în plan regional şi internaţional. Sursa: FrontPress.ro

Citeste si:

Mossad, razboi secret sub drapel fals 

Inalt oficial rus: ISRAELUL impinge SUA sa atace IRANUL 

Refuza aderarea

Cehia si Marea Britanie refuza aderarea la Pactul fiscal

autor: FrontPress 01.02.2012

Marea Britanie şi Republica Cehă refuză să adere la acest tratatul fiscal. Republica Cehă a invocat reţiuni constituţionale, iar Marea Britanie, faptul că acesta nu conferă garanţii suficiente care să îi protejeze interesele naţionale. Atât la Praga, cât şi la Londra, există voci care se opun refuzului aderării la Pactul Fiscal.

Premierul britanic David Cameron şi-a susţinut argumentele, în Parlamentul de la Londra, după ce luni, la Bruxelles, a recunoscut totuşi că noul Pact Fiscal nu pare să afecteze în vreun fel piaţa unică, transmite corespondentul România Actualităţi la Londra, Dan Vasiliu.

În discursul de deschidere, David Cameron a declarat că nu a semnat noul Pact Fiscal, pentru că acesta nu este în interesul Marii Britanii, Londra este una dintre capitalele financiare ale lumii şi orice reglementări venite din afară ar putea afecta sectorul financiar, lucru ce ar putea determina unele instituţii să se mute într-o altă ţară, lucru pe care guvernul încearcă să îl evite.

După ce şi-a folosit dreptul de veto la summitul de la Bruxelles de luna trecută, deoarece Marea Britanie nu a primit garanţiile cerute şi a forţat, practic, încheierea unui tratat separat, David Cameron a adoptat aceeaşi poziţie şi luni, cu toate că a recunoscut că noul pact nu intervine în niciun fel asupra modului de funcţionare al pieţei unice, aceasta fiind una dintre garanţiile cerute, ca piaţa unică să nu fie afectată de noua înţelegere.

Vicepremierul, care are o poziţie pro-europeană, s-a aflat lângă David Cameron, în schimb, conservatorii eurosecptici şi-au exprimat nemulţumirile pentru că David Cameron a promis că îşi va folosi din nou dreptul de veto, dacă statele care vor încheia pactul fiscal vor dori să se folosească de actualele insituţii europene, dar la summitul de luni şi-a schimbat poziţia, probabil pentru a evita noi tensiuni cu liberal-democraţii, tensiuni care ar fi putut duce în cele din urmă la ruperea coaliţiei.

Această poziţie ambiguă a primului-ministru a fost speculată şi de opoziţie. Liderul laburist Ed Milton l-a acuzat pe David Cameron că i-a trădat pe britanici şi că a eşuat în protejarea intereselor naţionale.

El a ironizat şi veto-ul primului-ministru, spunând că dacă de obicei un asemenea demers este pe viaţă şi împiedică anumite lucruri să se întâmple, de această dată a fost un veto doar pentru un Crăciun şi a avut ca rezultat îndepărtarea Marii Britanii de la masa unde sunt luate deciziile importante.

Cehia a respins aderarea la pactul fiscal

Alături de Marea Britanie, Cehia a respins Pactul fiscal convenit de celelalte 25 de state membre ale Uniunii Europene.

Refuzul, care a stârnit critici chiar în cadrul guvernului, a fost motivat prin raţiuni constituţionale de către primul-ministru, Petr Necas. Totuşi, decizia nu este definitivă, în următoarele săptămâni autorităţile de la Praga urmând să analizeze Tratatul de disciplină fiscală al Uniunii Europene.

Hotărârea definitivă depinde de mai multe aspecte, de la negocieri interne la rezultatul unui eventual referendum, după cum transmite corespondentul România Actualităţi, Anca Dragu.

Premierul ceh, Petr Necas, consideră că noul pact nu aduce nimic Cehiei.  ”Regulile acestea ni se vor aplica automat atunci când vom intra în zona euro. În plus, noi avem deja în practică mecanisme pentru a ne ţine deficitul sub control. Avem o criză a datoriilor, dar criteriului legat de datoria publică nu i se acordă importanţa cuvenită în textul documentului, accentul punându-se pe deficit, lucru ce nu mi se pare corect”, a declarat Petr Necas.

El a adăugat că refuzul actual nu înseamnă că în viitor Cehia nu ar putea semna documentul, probabil după ce actualul preşedinte, Vaclav Klaus, un eurosceptic declarat, îşi va termina mandatul, anul viitor.

Conform Constituţiei, preşedintele trebuie să semneze un astfel de acord internaţional, iar Klaus i-a comunicat lui Necas încă înainte de summitul de luni refuzul său categoric de a semna documentul, indiferent de conţinutul său final.

Poziţia premierului a stârnit reacţii negative în sânul propriului cabinet, ministrul de externe, Karel Schwartzenberg, declarând că Necas loveşte de fapt în interesele Cehiei, pe care o izolează.

“Exprimă poziţia aripii naţionaliste şi socialiste din propriul său partid şi sper că a făcut asemenea declaraţii ca să-şi flexeze puţin muşchii, dar până la urmă vom semna şi noi în martie”, a declarat Karel Schwartzenberg.

Analistul Zsolt Darvas de la Institutul Bruegel din Bruxelles spune că refuzul unei ţări ca Cehia nu are niciun impact asupra acordului sau a procedurii sale de ratificare.

“Setul acesta de reguli din text există deja în alte documente care sunt în vigoare de mult timp în zona euro. Toată manifestarea aceasta are de fapt un caracter politic, de dragul Germaniei, care este principala putere în UE: să arătăm electoratului că putem să ne înţelegem, să impunem măsuri stricte, disciplină ş.a.m.d.”, a declarat Zsolt Darvas. De Ioana Dogaru – Radio Romania Actualitati

Sindicatul este ca bunica(la tv.)vorbeste toata ziua si nu o asculta nimeni ...

Prin aceasta propozitie era caracterizat  sindicatul inainte de 1989.
Dar acum se vede clar ca asa este si acum, dintii pe care si-i  ascutise in primii ani dupa 1989 i-au fost piliti. Eu am zis sa se faca greva generala  pana pica MAFIA din Romania, dar...
Distrugerea sindicatelor s-a facut cu buna stiinta dupa manualele KGB-iste, mai ales in ultimii 3 ani de catre Basescu.
Puterea sindicatelor s-a vazut in America anilor  1930-70, cand cel mai mare sindicat al camionagiilor si pompierilor din America  cu 1,5 mil. de membrii condus de Jimmy Hoffa (1913-1975), a facut  regulile pe piata muncii si a salariilor in America. Dar cum s-a facut asta?  S-a bazat pe coloana vertebrala de otel a Mafiei Americane. Cine putea organiza mai bine,  infiltra agitatori, pedepsind crunt pe spargatorii de greva si mai ales cel mai important lucru, platind grevele  spontane de lunga durata, ramase de pomina prin violenta si lungimea lor, care a zdruncinat din temelii economia americana.
Hoffa a disparut definitiv in 1975 cand a fost la o intalnire la un restaurant cu  mafia si de atunci si pana acum nu l-a mai vazut nimeni. Se crede ca  tot in orele urmatoare s-a turnat beton pentru o cladire masiva din Detroit si  se spune ca el a fost pus la temelie. Dupa cum stiti constructiile  erau afacerile  MAFIEI.
Am vrut sa spun ca  mitingurile in castig, nu se pot baza(conduse) decat pe forta unor oameni hotarati cu pregatire paramilitara si pe finante. Ca de fapt la baza  disparitiei lui Hoffa a stat tot coruptia si faptul ca pe parcursul activitatii lui ca sef a sindicat  a  dat si a luat mita.
Asa ca sa nu va mirati daca mitingurile de la Bucuresti sunt atat de anemice, mai ales acum cand sunt aceste geruri cumplite. Oamenii  trebuiesc sustinuti mai ales cu bauturi fierbinti. Dar de aici,  de la oameni in varsta bolnavi, vlaguiti de frig si viata grea si pana la a da banda de infractori jos, de la conducerea tarii este mult.
De aici si tupeul si dispretul presedintelui. E sigur pe el ca este ocrotit de securitate care, nu se indura sa-l dea jos caci,  dupa asta  nu se stie cum se aranjaza jocurile si pot ajunge si ei la mititica. Cand vor fi asigurati ca si dupa schimbarea politica, va fi nevoie de experienta lor  si vor fi la fel de bine remunerati, abia atunci ii vor da un sut in chiur lui Basescu.
Asa ca pentru a scurta coada cainelor  si a nu mai  risipi imprumuturile tarii de ceata de banditi, numai alegerile anticipate ne mai poate scapa. Si sindicatele sa revina la locul lor,  fara a mai latra la tv. pe langa caravana circului cu urs, ca acum. Acuma tipa cand batalia este pierduta si  suferintele sunt de neimaginat?
Raman la afirmatia ca Sindicatul din  invatamant este vinovat de degringolada de acum caci,  cand li s-a promis ca a doua zi dupa  alegeri PDL le va mari salariile, amanate pana la 1 aprilie 2009, au tacut si nu au blocat anul scolar. Au pierdut startul. Aveau toate atuurile in maneca.
Eu nu-i pot ierta pentru ca au dat dovada ca sunt oi. Intelectualitatea  trebuie sa fie in fruntea societatii si sa dea  exemplu.

Ghici ghicitoarea mea ????

Satana

OAMENI BUNI DUPA CE AM VAZUT CA FMI ESTE IN HORA CU POLITICIENII ROMANI, CRED CA  BASESCU ESTE MANA IN MANA CU FMI-UL  SI EI NE-AU FURAT BANII IMPRUMUTATI(20 MILIARDE DE EURO), DE AM RAMAS DATORI SI NOI SI URMASII NOSTRII SI URMASII URMASILOR  NOSTRII. SA FACEM REFERENDUM SA NU PLATIM NICI UN LEU ACESTOR  INFRACTORI INTERNATIONALI !!!!!!!!!

NU UITATI CA FMI-UL A FINANTAT CU CATEVA MILIARDE DE EURO CAMPANIA ELECTORALA FRAUDULOASA DIN 2009 A LUI BASESCU. ACESTI BANI NOI II VOM PLATI  

Misterul disparitiei lui Jimmy Hoffa(1913-1975)dezvaluit

Misterul dispariţiei liderului de sindicat Jimmy Hoffa, dezvăluit după 36 de ani

Acasă » Media

Noi dezvăluiri în cazul misterioasei dispariţii, acum 36 de ani, a celebrului lider sindical Jimmy Hoffa. El a fost ucis de un membru al mafiei americane, iar trupul său a fost îngropat în ciment, la baza unei clădiri din Detroit. Mărturisirile sunt făcute de fostul său şofer, într-o carte publicată recent.
Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în 1975, iar soarta sa rămâne în continuare unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei americane contemporane, scrie rtv.net.
Înainte să dispară, Hoffa se afla în oraşul Detroit din statul Michigan. Urma să se întâlnească cu doi şefi ai mafiei. De atunci, liderul sindical nu a mai fost văzut niciodată. Autorităţile l-au declarat mort în 1982, însă nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el.
După 36 de ani de speculaţii, noi dezvăluiri ar putea desluşi misterul. Hoffa ar fi fost ucis de un apropiat al lui Anthony Giacalone, unul din şefii mafiei cu care se întâlnise înainte de dispariţie. Apoi ar fi fost îngropat în ciment, sub clădirea care găzduieşte acum sediul central General Motors din Detroit.
Cartea a fost scrisă de un jurnalist canadian şi urmăreşte viaţa fostului şofer al lui Hoffa, Marvin Elkind. Acesta a declarat că ştie din sursă sigură ce s-a întâmplat cu celebrul lider sindical, deoarece ar fi asistat la o discuţie relevantă în acest sens, în 1985. Atunci, Marvin Elkind se afla la Detroit împreună cu Giacalone şi cu alte câteva persoane. Şoferul lui Hoffa povesteşte că, la un moment dat, grupul s-a oprit în faţa clădirii General Motors, iar mafiotul s-a uitat sugestiv spre baza imobilului şi le-a spus celorlalţi să-l salute pe Jimmy Hoffa.

Teodora Ţugui

FBI a redeschis dosarul Jimmy Hoffa(1913-1975)

Marile mistere ale lumii - unde este corpul lui Jimmy Hoffa?

Probabil cel mai important sindicalist din istoria lumii, Jimmy Hoffa e la baza mai multor legende. Nici pana astazi, corpul sau nu a fost gasit.

Liderul sindical Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în după-amiaza zilei de 30 iulie 1975, când a fost văzut, pentru ultima oară, în compania unor căpetenii mafiote. Se presupune că a fost asasinat din cauza unor neînţelegeri cu mafia, dar rămăşiţele sale pământeşti nu au fost descoperite nici astăzi, în această privinţă fiind vehiculate cele mai extravagante scenarii.

Îngropat sub stadion sau în coşciugul lui Elvis Presley
Potrivit uneia din teorii, cadavrul său, încastrat într-un bloc de beton, s-ar afla pe fundul oceanului, în timp ce o alta spune că, dimpotrivă, cadavrul ar fi îngropat sub stadionul unei celebre echipe de fotbal american, din statul New Jersey. În fine, una dintre versiuni susţine că în coşciugul lui Elvis Presley s-ar afla, de fapt, leşul dispărutului!
Acum, puşcăriaşul amintit, astăzi în vârstă de 75 de ani, afirmă că bossul sindical ar fi fost ucis pe terenul unei crescătorii de cai din districtul Oakland, fiind îngropat undeva în acest perimetru. FBI-ul, care, de fapt, nu a închis niciodată dosarul, ţinându-l doar la "păstrare", a redeschis imediat cazul, trimiţând la faţa locului o echipă de agenţi, prevăzuţi cu mijloace moderne de detectare, care să răscolească terenul.

"Ferma visurilor ascunse"
Crescătoria, care are un nume predestinat - "Ferma visurilor ascunse" (mai degrabă se poate vorbi de coşmaruri) -, a aparţinut unuia dintre asociaţii cei mai apropiaţi ai lui Hoffa, Rolland McMaster, care, la un moment dat, s-a certat cu bossul. Iar puşcăriaşul respectiv, Donovan Wells, care ispăşeşte o condamnare de 10 ani pentru trafic de marijuana, a lucrat la crescătorie, fiind persoana cea mai în drept să ştie care este adevărul. Dispariţia lui Hoffa a pasionat opinia publică americană aproape în aceeaşi măsură ca şi împrejurările, nici astăzi lămurite pe deplin, ale asasinării preşedintelui Kennedy. De soarta fostului lider s-a interesat, în repetate rânduri, şi Casa Albă, iar studiourile de la Hollywood au turnat un film cu Jack Nicholson în rolul titular. Ca o notă ironică la subsolul istoriei, în prezent, preşedintele sindicatului şoferilor camioanelor este fiul celui dispărut - James Hoffa                                

Jurnal scotian

 O seară pe Insula Iona.

Ian 31

Posted by Ioan Florin

Un prieten din îndepărtatul Fort Augustus îmi scrie zilele trecute și îmi dă de știre că venerabilul Ignatius Bacon este în căutarea unui secretar permanent pentru viitorul centru ortodox de pe Insula Iona. Poate m-ar interesa, glumește el, și adaugă: Iona e în calea furtunilor, după cum știi. Plouă de două ori pe zi și vîntul bate în continuu, iar noaptea se întîmplă să te trezești în zgomotul valurile care se zdrobesc de stînci. Hrana e cam sumară, va trebui să te mulțumești cu porridge, brînză și cu ce mai găsești pe la localnici. (Știi să pescuiești?) În fond, tot ce-ți poate oferi o slujbă ca aceasta e să tragi ușa după tine la capătul lumii. Dincolo începe oceanul și, zice-se, ar mai fi cîteva pămînturi de descoperit.
Hm. Să-i fi părut prietenului meu că sînt pe cale să mă retrag la pensie?
Mesajul său mi-a amintit însă de primul meu drum pe Insula Iona și de o seară petrecută în compania lui Ignatius Bacon, scoțian pur sînge, descendent mai pe departe din casa regală a Stuarților, anglican convertit la Ortodoxie și ridicat apoi la rangul de citeț, adică un fel de sub-diacon al micuței capele grecești din Kilchuimen, Fort Augustus, la cîteva mile de celebrul Loch Ness.

Ignatius Bacon. Fotografie din arhiva personală

O dată pe an, Ignatius Bacon se dă peste cap și numai el știe cum reușește să adune o sumă de bani și să închirieze pentru cîteva săptămîni un cottage pe Insula Iona, o casă scoțiană tradițională, destul de spațioasă și utilată cu tot strictul necesar. Pentru următoarele două luni, casa Clachanach devine „centrul ortodox de pelerinaj și retreats”, iar bunul Ignatius Bacon oferă ospitalitate oricui îi trece pragul. În pofida vîrstei, căci are binișor peste 70, reușește să țină sub control gospodăria cu care s-a procopsit peste noapte, editează un „buletin” de activități al centrului, citește și poartă o corespondență intensă, iar  în zori și după apusul soarelui îl găsești negreșit la rugăciune, în micuța capelă a Sfîntului Oran, la cîțiva pași de casa Clachanach, citind psalmii și ceasurile, atunci cînd printre musafirii săi nu se află și preoți care să slujească Liturghia.
Cititorul care nu cunoaște nimic despre Insula Iona este poate nedumerit de ce toate aceste lucruri trebuie să se întîmplă cu Ignatius Bacon pe o insuliță din arhipelagul Hebridelor.
Iona este una dintre cele mai mici insule din grupul Hebridelor Interioare, care mărginesc coasta de vest a Scoției (cunoscătorii să mă ierte pentru aceste detalii banale). Prin anul 560, un călugăr irlandez, Columba pe numele său latinizat, a debarcat pe Iona, ca să-și ispășească în exil, printre sălbaticii picți, păcatul de a fi copiat pe furiș psaltirea maestrului său, Sfîntul Fionnan. Iona ar fi fost prima bucată de pămînt de unde bietul monah, cuprins de remușcări, nu mai putea zări țărmurile dragei sale Irlande, care-i trezeau atîtea amintiri. În scurt timp, insula a devenit centrul creștinării Scoției. Columba călătorește în lung și-n lat, vindecă bolnavii, potolește furtunile, se luptă cu monstrul din Loch Ness, dar mai ales îi vizitează pe regii clanurilor picte și le sădește în inimile lor războinice sămînța Evangheliei. La moartea sa, Scoția e creștină, iar Iona devine locul de pelerinaj al întregului Nord creștinat. În cimitirul de pe insulă, străjuit de micuța capelă a Sfîntului Oran, se găsesc astăzi mormintele a 60 de regi, scoțieni, irlandezi, norvegieni și danezi. Între acestea, și mormîntul nefericitului Macbeth, eroul tragediei shakespeariene.

Capela Sf. Oran și cimitirul vechi. © IFF

În dimineața cînd am slujit Liturghia pe altarul capelei Sfîntului Oran, la lumina lumînărilor, cînd am ajuns la pomenirea morților mi s-a pus un nod în gît: nu mi-aș fi închipuit vreodată că am să ajung să mă rog pentru odihna sufletelor a 60 de regi care-și dormeau somnul de veci sub iarbă, la cîțiva pași de mine.
Am plecat spre Iona într-o după-amiază, cam pe nepusă masă, împreună cu Marcel, parohul bisericii românești din Glasgow, și cu alți trei tovarăși de drum. Pentru că nu aveam bani pentru feribotul din portul turistic Oban, a trebuit să ocolim fiordul Loch Linnhe (loch este termenul scoțian pentru lake), apucînd spre nord și conducînd 200 de kilometri în plus, mai întîi de-a lungul văii Glen Coe, unde englezii au masacrat clanul MacDonald la 1692, pînă în apropiere de Fort William, apoi revenind spre sud, pînă la Lochaline, de unde am luat un feribot mai modest și am trecut în Insula Mull, care se învecinează cu Iona. În această parte a țării satele sînt rare, iar drumurile înguste străbat un peisaj sălbatic, uneori atît de aproape de ocean, încît valurile uriașe se sparg de stînci și se revarsă pe șosea, sub roțile mașinii. Cînd întunecase de-a binelea, am ajuns și noi în Fionnphort, un debarcader al Insulei Mull, unde am lăsat mașina, pentru că pe Iona turiștii nu au voie să intre cu mașinile personale. În port ne aștepta un localnic cu o șalupă, iar după nici zece minute am coborît pe insulă și am pornit pe bîjbîite în căutarea casei Clachanach, la lumina lunii, pentru că, pe Iona, în afara străduței care mărginește portul, stîlpii electrici sînt mai rari decît crucile celte ridicate de Columba și de urmașii săi.

Fosta abație benedictină, astăzi centrul ecumenic al Insulei Iona. © IFF

Insulă era cufundată într-o liniște deplină și dacă din loc în loc n-ar fi fost cîteva ferestre luminate, ar fi putut trece drept un loc pustiu. În dreptul unei portițe, Marcel m-a tras de mînă, arătîndu-mi o luminiță licărind în fundul unei grădini: Capela Sfîntului Oran! La temelia ei, cu aproape o mie de ani în urmă, se spune că s-ar fi îngropat de viu însuși Sfîntul Oran – o versiune nordică a mitului sacrificiului fondator, cunoscut nouă în varianta din balada Meșterului Manole. Ne-am lăsat rucsacii pe o piatră și am urmat razei de lumină care ardea pe masa sfîntului altar. La plecare, am băgat de seamă că-mi lăsasem rucsacul pe lespedea unui mormînt. O ingratitudine, desigur, dar la greutatea apăsătoare a istoriei, ce mai contau bagajele unui călător din secolul 21?
Ignatius Bacon ne aștepta cu masa pusă, cum se spune, puțin îngrijorat și nemulțumit de întîrzierea noastră neanunțată. Ne-a primit ca un scoțian adevărat, îmbrăcat într-un kilt încins cu un sporran din piele de focă bătut cu ținte de alamă. Nu eram singurii oaspeți la casa Clachanach: cu cîteva zile mai înainte sosiseră, pentru un retraite spiritual, o tînără englezoaică, avocată la Londra, un domn între două vîrste, probabil rudă cu tînăra avocată, și în fine, sora Marina, o scoțiancă ortodoxă intrată în monahism, foarte bună vorbitoare a limbii franceze, spre bucuria mea, căci aveam ocazia să exersez o limbă în care mă simt mai în largul meu decît vorbind englezește. Am făcut prezentările, iar venerabila noastră gazdă ne-a uimit plecîndu-și capul înaintea preoților și cerînd binecuvîntarea, cu gestul obișnuit al creștinilor mai evlavioși din parohiile noastre. În zilele următoare, bătrînul citeț va repeta acest gest de fiecare dată cînd ne va adresa salutul de dimineață sau urările de noapte bună.
– Și acum, gentlemen, ni s-a adresat gazda, dați-mi voie să vă prezint casa Clachanach și utilitățile acesteia.
A urmat un adevărat ritual de vizitare a casei, din living și pînă în toaletele de la etaj, dirijat de gazda noastră cu minuțiozitatea unui ghid experimentat care conduce un grup de vizitatori prin camerele unui muzeu. Ignatius Bacon nu este omul căruia să îi scape vreun amănunt.
– Aici avem bucătăria. În dulapurile suspendate găsiți farfurii și pahare, iar în sertare, tacîmuri. Termosul negru este pentru cafea, iar cel verde pentru ceai. La etaj se află toaletele și dușul, vă rog să mă urmați. E toată lumea prezentă? Vă rog o clipă de atenție. Pe acest robinet curge apă rece, iar pe celălalt, apă fierbinte. Aveți grijă, apa fierbinte este foarte fierbinte! Cînd folosiți dușul, nu uitați să puneți în cadă acest mic grătar de lemn. În felul acesta, nu riscați să alunecați în baie. Să coborîm în hol. În dulapul din colț găsiți umbrele și haine de ploaie. Atenție la ușa principală. După ce o închideți, vă rog să o asigurați cu acest mic zăvor. Brenda, cățelușa noastră, e învățată să deschidă ușile sărind cu lăbuțele pe clanță. Dacă ușa nu este asigurată, se poate întîmpla așa.
Și Ignatius Bacon desenează cu mîna prin aer saltul imaginar al Brendei pe clanță, urmat de deschiderea ușii. Îl urmărim cu gura căscată, iar el ne privește la rîndul său cu un aer satisfăcut, ca și cum ne-ar spune: Ei, ce v-am spus eu?

Casa Clachanach. © James Paul Shipgood, 2010

Și așa mai departe, dormitoarele, saltelele electrice, biblioteca, ultimul volum despre insula Iona, camera de rugăciune, livingul, șemineul, curtea, portița care trebuie să rămînă deschisă peste noapte („dacă vine vreun pelerin?”), grădina din spate, cu portița ei, care însă trebuie mereu închisă, pentru că intră oile insularilor și strică gazonul. La sfîrșitul turului de prezentare, cred că fiecare dintre noi se simțea în stare să administreze fără probleme micul domeniu Clachanach.
Ne-am adunat apoi în jurul cinei, Ignatius Bacon străduindu-se să ne ofere o masă cît mai bogată, în condițiile austere ale micii sale gospodării: legume, brînză, paste, cîteva felii de carne, un vin roșu, iar ca desert, nelipsitul porridge, pe care iscusitul bucătar ne-a învățat să-l amestecăm cu suc de fructe, spre a-i spori dulceața.
– Un porridge autentic nu se prepară cu lapte, ne-a explicat gazda. Astea sunt mofturi englezești. Un porridge scoțian se fierbe în apă și să nu-mi spună mie cineva că n-am fi avut destule vaci în țara asta ca să-l înmuiem și noi în lapte. Dar i-ai lua toată dulceața ovăzului, ăsta e secretul.
Am cerut și noi permisiunea să punem pe masă singurul fel pe care îl aveam în traistă și fără de care nici un român gospodar nu pleacă la drum: slănină și ceapă. Cît am aranjat noi bucatele, Marcel a improvizat un scurt istoric al slăninei în viața poporului român, din care gazda și musafirii probabil că nu au înțeles mare lucru, dar măcar le-a stîrnit apetitul pentru o experiență culinară exotică. Însă combinația noastră barbară nu putea fi pe gustul unor britanici. Avocata londoneză s-a străduit să înghită îmbucătura de slănină, prevenindu-și în șoaptă vecina de masă, pe sora Marina: It’s just fat! Pure fat!
Seara a alunecat apoi firesc în cozeriile obișnuite unor astfel de întîlniri, într-o veselă lipsă de noimă, de la bucătăria românească la problema independenței Scoției („știu eu dacă e o idee bună?” medita Ignatius Bacon) și de la aventurile lui Bonnie Prince Charlie, ultimul Stuart, la creștinismul celtic și legăturile sale ortodoxe. Avocata londoneză s-a oferit la un moment dat să ne cînte balade din folclorul celtic. Ne-a interpretat două sau trei piese, cu o voce de soprană care ne-a mers la inimă. Am întrebat-o unde a învățat să cînte atît de frumos și am aflat că tatăl ei este preot ortodox, undeva în sudul Angliei, iar ea a învățat să cînte în corul parohiei, din care făceau parte și cîțiva soliști de operă. A doua zi, la Liturghie, tot ea avea să cînte o parte din imnele liturgice, pe englezește, desigur, într-o combinație subtilă de psaltică și muzică a cappella, pe care eu unul nu o mai auzisem.
După miezul nopții ne-am hotărît să mergem la culcare, mai ales că urma să ne trezim în zori pentru a sluji Liturghia iar apoi să explorăm insula. „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe Insula Iona”, a oftat Ignatius Bacon, după ce spusesem împreună Tatăl nostru.
În cameră era frig, uitasem geamul deschis. M-am ghemuit pe salteaua electrică urmînd indicațiile lui Ignatius Bacon și ultimul gînd înainte să adorm mi-a fugit la capela Sfîntului Oran, pe altarul căreia o lumînare aprinsă priveghea somnul regilor Nordului și în curînd somnul nostru.

Insula Iona. Vedere spre Golful Sf. Columba. © IFF

P.S. Mi-aș fi dorit (ar fi fost de dorit) să-mi ilustrez textul despre Iona cu fotografii făcute exclusiv de mine, dar acumulatorul micului meu aparat s-a descărcat după doar cîteva cadre, iar încărcătorul îl uitasem acasă. De fapt, nu am noroc la fotografii: ori îmi uit aparatul acasă, ori se descarcă bateria, ori.. uit să fac poze. Așa că am fost nevoit să completez imaginile apelînd la arhivele de pe net, de unde am preluat două dintre fotografiile de mai sus.
http://ioanflorin.wordpress.com/

IRLANDA

IRLANDA ar putea renunta la moneda EURO

autor: FrontPress 31.01.2012

Ministrul irlandez al afacerilor europene a declarat luni că ar fi dificil ca Irlanda să rămână în zona euro dacă populaţia ar respinge tratatul fiscal discutat de liderii UE, oficialul ridicând astfel miza unei dispute politice interne privind organizarea unui referendum pe această temă, informează Reuters. 

“Ar fi o zi foarte tristă dacă am decide într-un fel sau altul să nu participăm la acest tratat şi am lăsa celelalte 16 state membre ale zonei euro să meargă înainte şi să încerce să găsească o soluţie fără noi. Cred că ar fi aproape imposibil pentru noi să continuăm ca parte a uniunii monetare, pentru că a face parte dintr-o uniune monetară presupune să respecţi regulile sale”, a declarat luni Lucinda Creighton.

Guvernul a ridiculizat sugestiile opoziţiei, potrivit cărora Irlanda ar trebui mai degrabă să părăsească zona euro decât să continue să se supună la “tăierile sălbatice de cheltuieli”, informează Antena 3. Oficialii de la Dublin consideră că ieşirea din zona euro ar avea “consecinţe catastrofale” asupra economiei. Tocmai de aceea, mai mulţi miniştri au sugerat că ar prefera să evite referendumul pe tema tratatului fiscal, deşi 72 la sută dintre irlandezi îşi doresc acest lucru, de teamă că populaţia sătulă de austeritate ar putea respinge semnarea acordului.

Electoratul irlandez a respins anterior, în două rânduri, modificarea tratatelor UE, votând ulterior variante amendate, transmite Mediafax.

Şefii de stat sau de guvern din UE, cu excepţia Marii Britanii, au convenit la summit-ul UE din decembrie să încheie de urgenţă un tratat de disciplină fiscală construit în jurul regulii de deficit bugetar cât mai apropiat de zero. Irlanda se numără printre cele trei ţări din zona euro care au avut nevoie de acorduri de finanţare externă cu FMI şi Comisia Europeană. Sursa: FrontPress.ro

O pedeapsă adevărată pentru Adrian Năstase

http://decapulmeu.wordpress.com/

Leone Storlato

Serviciile secrete americane se implică in răsturnarea Regimului Băsescu?

Material preluat de pe Surse.org

De câteva zile pe mai multe siteuri ale unor publicatii online, cât si pe diverse bloguri circulă următorul material, in forme aproape identice. Materialul este postat la comentarii si pe siteul nostru AICI. Vă prezenătm unul din exemple:

Leone Storlato says:

Serviciile secrete americane se implică in răsturnarea Regimului Băsescu?

Intr-un comentariu din data de 16.01.2012 aparut pe siteul publicatiei online "The New York Times":

Linkul aici:

http://www.nytimes.com/2012/01/16/world/...........

un anume Leone Storlato fost agent CIA si atasat la ambasada SUA din Budapesta intre anii 1999-2004 face cateva referiri interesante la protestele din Capitala Romaniei dar si din celelalte orase importante ale tarii, - proteste generate de masurile excesive de austeritate luate de Regimul Basescu, - regim considerat corupt si "mafiot", cu tendinte dictatoriale.
Cine este acest "Leone Storlato"? Respectivul a figurat pe listele unor agentii americane cu atributiuni "speciale" in Europa de Est si Federatia Rusa. Il regasim la "Consiliul Cultural American" din Bielorusia ( Belarus) intre anii 2005-2009 sub numele de ... Rewiczky Sándor ( Alexander) pe siteul caruia publica unele materiale de analiza culturala a "conexiunii est-vest", dar mai ales articole cu caracter de analiza sociala si chiar militara. Fotografiile atasate acestor articole si care se refera la autorul lor sunt identice cu cele publicate pe siteul unui ONG din Utah numit "East West Cultural Institute " ... numai ca acolo autorul se numeste ... Storlato Leone! Din ce in ce mai interesant, nu-i asa?

Iata un link interesant:

http://www.eastwestcenter.org/popular-uprisings-and-military..........

Revenind la analiza evenimentelor violente din Bucuresti, - respectivul spune ( traducere):
"Tensiunea in armata romana este un grav motiv de ingrijorare pentru cancelarile vestice, o  revolta in Balcani ar fi o lovitura pentru NATO. Nu demult peste capul Departamentului de stat Presedintele Obama a semnat un ordin secret catre CIA numit "Stabilizarea Romaniei" care trebue citit invers.... Documentul emis in ianuarie 2011 spune ca << Politica de dezbinare a lui Basescu in loc sa atenueze tensiunile in zona fostilor militari dar si a celor activi, le accentueaza. Prezenta militarilor in uniforma, chiar in rezerva in mijlocul unor largi manifestatii ale populatiei profund nemultumite va pune pecetea finala pentru acest regim, in viitorul apropiat>>."

Nota lui Leone Storlato ( sau Rewiczky Sándor ?) continua cu un comentariu referitor la "Mafia Armamentului" si la "Conexiunile Basescu-Kassar-Bout":
"Cea mai puternica mafie din Romania este cea a armamentului. Ea are ca baza contrabanda de arme desfasurata in jurul lumii. Pe langa aceasta sunt comisioane fabuloase obtinute prin contracte militare. In varful acestei mafii extrem de puternice se gaseste Traian Basescu. Fiecare export de arme conform legislatiei poarta semnatura comandantului suprem. Aceasta mafie avand la dispozitie sume enorme a cumparat intreaga structura a democratiei Romanesti. Justitia. servicile secrete, armata, parlamentul sunt in mana mafiei armelor care actioneaza nestingherit. Despre aceasta mafie nu se aude mai nimic in mass-media".
Materialul acestui "analist politico-militar" se incheie cu remarca:
"O revolta este iminenta in Romania anului 2012. Este foarte posibil ca elemente ale armatei sa participe la aceste miscari ce vor duce in final la prabusirea regimului presedintelui Basescu si instaurarea unui regim militar provizoriu"

Nimic de comentat....
romanialeaks.org/

Vom manca insecte !!!

UE cheltuieste 3 milioane de euro pentru a ne convinge sa mancam insecte

autor: FrontPress 31.01.2012

Uniunea Europeana va cheltui circa 3 milioane de euro pentru a populariza insectele ca sursa alternativa de proteine in alimentatie.

Anul acesta vor fi selectate proiectele care urmeaza sa fie implementate ulterior la nivelul Uniunii, menite sa popularizeze insectele ca sursa de proteine, relateaza Daily Mail.  Expertii in domeniul alimentatiei sunt de parere ca va fi nevoie de “deghizarea” insectelor pentru a fi consumate in Europa, astfel ca acestea ar putea fi introduse in burgeri sau in alte produse de tip fast-food.

Desi la nivel european insectele nu sunt consumate in mod traditional, se estimeaza ca circa 2,5 milioane de persoane, la nivel mondial, au o dieta ce presupune consumul regulat de insecte. Mai precis, 80% din tarile de pe Terra deja sunt consumatoare de insecte, iar 1.000 de specii sunt deja de multa vreme gustate. Anumite larve pot contine de trei ori mai multe proteine decat carnea de vita, in timp ce unii greieri au la fel de mult calciu ca si un pahar cu lapte.

Multi experti sunt de parere ca produsele ce contin insecte procesate s-ar putea vinde cu specificatia “produs cu continut mai mare de proteine”, “cu un nivel sanatos de grasimi” sau “eco”.

Spre deosebire de grane, de exemplu, insectele au nevoie de putin spatiu pentru depozitare si pot fi crescute in spatii sigilate, la lumina soarelui. Ideea a mai fost popularizata si in trecut de UE si Natiunile Unite. Se vehiculeaza ca pana la sfarsitul acestui deceniu, insectele deja se vor afla pe multe mese.

In plus, dupa cum declara nu putini experti, din 2020 nici nu vom mai avea de ales, asa ca am face bine sa ne obisnuim cu ideea. De Anca Serghescu – Ziare.com

« IRLANDA ar putea renunta la moneda EURO 

NATIONALISTI AUTONOMI

Sute de NATIONALISTI AUTONOMI au marsaluit in memoria victimelor comunismului (VIDEO)

autor: FrontPress 31.01.2012

Câteva mii de persoane, dintre care sute de naţionalişti autonomi, au mărşăluit duminică pe străzile oraşului Lviv, vestul Ucrainei, în memoria celor care au căzut în urmă cu 94 de ani în “Bătălia de la Kruty” contra trupelor sovietice şi pentru independenţă. Tinerii au purtat torţe şi au sacandat lozinci patriotice şi anticomuniste. În discursurile rostite în faţa monumentului ridicat în cinstea lui Stepan Bandera, unul dintre fondatorii Armatei Insurgente Ucrainiene în perioada celui de al doilea război mondial, a fost evocată memoria rezistenţei tinerilor care au murit cu arma în mână şi cu demnitate în urmă cu aproape un secol.

În 1918 a avut loc o bătălie legendară în jurul gării Kruty, astăzi satul Pamiatne, situat la 130 de kilometri de Kiev. Aproximativ 400 de ucrainieni, dintre care 300 cadeţi şi studenţi, au încercat cu eroism să facă faţă unui atac bloşevic la care au participat peste 4.000 de militari susţinuţi de mai multe piese de artilerie. În urma măcelului, care a durat cinci ore, jumătate dintre ucrainieni şi-au pierdut viaţa. Sursa: FrontPress.ro

Batalia CARNATILOR

12 decembrie 1939, Tolvajarvi: Batalia CARNATILOR

autor: FrontPress 31.01.2012

Grupate sub denumirea generică de Războiul de Iarnă, cumplitele încleştări dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din cadrul celui de-al doilea Război Mondial ascund în derularea faptelor un episod extrem de interesant prin ineditul, hilarul şi spectaculozitatea sa. Cunoscută în rândul cercetătorilor şi amatorilor pasionaţi de istorie sub denumirea de ”Bătălia Cârnaţilor”, confruntarea din Tolvajarvi a fost începutul sfârşitului pentru agresiunea U.R.S.S. împotriva Finlandei.

Detaliile care fac diferenţa

Evenimentele care aveau să preceadă asaltul de la Tolvajarvi (jarvi înseamnă lac în finlandeză) au fost puternic influenţate de strategia militară a ambelor forţe, precum şi de factorii de ordin uman.

Numărul mare de trupe şi echipament militar sovietic cu care Armata Roşie împânzise cele câteva drumuri din regiunea Ladoga-Karelia era perceput ca o ameninţare extremă de către forţele finlandeze, în special cele grupate în perimetrul Sujarvi. Terenul era deosebit de dificil şi impracticabil chiar în timpul verii, cu atât mai mult în aspra iarnă arctică.

Agresiunea militară a sovieticilor contra finlandezilor a fost considerată de Liga Naţiunilor drept un atac brutal şi total nejustificat, care încălca toate prevederile şi legile internaţionale. Conflictul a fost de la bun început unul disproporţionat, trupele sovietice trimise de Stalin să cucerească Finlanda fiind de patru ori mai numeroase decât forţele de apărare pe care se puteau baza autorităţile de la Helsinki.

Proporţia s-a păstrat cumva şi în zorii bătăliei de la Tolvajarvi. Trupele sovietice, comandate de generalul Beliaev, erau alcătuite din 20.000 oameni şi echipate cu 45 de tancuri şi 150 tunuri de câmp. În faţa tăvălugului sovietic, colonelul Paavo Talvela dispunea în acel moment de doar 4.000 de soldaţi grupaţi în regimentul Ostasto Rasanen.

Cu toate acestea, finlandezii aveau să obţină o victorie de mari proporţii; de fapt, deznodământul Bătăliei Cârnaţilor avea să fie hotărâtor pentru soarta Războiului de Iarnă. Factorii care au facilitat neaşteptata victorie a finlandezilor au constat într-o mult mai bună cunoaştere a terenului, o adaptare mult mai serioasă la condiţiile de iarnă severă (armamentul şi echipamentul finlandez erau net superioare calitativ celor folosite de sovietici) şi, nu în ultimul rând, ofiţeri mult mai bine pregătiţi.

Înainte de invazia Finlandei, Armata Roşie căzuse pradă paranoiei lui Stalin, care vedea pe atunci comploturi peste tot. În anii de dinaintea invaziei, forţele armate sovietice fuseseră puternic epurate, mulţi ofiţeri şi maiştri militari fiind executaţi sau trimişi în gulaguri. Epurarea provocase dispariţia a peste 30.000 de ofiţeri de carieră, în locul lor fiind numiţi politruci zeloşi, dar incompetenţi din punct de vedere strategico-militar.

În schimb, comandantul forţelor armate finlandeze, mareşalul Carl Gustaf Emil Mannerheim, şi-a demonstrat pe deplin geniul militar şi inspiraţia salvatoare delegându-i, pentru a conduce ostilităţile, pe doi dintre cei mai capabili ofiţeri finlandezi: colonelul Paavo Talvela şi locotenent-colonelul Aaro Pajari.

Sub conducerea celor doi strategi de marcă, finlandezii plănuiau încercuirea diviziilor sovietice şi derutarea lor prin două atacuri de mică anvergură, de-a lungul lacurilor îngheţate Hirvasjarvi şi Tolvajarvi. Iniţial, atacul din nord, de lângă Hirvasjarvi, urma să înceapă la ora 8 dimineaţa, iar cel din Tolvajarvi trebuia să izbucnească doar dacă primul ar fi avut rezultatele scontate de finlandezi.

Planul a fost modificat în ultimă instanţă, ambele atacuri supriză începând de la ora 8:00. Sovieticii cuceriseră deja regiunea Suojarvi şi, dacă nu erau opriţi aici, cucerirea Finlandei ar fi fost mai mult decât probabilă. Atacul din nord a fost condus de Aaro Pajari, care beneficia de o trupă de doar 100 de oameni, printre ei fiind şi bucătari de campanie, medici şi preoţi militari. Atacul a fost însă respins de sovietici.

Makkarakeitto: supa cu cârnaţi care a înclinat soarta bătăliei

Atacurile sovietice din zilele de 10, respectiv 11 decembrie 1939, fuseseră cu greu respinse de finlandezi. Cu toate acestea, strategii Talvela şi Pajari erau hotărâţi să stopeze invazia cu orice preţ, folosind orice tertip şi orice măsură eficientă în această direcţie.

După ce aflaseră informaţii cu privire la situaţia şi efectivele inamicilor finlandezi, politrucii lui Stalin exultau. Pentru ei, cucerirea Finlandei părea a fi o chestiune de detaliu, iar apărarea finlandeză, o biată forţă capabilă doar de atacuri sporadice de gherilă. Aveau să se înşele amarnic. Încrezător, generalul Beliaev a mobilizat Divizia 139, care concretiza grosul efectivelor sale, într-un atac surpriză, la adăpostul căruia a încercat să infiltreze trupe în spatele liniilor finlandeze – caz în care drumul lui Beliaev spre Helsinki ar fi fost aproape fără obstacole.

Doar că estimările sale nu erau deloc realiste. Trupele sale, deşi mult mai numeroase, nu cunoşteau toate detaliile terenului pe care urmau să-l străbată în încercarea lor de a încercui rezistenţa finlandeză. Acest lucru le-a provocat întârzieri considerabile, care le-au permis finlandezilor să-i observe şi să ia măsuri din timp.

Colonelul Paavo Talvela

Dar cel mai important factor a fost unul extrem de imperios, care nu poate fi ignorat de nicio armată, nici pe timp de război: foamea!

Prost organizată şi improvizată cu te miri ce, aprovizionarea Armatei Roşii în timpul invaziei Finlandei era extrem de precară, cu rezultate dezastruoase pentru moralul, disciplina de front şi condiţia fizică a soldaţilor sovietici. Istoria a apucat să consemneze cazuri de canibalism la care s-au dedat aceştia pe perioada cumplitei ierni arctice, când gerul, foamea şi nevoia de calorii împing pe oricine la fapte abominabile.

În timp ce carnea de cal, măgar sau chiar vreun câine nenorocos întâlnit de sovietici, ajunseseră delicatese de care aveau parte doar ofiţerii şi politrucii, soldaţii de rând, subnutriţi şi demotivaţi, îşi astâmpărau cumplita foame cu orice le cădea în mâini.

În încercarea lor de a captura trupele finlandeze din Tolvajarvi, sovieticii au reuşit cu greu să străbată pădurile îngheţate, trecând dincolo de linia frontului, la doar 5 kilometri de ţinta lor. Într-un efort supra-omenesc, soldaţii Armatei Roşii reuşiseră, într-un final, să ajungă în spatele finlandezilor. Doar că aveau să cadă într-o capcană fatală. Sesizând desfăşurarea faptelor, Aaro Pajari a ticluit un plan pe cât de incredibil , pe atât de eficient.

Locotenent-colonelul Aaro Pajari

Informat despre lipsa de provizii a sovieticilor şi ravagiile foametei în rândul acestora, locotenent-colonelul Pajari a ordonat trupelor sale să-şi desfăşoare tabăra şi să pregătească masa, ca şi cum ar fi urmat să mănânce copios. Bucătarii au primit ordin să gătească o cantitate uriaşă de makkarakeitto, o delicioasă şi consistentă supă cu cârnaţi, specialitate a gastronomiei finlandezei, foarte apreciată în anotimpul rece.

La apropierea sovieticilor, finlandezii s-au făcut că abandonează în grabă tabăra, dar s-au regrupat în pădure, aşteptând momentul potrivit pentru un contraatac decisiv.

Acesta nu avea să întârzie. La vederea marmitelor militare pline de supă cu cârnaţi, soldaţii sovietici au rămas complet surzi la ordinele comandanţilor care-i zoreau să urmărească trupele finlandeze prin pădure. Pe timp de iarnă, foamea este mai puternică decât orice. (Chiar şi decât ordinele politrucilor sau spectrul unui sfârşit în gulagurile siberiene.) Refuzând să asculte ordinele superiorilor, soldaţii s-au repezit asupra corturilor finlandeze unde au început să manânce supa fierbinte cu cârnaţi.

Sătui şi epuizaţi, soldaţii Armatei Roşii au adormit apoi în jurul sobelor din corturi. Nici ameninţările cu moarte sau deportarea, urlate furios de comandanţi, nu-şi mai făceau efectul. Rezultatul avea să le fie tuturor fatal. Atacul sovietic care ar fi putut decide soarta Finlandei a fost înfrânt de o supă cu cârnaţi…

Conştient de situaţia din tabără, Aaro Pajari şi-a regrupat oamenii şi a ordonat un violent atac la baionetă. Cu stomacurile pline până în pragul indigestei, pe jumătate toropiţi şi adormiţi de căldură, soldaţii sovietici au fost ucişi aproape în totalitate. Au murit sătui – un lux pe care nu şi-l permiteau majoritatea cetăţenilor şi soldaţilor sovietici din acele vremuri.

Epilog şi consecinţe

Bătălia Cârnaţilor, cum avea să-i ramână numele, a însemnat enorm pentru moralul tuturor finlandezilor, combatanţi sau nu. Oamenii lui Pajari au descoperit, ulterior, sute de planuri şi documente militare sovietice (spre exemplu, a fost capturată întreaga arhivă a regimentului 609 al Armatei Roşii).

Pe baza planurilor de război sovietice, finlandezii au aflat că Divizia 139 nu avea cunoştinţă de prezenţa în regiune a Diviziei finlandeze JR 16, factor decisiv pentru pregătirea viitoarelor strategii militare ale Helsinki-ului.

Victoria a fost primul mare succes al finlandezilor în Războiul de Iarnă. Ameninţarea care plana sub forma diviziilor sovietice din Corpul de Armată IV fusese neutralizată, iar Divizia 139 fusese puternic lovită, fiind ulterior distrusă complet de finlandezi în timpul luptelor de lângă Aglajarvi. Divizia 139 a înregistrat aproape 5.000 de morţi, alţi 5.000 răniţi, 59 de vehicule blindate distruse sau capturate, două tunuri, 60 mitraliere grele şi 20 de tancuri.

În contrast, forţele finlandeze comandate de colonelul Talvela au avut 100 morţi şi circa 250 răniţi. Când sovieticii au semnat, în cele din urmă, acordul de pace din anul 1940, au reuşit să smulgă aproximativ 10% din teritoriul Finlandei, Mai exact, părţi din provinciile Salla şi Karelia, care aparţin în prezent Rusiei. Astăzi, satul Tolvajarvi aparţine de asemenea Rusiei, fiind rebotezat Tolvayarvi.

Linia de apărare “Mannerheim”

Deşi aparent învinsă şi cu unele pierderi teritoriale în faţa colosului sovietic, Finlanda a reuşit să supravieţuiască ca ţară, evitând soarta de a ajunge republică sovietică, cum s-a întâmplat cu vecinele ei din sud, statele baltice.

Iar un episod hotărâtor în povestea războiului de apărare dus de finlandezi este cel al “Bătăliei Cârnaţilor”! De pe Descopera

Familia imperiala si mostenitorii

Germania reabilitata

Germania, reabilitata: Rusia si Franta, vinovate de izbucnirea Primului Razboi Mondial?

autor: FrontPress 30.01.2012

Oamenii repeta din inertie si obisnuinta ca vina pentru Primul Razboi Mondial apartine exclusiv Germaniei, sustine istoricul german Michael Sturmer, profesor de istorie la Universitatea Erlangen-Nurnberg, fost consilier, in anii ’80, al cancelarului Helmut Kohl.

Sturmer cauta cauzele catastrofei mult mai la est si contrazice unele stereotipii deja bine impamantenite in mentalul colectiv.

Nu exista nicio indoiala ca Al Doilea Razboi Mondial a izbucnit din vina Germaniei. Este, insa, aceasta certitudine valabila si pentru declansarea Primului Razboi Mondial, se intreaba autorul mentionat.

“Exista un automatism, prin care germanilor li s-a lipit aceasta eticheta de vinovati, dar raspunsul este mult mai dificil de dat”, spunea, in urma cu cateva decenii, istoricul si teologul german Fritz Fischer, intr-una dintre cartile sale aparute in anii ’60.

Afirmatia sa starnea, pe atunci, o serie de controverse in randul comunitatii istoricilor, scrie Deutsche Welle.

Franta si Rusia alearga catre dominatia mondiala

20 de ani ma tarziu, intr-un studiu despre caderea “sistemului Bismarck”, istoricul si diplomatul american George Kennan readuce in atentie un detaliu interesant: in ajunul izbucnirii Primului Razboi Mondial Rusia, Rusia si Franta creeaza o alianta militara impotriva Austro-Ungariei, considerata a fi una dintre cauzele principale pentru “prima catastrofa a secolului 20″.

In anii ’80 ai secolului trecut, in RFG, acea constatare a diplomatului american capata prea putina atentie, deoarece nu se incadra in credinta conventionala asupra vinovatiei germanilor. In noul numar al prestigioasei publicatii, Harvard University Press, autorul Sean McKean dezvolta din nou teza conform careia Rusia este de vina pentru izbucnirea Primului Razboi Mondial.

Autorul reaminteste ca cele mai sangeroase batalii s-au purtat, intra-adevar, in Franta si Belgia, dar acest fapt pune in umbra si alte detalii interesante. Conform lui McKean, acei istorici care isi indreapta toata atentia doar catre frontul de vest din timpul Primului Razboi Mondial pierd din vedere ca originile profunde ale conflictului se afla in est.

Apetitul rusesc pentru mosternirea lasata de Imperiul Otoman a aparut inca din vremea tarului Petru cel Mare, care lasa succesorilor sai drept misiune “cucerirea pe rand a teritoriilor stapanite de turci si intinderea Imperiului Rus pana la Dardanele”. Peste ani, cancelarul german Bismark, in timpul Congresului de la Berlin din 1878, blocheaza apetitul rusesc pentru partea de est a Marii Mediterane, reusind sa evite razboiul.

Inutil insa. Cateva decenii mai tarziu, Franta si Rusia formeaza alianta menita sa reconfgureze harta geografica a Europei. Nu intamplator, chiar si astazi, in Paris, putem admira Podul Alexandru al III-lea – monumentul unei aliante fatidice, dupa cum o numeste McKean. De Liviu Anghel – Ziare.com

Basescu acuzat de belgieni

Băsescu, acuzat de belgieni că abuzează de micuţul Boc. Vezi VIDEO Ştirile CAŢAVENCII TV

30 ianuarie 2012 Caţavencii 

 

Traian Basescu a plecat la Bruxelles

http://primejdiaalbacorvin.blogspot.com/

2 ani de inchisoare cu EXECUTIE !

Adrian Nastase condamnat la 2 ani de inchisoare cu EXECUTARE!

autor: FrontPress 30.01.2012

Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat luni la doi ani de închisoare cu executare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul “Trofeul calităţii”, în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD împotriva lui Traian Băsescu. În aces caz au fost audiaţi, conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie, peste 900 de martori.

Lui Năstase i-a fost interzisă pentru o perioadă de doi ani exercitarea mai multor drepturi, în plus instanţa dispunând confiscarea şi a aproape 40.000 de lei.

“Este o incercare de a mă ţine în afara vieţii politice. Acesta a fost obiectivul lui Traian Băsescu încă din 2005, însă sunt absolut convins că lucrurile vor fi corectate”, a declarat deputatul PSD-ist la Realitatea TV, după aflarea verdictului. Acesta a mai precizat că va face recurs împotriva deciziei de astăzi.

În acelaşi dosar, Irina Jianu, inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), a fost condamnată la şase de închisoare şi cinci ani de interzicere a unor drepturi, pedeapsă la care i s-a aplicat un spor de un an, astfel că aceasta va executa, dacă sentinţa va rămâne definitivă, şapte ani de detenţie, scrie Adevărul.

Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct la ISC, Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL şi soţii Marian Ioana şi Bogdan Popovici au primit fiecare câte şase ani de detenţie la care s-a aplicat un spor de un an, astfel că pedeapsa finală care ar urma să fie executată este de şapte ani.

Adrian Năstase a fost trimis în judecată în acest dosar în ianuarie 2009, fiind acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, scrie Jurnalul Naţional. Potrivit rechizitoriului, în cursul anului electoral 2004, ISC, sub conducerea Irinei Jianu, “a iniţiat organizarea unui simpozion intitulat ‘Trofeul calităţii în construcţii’”. “În realitate, simpozionul reprezenta un cadru în care, prin instituirea unor taxe de participare, se masca strângerea unor sume de bani pentru campania electorală prezidenţială a inculpatului Adrian Năstase”, potrivit DNA.

Într-un proces separat, în 15 decembrie 2011, un complet al instanţei supreme l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul “Mătuşa Tamara”, în care a fost judecat pentru fapte de corupţie, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi şi de fostul şef al al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu, informeatză Mediafax. Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut recurs decizia de achitare a fostului premier Adrian Năstase, a lui Ristea Priboi şi a lui Ioan Melinescu, dosarul urmând să se judece la completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Sursa: FrontPress.ro